17 Jul, 2020 00:00
3765
„La sfîrşitul lunii mai, păpuşarii din țara noastră s-au reîntîlnit la Constanța, cu prilejul «Săptămînii teatrelor de păpuşi». Desfăşurată sub egida Festivalului naţional «Cântarea României», cea mai veche şi mai constantă reuniune a acestui gen, ajunsă la cea de-a IX-a ediţie, a avut ca temă «Valori ale artei şi culturii naţionale şi universale pe scenele teatrelor de păpuşi». Au răspuns invitaţiei Teatrul „Tăndărică" din Bucureşti, colectivele de păpuşari din Tîrgu Mureş, Braşov, Craiova, Sibiu, Constanța, Ploieşti, Galaţi, Teatrul pentru copii şi tineret din Iaşi, precum şi secţia pentru copii şi tineret a Teatrului „Fantasio" din Constanţa, care au prezentat 14 spectacole. Au participat numeroşi critici-ziarişti, oameni de cultură şi artă. Au avut loc dezbateri cu invitaţii şi colectivele participante, pe marginea spectacolelor, a fost vernisată expoziţia «Începuturile teatrului de păpuşi din România, realizată de Teatrul de păpuşi din Sibiu, şi a fost organizat un colocviu pe tema «Pacea, permanent simbol al copilăriei, în spectacolul pentru copii».
Selecţia spectacolelor a fost, în bună parte, corespunzătoare. Prezența unor autori români - Mihai Eminescu (Făt Frumos din Lacrimă), I. L. Caragiale (Lungul nasului), Petre Ispirescu (Drum de stele, după basmul Tinerete fără bătrânețe şi viaţă fără de moarte), în prelucrări mai mult sau mai puţin libere, uneori servind doar ca punct de plecare pentru o reinterpretare dramatică – şi a unor clasici universali - Frații Grimm (Albă ca zăpada), H. C. Andersen (Amnarul şi Căluţul năzdrăvan), Collodi (Cazul
Pinocchio, inspirată de celebrul său erou), Lewis Carroll (Aventurile Alisei,
după Alice în Ţara minunilor), Antoine de Saint-Exupery (Micul prinţ) - aduce în teatrul de păpuşi valori certe. Li se adaugă scrieri ale unor autori contemporani în dramatizări şi adaptări (precum Vrăjitoarele de Dimitrie Stelaru) sau preluate ca sursă de inspiraţie (Povestea unui an într-un geamantan de Titel Constantinescu). Uneori dramatizatorii au dar şi har, fiind ei înşişi scriitori (Nina Oassian, Al. T. Popescu, Nella Stroescu), alteori oferă partituri utile, rezultat al experienţei cîştigate în activitatea pe scena mică (Ştefan Lenkisch, Cristian Pepino, Kovacs Iildiko); există fireşte şi nechemaţi, care dau cu dezinvoltură încercări precare, fără nici o legătură cu literatura, şi cărora ar trebui să li se bareze accesul către scenă.
«Săptămâna teatrelor de păpuși» tinde să fie în primul rînd un bilanţ al activităţii creatoare, o evaluare a potenţialului existent. Ea coincide şi cu un
«schimb de generaţii» în acest domeniu, întrucît mulţi dintre interpreţii, scenografii şi regizorii care s-au afirmat de-a lungul anilor au dispărut ori s-au retras din activitate, în timp ce alţii, mai tineri, le-au luat locul. Şi, în pofida «marilor absenţi» din competiţie (regizori ca Ştefan Lenkisch, Horia Davidescu; scenografi ca Mioara Buescu, Ioana Constantinescu, Elena Conovici, precum şi mulţi foarte mulţi dintre artiştii mînuitori), se poate
afirma că teatrul de păpuși reprezintă în continuare o forţă în familia artelor spectacolului românesc. Chiar dacă în unele montări văzute sau revăzute la Constanţa apar inadvertenţe, stîngăcii sau neîmpliniri, iar altele puteau lipsi din program, întîlnirea bienală a păpușarilor, în ansamblu, vădeşte interesante eforturi creatoare, căutarea unor noi mijloace de expresie, existenţa unor talente autentice”.
Ti-a placut articolul?
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: