02 Jun, 2020 00:00
3626
„Trenul apropiind de peron pe iubiţii oaspeți, un formidabil e viva l'Italia spintecă văzduhul. Musica cântă imnul regal italian, pe când de la fereastra fie-cărui vagon studenţii agită sute de steaguri italiene strigând: trăiască România! Pe peron, d-nul Primar Chirstea Georgescu întîmpină pe studenţi printr-o cuvântare adînc simţită şi mişcătoare, urîndu-le bună venire în noul Tomis. Din partea italienilor respunde simpaticul student Persico. După terminarea cuvântărilor se formează un cortegiu monstru compus din peste 5 mii de înşi care se îndrumează pe strada gărei pavoazată cu drapele ca şi toate stradele Constanţei[…]
Piaţa Independenţei e o mare de capete. Primul care ia cuvîntul e d-nul profesor Dan, care vorbeşte în limba franceză în numele corpului didactic. Regretăm că n'avem la îndemână frumoasa cuvîntare a D-lui Dan să o publicăm; de aceea ne mărginim să arătăm că a făcut o impresie excelentă asupra auditoriului. Al doilea care a luat cuvîntul, a fost d-l Petru Vulcan, Directorul Revistei Ovidiu. Discursul D-sale pe care-l publicăm maI jos a fost ţinut în limba Italiană. Fondul poetic şi modul cum a fost rostit a impresionat până la lacrimi pe iubiţii noştrI oaspeţi şi ca dovadă că l-au simţit, e că, în tot timpul cuvântărei, isbucniră în repetite ori: bravo, bravissimo'!
De la statuia lui Ovidiu studenţii au fost conduşi la Hotel Carol unde municipiul Constanţei le a servit un copios banchet.
Primul care a toastat a fost simpaticul nostru Primar d-l Christea Georgescu, căruia i se datorează totul cu privire la deplina reuşită a acestei serbări înălţătoare, căci serbare sfîntă a fost pentru neamul românesc. D-sa a închinat pentru Suveranii Italiei, Persico pentru prosperarea Constanţei. Mureşeanu a vorbit în numele Ligei. Au toastat apoi poetul Radu Roseti, studenţii Jean Demetrescu, Furculescu şi Anton Diamandopol. Acela însă care ne-a emoţionat până la lacrimi prin discursu-i plin de patriotismul cel mai cald şi luminat, a fost D-l Mihail Coiciu, Directorul Băncei de Scompt, care a fost viu aplaudat de întreaga studenţime şi de toţi câţi au avut fericirea să aziste la acest banchet al înfrăţirei italo-române.
Din toastul D-lui Vulcan remarcăm următoarele:
Iubiţii noştri fraţi,
«Dacă frumuseţea naturei dobrogene n'a fost în stare să vă încânte privirea cum v'a încântat'o pururea frumoasa voastră patrie - un colţ de rai - în schimb vă oferim frumuseţea inimelor noastre, acest entusiasm şi această dragoste ce nu se va stinge nici o dată, pe cari vă rugăm să le luaţi cu voi, să le duceţi în Italia şi acolo să le înrădăcinaţi în inima nobilului popor al Italiei, sora noastră cea mare, ca ast-fel dragostea prin dragoste să înflorească. Trăiască Italia! Trăiască România!»
Cuvintele d-luI Vulcan fură acoperite de aplause frenetice.
După banchet a urmat excursiunea pe mare.
Apoi horă monstră la debarcader şi împrejurul statuei Ovidiu.
La plecare, pe peronul gărei, un lucrător italian, cu lacrimile în ochi a ţinut o cuvîntare mişcătoare. Între altele a zis: «duceţi salutul meu patriei noastre şi spuneţii că nici o ţară nu e mai ospitalieră ca România. Noi cari am cutreerat America, Asia, Africa, nicăiri n'am găsit ţară mai bine-cuvântată ca aci. Spuneţi la ai noştri că în România trăim mai bine ca în sânul scumpei noastre patrii, etc.»
Italianul a fost ridicat pe sus, cuvintele lui au produs un delir de entusiasm, care l'a curmat nemilosul tren ce ne a smuls din ochi pe scumpii oaspeţi spre a-i duce la Cerna-Voda şi de aci la Brăila.”
Ti-a placut articolul?
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: