12 Sep, 2020 00:00
4035
„Excelenta mânuitoare Aneta Forna Christu dă suflet din sufletul ei”
Iată în continuare cronicile elogioase la adresa acestei neobosite actrițe-păpușar, așa cum au fost ele consemnate de Anaid Tavitian în volumul „Metamorfoza unui vis”, la finalul unui interviu fluviu.
„Un spectacol magnific cu o admirabilă interpretă în rolul copilului: A.E. Christu”. (Gyurko Lazslo, Pecs, Ungaria, 1976).
„O imagine de excepţie: Motanul, pe care o artistă de talia Anetei Forna Christu o impune cu strălucire în «O poveste oarecare joaca-ncepe la intrare», regia Irina Niculescu”. (Mihai Nadin, România Literară, 1977).
„Înalta măiestrie a mânuirii, demonstrată de Aneta Forna Christu a restituit acestei arte veritabila ei strălucire. «Omuleţul de sticlă» a dobândit, în interpretarea sensibilă şi plină de umor a artistei, valoare de simbol (premiată la Festivalul Teatrelor pentru copii și tineret de la Focșani)”. (Valeria Ducea, Teatru, 1984).
„Rolul şoricelului în interpretarea Anetei Forna Christu îl pot considera drept una dintre creațiile cele mai frumoase şi mai strălucitoare ale teatrului de păpuşi, din câte am văzut: nu şovăiesc în a folosi cuvântul «creaţie», deoarece rar poți întâlni o inventitivitate atât de mare şi o artă a animației atât de pronunțată”. (Jan Puget în Panorama Polnocy, nr. 48 din 1968).
„Demonstrația de virtuozitate a acestei excelente mânuitoare, sensibilă și inteligentă, care se dăruieşte cu o totală pasiune însuflețirii unei alcătuiri de lemn și cârpă a constituit cel mai elocvent exemplu despre ce înseamnă măiestrie și profesionalism, mai ales în acest gen de artă deschis tuturor posibilităților”. (Valerie Ducea în Teatru, nr. 10, 1997)
„O singură păpușă evoluează în „COPILUL DIN STELE”, erou titular al piesei, căreia excelenta mânuitoare Aneta Forna Christu îi dă suflet din sufletul ei, înzestrându-l cu o copilărească inconştienţă, când cu tristeţe, când cu căldură, cu uimire sau cu generozitate. Mânuitoarea, înveşmântată în cenușiu, se identifică cu elementele naturii, își poartă păpuşa în fața noastră ca un duh al pământului, o leagănă în braţe ca o madonă iubitoare, iar în final se desparte de păpuşă, lăsând-o să zboare într-un univers imaginar, cu un gest tulburător de supremă dăruire și adopţie”. (Andrei Băleanu, România Liberă, 3.11.1977)
„...cele două recitaluri extraordinare care au încheiat prima și a doua zi a galei au constituit culmi indiscutabile de măiestrie, astfel că toate comentariile și comparaţiile au avut drept model practic și reper teoretic recitalurile realizate de Aneta Forna Christu și Brânduşa Zaiţa Silvestru... Opiniile potrivit cărora recitalul ar fi o reprezentație «pură», realizată de mânuitor fără ajutorul scenografului, al regizorului și al scenaristului, opinii stârnite de bijuteria interpretativă a Anetei Forna Christu, ar fi exclus de la dreptul la competiție şapte din cele nouă participări. Faptul că Aneta Forna are atâta virtuozitate încât textul, coloana sonoră și păpuşa pălesc în comparaţie cu forța ei de a însufleţi, de a vitaliza orice obiect ce încape pe mânile sale, este fericită excepţie. Refuzând dreptul şi accesul mânuitorului la amintitele componente ale spectacolului de animaţie, într-o asemenea Gală ar trebui invitaţi, fatalmente, numai performerii care multiplică acea specială factură interpretativă întrupată de Aneta Forna”. (Paul Cornel Chitic, în Teatrul, nr. 12, 1988)
„Asist şi eu la repetiţia doamnei Aneta Forna Christu de la Teatrul de Păpuși Constanța. Se pregăteşte și ea pentru pentru sărbătorirea Zilei Mondiale a Teatrului. E atât de minunată că-mi vine să mă duc s-o strâng în braţe şi s-o sărut. Graţie ei și păpușilor sale, mă simt brusc de vârsta fetei mele, și abia reușesc să nu sar într-un picior în faţa tuturor”. (Rodica Mandache, Teatrul, 1995)
„Trei spectacole succesive au fost prezentate de Teatrul de Păpuşi Constanţa. Cea care ne-a vrăjit fost Aneta Forna Christu, una dintre marile artiste ale teatrului românesc. Aneta Forna Christu ne-a arătat că şi în lumea animatorilor şi a marionetelor există actori totali”. (Horia Deleanu, Elogiul Actorului)
#citește mai departe în volumul „Metamorfoza unui vis”.
Dacă în urmă cu 122 ani pionierul culturii românești în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidență, cotidianul ZIUA de Constanța, conștient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri și de azi“.
Ti-a placut articolul?
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: