#DobrogeaDigitală: „La selecţiunea funcţionarilor, în administraţie, nu cântăreşte decât bagajul politic al individului şi al neamurilor sale”

 

• Un incitat articol al marelui jurnalist Const.N.Sarry cu privire la funcționarii dobrogeni din urmă cu un secol

 
Numirea, activitatea și retribuirea funcționarilor din administrația publică a fost dintotdeauna discutată cu aprindere de presa românească.

Într-un articol apărut în ziarul „Dobrogea jună” ( VIII, nr. 37, 5 octombrie 1912), directorul publicației, Constantin N.Sarry, face o analiză a specificului tagmei funcționarilor din Dobrogea și solicită o plată corectă a acestora, pentru a împiedica tentațiile de tot felul, care nasc corupția și ineficiența personalului administrativ.

Materialul este intitulat „Vreţi funcţionari cinstiţi ? Asiguraţi-le cel puţin pâinea zilnică!” și a fost antologat în volumul „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“:
 
„S'a atribuit - şi fără îndoială, cu drept cuvânt - cea mai mare parte din relele de care suferă astăzi încă Dobrogea, relei administraţiuni ce a avut-o. Chiar dacă, ici colo, câte un represintant al guvernului, conştient de însemnătatea slujbei şi a misiunei sale în această parte a ţării, reuşea să acopere pe alocurea din gropile predecesorilor săi, numai de cât urmau alţii, cari să le adâncească.
Avutul particular şi mai ales cel public - a cărui câtime desfidem chiar astăzi să ni se precizeze - a avut să sufere mult de pe urma unor funcţionari «mai răi de cât ienicerii din Turcia» - după cum îi caracteriza Mihail Kogălniceanu, cu aprobarea lui Lascăr Catargi. Aşa că, în loc să ni se pună nouă, Dobrogenilor, întrebarea : «Aşa eraţi sub Turci?», mai nemerit ar fi, ca Românii constituţionali să reflecteze ce ar fi putut face din această minunată provincie, dacă n'ar fi lăsat-o pradă tuturor lepădăturilor politicei lor nesăbuite!
Dacă o vină ar fi însă, ea n'ar trebui aruncată atât asupra unor nenorociţi, fără pregătire şi fără răspundere, a căror singura preocupare era asigurarea zilei următoare de trai, cât asupra conducătorilor de la centru, cari, prin dezinteresarea lor complectă faţă de această Dobroge, făceau să sporească tot mai mult îndoiala asupra temeiniciei stăpânirei româneşti în partea locului.
Fără a fi crescut cu mult nici azi preocuparea pentru Dobrogea a acelora cari alcătuesc cercurile diriguitoare - şi atâta preocupare cât este, avem a datori mai mult Suveranului ţării - totuşi nu mai e unul din aceştia, care să nu recunoască neiertatele greşeli ale trecutului. Aşa fiind, nu vom pregeta a atrage cât mai mult atenţiunea cârmuitorilor asupra acelor neajunsuri, ce fac astăzi încă anevoioasă o bună administraţiune, - fără de care ori ce progres devine iluzoriu.
Ce alta poate asigura bunul mers al unei administraţiuni, de cât un personal cu îngrijire ales, pus la adăpostul zilei de mâine, dacă nu printr-o stabilitate întinsă - ceea ce de multe ori hrăneşte germenele Jenei şi al obrăzniciei - cel puţin printr'o retribuţiune convenabilă? La noi însă pare a se practica contrariul. La selecţiunea funcţionarilor, în administraţie, nu cântăreşte de cât «bagajul politic» al individului şi al neamurilor sale, - fie chiar compus din rufe nespălate ; iar cât priveşte leafa, - ea nu constitue de cât arvuna, care angajează pungile şi budgetele tuturor acelora, cari vor veni în atingere cu funcţionarul respectiv.
Următorul dialog urmat deunăzi între un prefect dobrogean şi un candidat - dialog a cărui autenticitate o garantăm - e mai mult de cât sugestiv:
- Ce să fac cu 30 lei pe Jună, domnule prefect?
 - Hei ! Ca primar, mai scoţi d-ta!
În afară de aceste consideraţiuni de ordin general, traiul organelor administrative din Dobrogea merită o menţiune specială.
În nici o parte a ţării funcţionarul nu e aşa de des ispitit ca aicea, - unde ţăranul şi târgovăţul, mai stătători de sine ca dincolo, mai dedaţi cu bacşişul, au tot soiul de afaceri, întru cât proprietatea din partea locului trece prin perioada de transiţie. În afară de aceasta, puţini sunt funcţionarii din Dobrogea, statorniciţi locului, cu gospodării şi cu legături de familie care să le mai reducă din pasivul budgetului lor restrâns.
Făr'a vorbi, de Constanţa unde traiul timp de aproape o jumătate de an, din cauza sezoniştilor cari îşi fac vilegiatura pe spinarea localilor, devine-excesiv de scump, - chiar în restul provinciei, din cauza condiţiunilor locale, cu un ţăran care nu mai are nevoe sau nu obişnueşte să coboare în piaţa de alimente cu produsele curţii sale, cheltuelile de întreţinere întrec cu mult pe ale colegilor de dincolo din ţară, salariaţi totuşi la fel. Unele administraţiuni din Constanţa - cum e Poşta, Vama, Construcţia Portului - au pătruns această deosebire şi, prin excepţie, acordă impiegaţilor lor bonificaţii de locuinţe ; chiar unele corpuri de armată au permis ofiţerilor neînsuraţi să locuiască în cazarme.
Cea mai mare parte însă a funcţionarilor locali, în special administraţiunea propriu zisă, duce foarte greu traiul şi numai Dumnezeu ştie cum se strecoară printre cărăruile vieții şi ascuţişurile Codului penal. «E cu putinţă ca tu, reprezintant de multe ori al prefectului, să trăieşti cu 145 de lei pe lună, având a întreţine familia, a suporta cheltueli de transport În inspecţii lunare obligatorii?» - întreba zilele trecute ajutorul de subprefect de la Sulina (un oraş în care sticla de şampanie costă 2 lei iar oul de găină 20 de bani) pe un redactor al nostru.
E cu putinţă, vom adăogâ noi, ca un subcomisar, plătit cu 90 de lei pe lună, căruia i se pretinde uniformă de general, să ducă o viaţă demnă şi cinstită la Constanţa, unde numai pe cameră are de plătit cel puţin 50 de lei?
Şi poţi pretinde tragere de inimă la lucru, răspundere desăvârşită şi până la un punct, chiar autoritate unui primar, căruia îi dai 20-30 lei pe lună, - mai puţin de cât vătăşelului - după sistemul inaugurat de actualul prefect de Constanţei ?
Voiţi s'aveţi o administraţie bună, fără de care legile cele mai drepte rămân literă moartă?
Doriţi cu tot dinadinsul să dispuneţi de funcţionari independenţi, demni şi cinstiţi?
Asiguraţi-le, cel puţin, pâinea cea de toate zilele!”
 
#citeşte mai departe în „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei“ 
#„Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947) Vol. I (1878-1916)“
#Autor Stoica Lascu
 
 
Dacă în urmă cu 123 ani pionierul culturii româneşti în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanţa, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidenţă, cotidianul ZIUA de Constanţa, conştient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri şi de azi“. 
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informaţiile publicate pe site de către ZIUA de Constanţa (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informaţii, fotografii, fişiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispoziţiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanţa sau, după caz, furnizorii săi de informaţii.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afişarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului site-ului, cu excepţia afişării pe ecranul unui computer personal şi imprimarea sau descărcarea, în scop personal şi necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanţa.
 
Sursa foto: historia.ro
 

Citește și:

#DobrogeaDigitală: „Cu înţelepciune, cu muncă şi constanţă, lucruri mari se pot face”