#DobrogeaDigitală: „Portul Constanța 1896 – 1996”, de Valentin Ciorbea. Evoluția Portului Constanța, între anii 1918 și 1947

 

• Cartea a fost realizată de prof. univ. dr. Valentin Ciorbea cu ocazia împlinirii unui secol, pe 16 octombrie 1996, de la punerea pietrei fundamentale și inaugurarea oficială a lucrărilor de construcție și modernizare a portului Constanța. La acea vreme, Valentin Ciorbea era cadru universitar la Academia Navală „Mircea cel Bătrân“.

Structurată pe cinci capitole, lucrarea aduce în fața cititorului toate fazele prin care a trecut Portul Constanța între anii 1896 – 1996. În cel de-al treilea capitol, Valentin Ciorbea descrie cu lux de amănunte drumul parcurs de Portul Constanța spre reparare și modernizare, vorbește despre construcţiile, amenajările portuare, traficul şi mişcarea maritimă, dar nu îi uită nici pe salariații portuari și acțiunile lor sociale. Reușește să redea organizarea activității portuare și evoluția sa.

„Dintre toate regiunile româneşti devenite victime ale ostilităţilor militare, Dobrogea se prezenta la sfârşitul Primului Război Mondial, după mai bine de doi ani de ocupaţie, într-o situaţie de-a dreptul dezastruoasă, ca urmare a faptului că a fost «cea dintâi provincie călcată de duşman şi tot ea a scăpat cea din urmă din mâna lui», după cum bine remarca ziarul «Farul» din 1 mai 1919.“

În Constanța erau aproximativ 29.000 de oameni, care, au rămas fără alimente, locuind în case dărăpănate într-o societate în care economia stagnase în timpul războiului, trezindu-se mai apoi fără energie electrică și apă potabilă.

„Realitatea pe care au găsit-o în port depăşea orice închipuire. Inginerul Mircea Protopopescu, şeful Serviciului Porturilor Maritime, îşi amintea în anul 1924 că principala poartă maritimă a ţării era, în 1918, «într-o situaţie  de plâns». Staţia de petrol cu cele 14 rezervoare mari, distrusă de incendiu, nu funcţiona. Uzina electrică abia reuşea să dea palide lumini în port. Farurile, sirenele erau moarte. Geamandura cu fluier, atât de cunoscută constănţenilor, lipsea.“

În anul 1920, după o muncă asiduă de a pune cap la cap toate dosarele și hârtiile pentru a evalua dauna în urma războiului, comisia a evaluat paguba la suma de 21.545.000 de lei. Din documente reiese că cea mai mare cheltuială s-a înregistrat la staţia de primire şi depozitare a petrolului. Pentru repararea daunelor de la stația de petrol, în anul 1924, s-au cheltuit 56.000.000 lei. De altfel, au fost refăcute și completate pe alocuri liniile ferate, șoselele și liniile telefonice.

„La reţeaua feroviară s-au procurat  şi montat noi linii şi traverse, iar de la linia ferată Constanţa-Canara (Ovidiu) s-au înlocuit 4 Km din linia ridicată de inamic. Şoselele portului, devenite impracticabile datorită neîntreţinerii, au fost  pietruite cu macadam şi redate circulaţiei. S-a procedat la repararea şi punerea în funcţiune a parcului rulant al portului cu locomotive cu aburi şi electrice, precum şi a tuturor tipurilor de vagoane.“

Între anii 1918 – 1926, Direcţia Generală a Porturilor şi Căilor de Comunicaţie pe Apă s-a preocupat de extinderea portului, având în vedere rolul important pe care îl juca portul de la malul mării, în domeniul exportului.

„Proiectul avea în vedere realizarea unei noi legături feroviare cu linia Constanţa-Cernavodă prin construirea unui alt tunel de acces în port în zona de vest. Vechile şi noile amenajări trebuiau să asigure un trafic anual de 10 milioane tone mărfuri.

Un alt proiect, propune aşezarea noilor moluri într-o cu totul altă poziţie faţă de primul proiect. Se prevedea prelungirea digului de larg cu încă 600 m şi construirea unui nou dig de sud în lungime de 1.500 m. Noul pas de intrare în port urma să fie deschis la 200 m. Această soluţie urmărea să asigure portul Constanţa contra vânturilor de nord-est şi sud-est, care sunt cele mai puternice şi periculoase.

Proiectul prevedea construirea a trei moluri de dimensiuni diferite, care trebuiau să formeze patru noi bazine portuare dispuse paralel cu cele deja construite după planurile Inginerului A. Saligny. Lungimea totală a noilor cheuri urma să fie de 3.250 m, ceea ce însemna un total general de 9.050 m. Noile cheuri trebuiau legate de linia ConstanţaCernavodă prin vechiul tunel de acces în port. Destinaţia noilor moluri şi bazine portuare se stabilea la terminarea lucrărilor în raport cu evoluţia traficului şi mişcării maritime.“

Citește continuarea în cartea „Portul Constanța 1896 – 1996”, de Valentin Ciorbea.


Sursa foto: cartea „Portul Constanța 1896 – 1996”, de Valentin Ciorbea.
 
Dacă în urmă cu 122 ani pionierul culturii românești în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidență, cotidianul ZIUA de Constanța, conștient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri și de azi“.
 
DREPTURI DE AUTOR
a) Toate informațiile publicate pe site de către ZIUA de Constanța (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informații, fotografii, fișiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispozițiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanța sau, după caz, furnizorii săi de informații.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afișarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum și orice modalitate de exploatare a conținutului site-ului, cu excepția afișării pe ecranul unui computer personal și imprimarea sau descărcarea, în scop personal și necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanța.

Citește și:

#DobrogeaDigitală: „Portul Constanța 1896 – 1996”, de Valentin Ciorbea. De la Tomis la Portul Constanța
 
#DobrogeaDigitală: „Portul Constanța 1896 - 1996“, de Valentin Ciorbea. Dezvoltarea Portului Constanţa, între anii 1896 și 1918