#DobrogeaDigitală: „Presa trebue să fie tribuna de pe care se predică adevărul şi dreptatea“

 

• Un articol din publicația „Centrul Dobrogei“, I, nr. 21, din 1898, cuprins în cartea „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei“ semnată de istoricul Stoica Lascu, ne prezintă poziția unui cetățean în legătură cu activitatea și rolul presei de la acea vreme. 

Publicațiile de atunci erau destul de numeroase, însă așa cum reiese din articolul extras, nu toate prezentau adevărul. Fragmentul semnat de „un dobrogean“ ilustrează problemele pe care le întâlneau dobrogenii, dar și dorința accentuată de dezvoltare a regiunii și a țării.
 
„Presa din Ţara Românescă în general, şi Presa din Dobrogea în special, are către acestă provincie obligaţiunile unui contract de o mare răspundere de onore şi de caracter.

Neajunsurile economice ale provinciei, trebuinţele materiale ale populaţiei, cultul, instrucţiune, armata, într'un cuvînt tot ce se referă la bună starea şi înflorirea Dobrogei, trebue să facă obiectul de discuţiune al preseI în general; căci Presa trebue să fie tribuna de pe care se predică adevărul şi dreptatea, şi numai ea este singurul mijloc prin care poporul stă la vorbă cu clasele conducătoare, cu guvernele ţării.

Dacă în restul ţării, unde educaţiunea civică a cetăţenului este întru câtva formată, tot se simte încă nevoe de intervenirea presei, pentru apărarea drepturilor poporuluI şi luminarea lui asupra îndatoririlor ce le are către societate; aci în Dobrogea, nici vorbă nu mai încape, că Presa se găseşte în adevăratul ei rol, când intervine între o populaţie, care abia a deschis ochii la razele unei vieți constituţionale, şi guvern.

Dar, dacă admitem intervenţia Presei în viaţa politică şi socială a Dobrogei înţelegem în acelaşi timp, ca ea nu trebue să depăşescă stipulaţiunile unui contract de onore şi demnitate.

Din nenorocire însă tocmai acesta este marele păcat în care a căzut o parte a presei din ţara nostră. Pe când oamenii, cărora li s'a încredinţat sorta Dobrogei, fac jertfa propriilor lor interese, ca să aducă acestă provincie la progres şi înflorire; pe când cu o perseveranţă uimitore, ei îşi primejduesc chiar viaţa, ca s'o scape de agitaţiunile unor mâni străine şi vrăjmaşe neamului nostru, din capitala ţării, două ziare mai cu seamă, găsesc prilegiul să-şi umple colonele cu ştiri sensaţionale, din nişte fapte a căror faţă au denaturat'o cu interes.

Ce însemneză această gonă nebună, în care orba patimă rînjeşte colţii săi veninoşi ?

Călcarea cu voe a obligaţiunilor unui contract de onore şi de caracter. Şi în acest cas, pentru noi dobrogenii, orce contract cu Presa, ce şi-a uitat solia ce are, de a predica adeverul şi dreptatea rămâne nul şi neavenit.

Un dobrogean

(«Centrul Dobrogei», I, nr. 21, 26 octombrie 1898: I)“ (sic!)

Sursă foto: Fondul Documentar Dobrogea de Ieri și de Azi Ziua de Constanța

Sursă de documentare: Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei“ volumul I de  Stoica Lascu
 
Citește și:

Primii cercetași români din Constanța