#DobrogeaDigitală - revista „Dobrogea Jună“: Săcele și mocanii săi - sursa colonizării „cu noui elemente românești a Dobrogei”

În revista „Dobrogea Jună“,care a apărut la Constanța timp de patru decenii, sub patronajul marelui jurnalist Constantin N. Sarry, avem ocazia să regăsim mare parte din atmosfera jumătății de veac XX, cu personaje, știri și evenimente care au marcat istoria Dobrogei moderne. În Biblioteca Digitală ZIUA de Constanța, puteți parcurge trei dintre exemplarele acestei publicații, din anii 1924 și 1926.





În numărul 165, anul XXII, apărut în 30 iulie 1926, un articol semnat de Ioan D. Borcea prezintă cu detalii pitorești localitatea Săcele din județul Brașov, de unde au venit mulți dintre colonii ce au format „pe pământul înțelenit al Dobrogei și mai ales al jud. Constanța, așezări cuminți și românești, încropind gospodării din ce în ce mai frumoase”. Mocanii ardeleni, care au sosit cu turmele de oi în noua provincie românească, au împrumutat numele satului brașovean unei localități care există și astăzi în județul Constanța.

„La răsărit de Brașov, în imediată apropiere, la poale de păduri de brazi, se înșiră cele patru – și puțin mai departe alte trei – în total șapte sate: Săcelele, al căror nume îl poartă azi și un sat nou-botezat în județul Constanța. Comunitatea aceasta de nume, din două părți îndepărtate și cu desăvârșire distincte ale țării, are totuși un înțeles: Nicăeri, în nici o altă parte a țării, nici în județul Brașov chiar, care înglobează Săcelele, aceste localități nu sunt mai bine cunoscute ca în județul Constanța. Și aceasta prin faptul că cei dintâi coloni români ai Dobrogei, după 1877 ba chiar și mai înainte, au fost mocanii, economi de vite din Satulungul Săcelelor, în majoritate și din alte sate din cele șapte. Descălecați cu turmele, parte de prin Basarabia cedată Rușilor, parte de prin bălțile Dunării, acești coloni de obârșie săceleană, au format pe pământul înțelenit al Dobrogei și mai ales al jud. Constanța, așezări cuminți și românești, încropind gospodării din ce în ce mai frumoase și contribuind în largă măsură la ridicarea economică și colonizarea cu noui elemente românești a Dobrogei, pe atunci atât de inospitalieră.


Și aceasta, prin faptul că ei s’au încumetat cei dintâi să desțelenească pământul Dobrogei și străduința lor împreună cu rezultatul acestei străduinți, a îndemnat și pe alți români să se gospodărească în Dobrogea. Azi încă puterea economică a jud. Constanța o dețin în bună parte mocanii, cultivatori harnici și pricepuți, de pământ și vite.


Din Săcele își au originea trei foști și actuali sfetnici ai Tronului: d-nii Vasile P.Sassu și frații Ion și Alexandru Lapedatu. Din Săcele au eșit oameni de seamă în viața intelectuală și mai ales comercială, cari dețin mare parte din marele comerț în mai multe centre importante ca: București, Ploești, Brăila, Buzău etc…
La poale de păduri – în special de brazi – cu împrejurimi neînchipuit de frumoase și atrăgătoare, Săcelele șerpuesc pe o distanță de mai bine de 30 km. Aerul curat și înviorător, mai puțin aspru ca la Sinaia; cadrul liniștit și patriarhal al naturii și al vieții din românime, îți umple sufletul de reculegere și în același timp te înviorează. Odihnă trupului și recreație sufletului și minței. …


Era de așteptat ca, după un mileniu de robie de tot felul, în care timp elementul românesc aici ca în întreg Ardealul, a rezistat prigoanelor și tentațiunilor de tot chipul; era de așteptat așa dar, ca după ce ne-am recâștigat suveranitatea națională în Ardeal, acei ce oftau veșnic după cuibul unde văzuseră lumină, să vină acum în ajutorul efectiv moral și mai ales material al vieții românești d’aici. Aceasta cu atât mai mult, cu cât majoritatea celor descălecați de aici, au situațiuni materiale de invidiat. Ar fi trebuit repopulate Săcelele, înzestrate cu așezăminte culturale românești, de interes național și economic, cari să poată cu ușurință concura pe cele străine.

 

DESCARCĂ GRATUIT REVISTA ÎN FORMAT PDF!

 

Situația materială a populațiunei românești în general – cu mici excepțiuni – e deplorabilă. Viața de toate zilele, care după cum vom vedea, nu-I mai eftenă ca la Constanța, îngreunează mult traiul acestei populațiuni, care trăește ca vai de capul ei. Exclusiv, viața economică este în mâini neromânești, pe seama ungurească. Nu se găsesc 5 la sută români, cari să aibă proprietate de plugărit sau pădure. Toată-i în stăpânire ungurească. Secui aduși de secole spre colonizare de opresiunea maghiară, cu scop de desnaționalizarea elementului românesc, împroprietăriți cu pământuri smulse dela românii băștinași, au fost încurajați și ajutați.


Azi ei completează gospodării frumoase și moderne cum nu se găsesc în vechiul regat. Și toată această înflorire, în dauna elementului românesc. Ori cari ar fi considerațiunile, cari aduc de multe ori aservire elementului minoritar în țara românească, ar trebui ca statul să întreprindă o riguroasă politică de ridicare economică a românilor ardeleni, mai cu deosebire acolo, unde ca și aici, acest element n’are reazămul proprietății rurale. Inaniția economică de care suferă populațiunea românească aci – mult mai pronunțată acum după eliberare din cauza lipsei stimulentului de conservare națională, pe care opresiunea maghiară i-l aduce, va avea anihilarea complectă a oricărei manifestațiuni naționale în acest pământ sfințit – și credem, că nu acesta ar fi scopul final, pentru care a sângerat națiunea.


De pe înălțimile înconjurătoare ale Săcelelor, privești câmpia întreaga a Bârsei – vechea țară a ducilor români – ca pe un fund curat de farfurie. Sate bogate și frumoase presărate la poale de dealuri și munți, precum și în câmpie – se înșiră dela Brașov dincolo de Bod, iar de aci până la capitala județului Trei Scaune – Sf-ul Gheorghe – județ cu populațiune exclusiv aproape Sechelească. Țara românească din timpuri străvechi, câmpie încovorită de frumusețea variată a holdelor bogate, așezări de sate, orășele și târguri, cari se întrec între ele prin gospodării ordonate – toate acestea pe mâni ungurești și săsești. Și aceasta în timp de stăpânire românească. Ce ironie pentru suveranitatea noastră națională!”

#citeşte mai departe în Dobrogea Jună, nr. 165, anul XVIII, din 30 iulie 1926
#Dobrogea Jună
#Director Constantin N. Sarry

Mai multe numere ale publicaţiei Dobrogea Jună puteţi parcurge accesând Biblioteca Digitală.
 
Dacă în urmă cu 122 ani pionierul culturii româneşti în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanţa, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidenţă, cotidianul ZIUA de Constanţa, conştient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri şi de azi“.
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informaţiile publicate pe site de către ZIUA de Constanţa (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informaţii, fotografii, fişiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispoziţiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanţa sau, după caz, furnizorii săi de informaţii.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afişarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului site-ului, cu excepţia afişării pe ecranul unui computer personal şi imprimarea sau descărcarea, în scop personal şi necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanţa.
 
Sursa foto: captură YouTube


Citeşte şi:

#DobrogeaDigitală - revista Dobrogea Jună: „Excursie într’o expoziţie de pictură”

#DobrogeaDigitală - revista Dobrogea Jună: „Specula şi contrabandele cu peştele statului“

#DobrogeaDigitală - revista Dobrogea Jună: Haos şi dezorganizare în portul Constanţa - „Hamalii nu se închină decât forţei”

#DobrogeaDigitală. Patru numere ale ziarului „Dobrogea Jună“, de astăzi în Biblioteca Digitală ZIUA de Constanţa: 115 ani de la apariţia ziarului „Dobrogea Jună” (document)