20 Jul, 2020 00:00
3070
„Totdeauna au fost în şcoală elevi invalizi: foarte miopi, cu un singur ochiu, cu o singură mână, dreapta sau stânga, etc. Toți elevii invalizi, fără excepţie, arată multă bunăvoinţă de a lucra. E înduioşătoare dorinţa lor puternică de a se egala cu cei valizi. Niciodată aceşti elevi n'au avut nevoie de indulgențe. Comparate lucrările lor cu ale celor valizi, totdeauna au avut media. Foile de desemn şi caligrafie le clasificăm şi le notăm, fără să ştim ale cui sunt. În anul acesta am avut un elev cu mâna dreaptă atrofiată, nu se putea servi de ea, a scris şi a desemnat cu stânga. Nota i-am pus-o fără să citim semnătura şi a fost nota zece, cea mai mare din clasa lui. Voinţa a făcut ca singură mâna lui stângă să fie mai îndemânatecă decât toate mânile drepte ale colegilor lui. Niciodată n'am dat un punct mai mult invalizilor, ca să nu-i umilim. Ei nu sunt invalizi, pentrucă au vointă şi deci n'au nevoie de ajutor sau pomană. În liceu n'avem invalizi fizici ; invalizii noştri multi sunt invalizii mintali ; ei pentrucă n'au voință sunt leneşi, ei sunt povara şi lestul sau umplutura claselor, ei fac desordinele şi faptele cele mai urâte, ei cerşesc indulgente şi reexaminări, ei sunt miluiţii profesorilor, în paguba lor, a familiei, a şcoalei şi a neamului.
Omul cu voinţă poate săvârşi fapte imposibile pentru alţii. Voința poate face din slab puternic, din bolnav sănătos, din sărac bogat, din umil meseriaş un mare dictator sau conducător de popoare. Voința a făcut pe ciungi şi încrucişati să picteze şi să sculpteze, pe orbi să vadă, pe bâlbâiţi să vorbească, pe surzi să cânte.
Culmea poeziei e atinsă de cele două mari poeme neîntrecute: Iliada şi Odisea. Nimeni n'a văzut şi n'a evocat mai bine cele descrise ca autorul lor, orbul Omer. Cel care a cântat şi a compus cele mai frumoase cântece de vitejie n'a fost un atlet, nici măcar un luptător, ci bicisnicul şi şchiopul poet Tirteu. Cel mai mare orator al lumii a fost bâlbâitul Demosthene. Cel care a ridicat muzica la înălțimea ei de azi, geniul filosof al sunetelor armonice, a fost surdul L. van Beethoven. Ei sunt dovada că omul are nevoie de piedici şi greutăti pe care să le învingă şi cu cât piedica a fost mai mare şi mai puternică - dacă a trecut-o - cu atât se înalță mai sus, ca glonţul reținut de țeava bine ghintuită.
Elen Keller, celebra infirmă, nu desemnează pentrucă e oarbă, nu cântă pentrucă e surdă, nu vorbeşte pentrucă e mută, nu desemnează pentrucă desemnul n'are relief; în schimb sculptează, modelând ca o artistă şi scrie să se citească şi să i se poată tipări opere. Mâna ei înlocuieşte toate simțurile pierdute, căci cu ajutorul ei ea vede, aude, vorbeşte şi înțelege. Numai mâna ei a instruit-o, numai prin ea a comunicat cu lumea, din afară, numai cu ajutorul mânei a putut să dovedească lumei de câtă putere de voinţă e capabil omul. Adevărata minune a secolului n'a fost Elen Keller, ci mâna ei. Această mână a făcut-o să-i fie dragă viața şi să se simtă fericită cu toate infirmitățile ei, pentrucă a lucrat mereu cu ea. Niciun alt organ nu i-ar fi făcut atâtea servicii câte i-a făcut mâna ei minunată. Surzenia, muțenia şi orbirea n'au distrus-o, nici măcar n'au descurajat-o, pentrucă i-a rămas mâna care, prin activitatea ei, aduce chiar nenorociților mângâiere, mulțumire şi deci fericire.
Mâna care lucrează e hrană care, întreține viața, e tonic care dă putere, e medicament care dă sănătate, nu numai trupului ci şi sufletului. Mâna activă şi îndemânatecă e adevăratul izvor de fericire omenească, e cheia paradisului care e la îndămâna oricui, dar nu o găseşte oricine. Voința, cea mai importantă funcţiune a sufletului omenesc, esența lui, e cultivată de mâna care lucrează; iată pentruce «Mâna e dascălul creerului şi, prin creer, al întregei făpturi omeneşti».
Ti-a placut articolul?
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: