06 May, 2021 00:00
3775
„ROMÂNII ÎN DOBROGEA. CONSTATĂRI ŞI PERSPECTIVE
Conferinţa D-lui Prof. Univ. CONST. C. GIURESCU la Fundaţia Carol
Într-o atmosferă de neţărmurit entuziasm, a avut loc, la Fundaţia Carol I, în faţa unui numeros şi distins auditoriu, adunat din tot ceeace intelectualitatea românească are mai de seamă, a treia conferinţă din ciclul: ,,DOBROGEA, ŢARA SOARELUI RĂSARE", organizat cu scopul de a arăta ţării romanitatea, românitatea, precum şi drepturile noastre indiscutabile asupra acestui petec de ţinut românesc.
D-l Prof. Universitar Constantin C. Giurescu a vorbit despre: ROMÂNI ÎN DOBROGEA. Constatări şi perspective.
Distinsul conferenţiar începe prin a declara că nu e vorba de o conferinţă de propagandă, în sensul în care acest cuvânt a fost din nefericire diformat, de unii din vecinii noştri, ci de o expunere obiectivă a unor adevăruri, asupra Dobrogei. S-a simţit nevoia unei atari expuneri, deoarece în ultimul timp s-a produs o serie de manifestări, dintre care cea mai caracteristică e apariţia în iarna acestui an a lucrării lui M. Cristoff, cu titlul atât de sugestiv, dar tot atât de inexact: «Die Dobrudscha, das bulgaris che Proussen». Cu mult mai mult tocmai îi putem opune noi denumirea de Dacia Pontică, ce duce la drepturile străvechi.
Drepturile noastre asupra Dobrogei au un împătrit temei: temeiul «Spaţiului vital», temeiul istoric, temeiul etnic şi temeiul factorului civilizatoriu.
Temeiul spaţiului vital e evident pentru oricine priveşte harta. ROMÂNIA FĂRĂ DOBROGEA E, AŞA CUM S-A SPUS, O CASĂ FĂRĂ UŞĂ. Bulgarii sunt cei mai în măsură s-o înţeleagă, deoarece ei, care au ieşire la Marea Neagră, au revendicat şi acum au obţinut şi o ieşire la Marea Egeică.
Temeiul istoric şi cel etnic sunt tot aşa de însemnate. În antichitate deoparte şi de alta a fluviului au locuit strămoşii noştri Dacii sau Geţii, constataţi documentar încă la 512 înainte de Christos. În epoca romană, aşezările daco-romane, multe din ele cu numele terminate în «dava», acoperă întreaga Dobroge, dela Troesmis (azi Igliţa) sediul legiunei a V-a Macedonica până la Dionysopolis (Balcic). În evul mediu populaţia românească e prezentă aci, între Dunăre şi Mare, nu numai dealungul fluviului şi în deltă, dar chiar şi dealungul ţărmului mării până lângă Varna. Geograful Abulfeda, contemporan cu Basarab întemeetorul, arată că Isaccea «e un oraş din ţara Valahilor», iar Mircea cel Bătrân domină această regiune, avându-şi pârcălabii la Dârstor sau Silistra. În urma săpăturilor arheologice, care s-au făcut în vara anului 1939, s-au găsit monede dela Mircea cel Bătrân, Vlaicu şi Petru al Muşatei, în diferite locuri din Dobrogea, două tezaure întregi au fost descoperite la Enisala, ăn cetatea ale cărei ruine se înalţă încă semeţe pe dealul dintre lacurile Razelm şi Babadag. După nenorocita luptă dela Varna în 1444, cronicarul polon Dlugosz arată că numai aceia dintre cruciaţi au putut ajunge cu bine la Dunăre, care aveau călăuze Români; ceilalţi s-au rătăcit sau au pierit sau au ajuns prizonieri în mâinile Turcilor.
În veacul al XVI-lea, călătorul italian Rhomas Alberti, trecând prin Dobrogea, ajunge la satul Straja, în apropiere de Mangalia, despre care se spune că e 110 aşezare importantă locuită în cea mai mare parte de Români".
La începutul veacului al XVII-iea, un alt italian vorbeşte de satul Dăeni, la Dunăre, unde se aflau multe mii de români cu familiile lor, veniţi din Principate.
În vremea tratatului dela Chiuciuk-Cainargi, soldaţii turci dela Mangalia îşi trimiteau cirezile de vite în Bărăgan la Jigălia; cam în aceeaşi vreme veneau câte trei patru mii de secerători anual în ţara românească, în Dobrogea, în părţile Mangaliei şi Bazargicului, să ajute la strângerea recoltei. Domnii noştri fac danii Mitropoliei din Silistra, care este zidită de Grigore Ghika în veacul al XVII-iea, precum şi bisericilor din Cernavodă sau Boaz Chioi din Babadag.
În partea de Nord a Dobrogei, dela Dunăre până la Carasu, trimişii poloni care merg spre Stambul, sunt întotdeauna însoţiţi de călăuze ale domnilor Moldovei. În izvoarele istorice se face o deosebire hotărâtă între Dobrogea şi Bulgaria; aceasta din urmă începe la miază zi de Bazargic - şi anume la orăşelul Coslugea şi în împrejurimile Provadiei, între Şumla şi Varna.
Conferenţiarul ananlizează apoi o serie întreagă de mărturii despre prezenţa Românilor în Dobrogea, documente, relaţii de călători, hărţi, din veacurile XVI-XIX, insistând şi asupra toponimiei româneşti; citează o serie întreagă de nume româneşti în Deltă, în regiunea marilor lacuri, unde e pomenită în hărţi vechi Portiţa precum şi dealungul Dunării şi pe ţărmul Mării.
POPULAŢIA BULGARĂ ESTE REGENTĂ, DIN VEACUL AL XIX-LEA, DELA SFÎRŞITUL CELUI DE-AL XVIII-LEA; o spunem aceasta nu noi, Românii, ci învăţaţii bulgari, precum Miletici, Romanski şi o sumă alţii. Mai veche şi mai numeroasă e populaţia turco-tătară, colonizată aci în veacul al XV-iea; ea a format majoritatea în mai multe regiuni ale Dobrogei.
Temeiul acţiunei de civilizare desfăşurată de noi m Dobrogea nu e mai puţin însemnat. Ţinutul dintre Dunăre şi Mare a cunoscut două epoci de înflorire: cea dintâi în timpul romanilor, cea de a doua, dela 1877 încoace, de când el a fost alipit Românei. O comparaţie între starea în care se găsea Dobrogea la jumătatea secolului trecut şi aceea în care se află ea astăzi, arată şi celor mai îndărătnici rolul civilizator pe care-l aveam în această parte a lumei.
DOBROGEA E PĂMÂNT ROMÂNESC. Drepturile noastre asupra acestui pământ sunt străvechi cu o valoare superioară.
Bogata documentare, strălucirea argumentării şi înalta concepţie naţionalistă ce a însufleţit frumoasa expunere a d-lui Prof. Univ. Const. C. Giurescu, a transformat sala Fundaţiei Carol I într-o măreaţă manifestaţie de solidaritate românească, demnă şi impresionantă prin maturitatea ei.
La sfârşit publicul a ovaţionat îndelung pe dl. Prof. Const. Giurescu.”
Ti-a placut articolul?
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: