07 Oct, 2020 00:00
3258
„Dar de câte ori se pomeneşte numele lui Emil Gulian, el este legat de altă faţetă a creaţiei sale, anume aceea de ţraducător al lui Edgar Allan Poe. Volumul «Poemele lui Edgar Poe» îl reprezintă într-adevăr pe Gulian mai mult decât propriile realizări. Acest volum a apărut în 1938 îşi dovedește o mare şi constantă - poate unică - pasiune a autorului pentru poetul american.Cartea se deschide cu un Studiu introductiv, de vreo 50 de pagini, având mai multe paragrafe tematice. Mai întâi o succintă prezentare biografică, semănând cu o pledoarie pentru o cauză ce stă la inima apărătorului. Urmează o secvenţă despre «Filosofia compoziţiei», cunoscuta expunere teoretică a lui Edgar Poe, apoi situare a poetului în climatul liric al epocii, atât în literatura de limbă engleză, cât şi în cea franceză, unde a avut o influenţă extinsă. Sunt de asemeni menționate unele traduceri în româneşte făcute până la data respedivă (Iuliu Cezar Săvescu, Luca Ion Caragiale, George Murnu, Paul Sterian).Angajamentul lui Emil Gulian era de a-l reda pe Edgar Poe în româneşte aşa cum sună el în original, şi în special în poemele cele mai dificile ca tehnică a versificaţiei. Nu este vorba de o traducere «după ureche», apelând la versuri intermediare (franceze sau germane), ci de o transpunere organizată, meticuloasă, respectând arhitectura savantă şi adânc elaborată a versificaţiei poetului de care Gulian s-a ataşat atât de puternic.Un exemplu ilustrativ în acest sens este traducerea poemului «Corbul», foarte greu de transpus într-o altă limbă, traducere ce atestă inteligenţa şi travaliul celui ce-şi asumă această sarcină. Compus din 18 strofe a câte 6 versuri, acest poem – în afară de trama anecdotică implicită, pe care o dezvoltă progresiv şi cu accente percutante - acest poem, zic, are o structură cu totul specială. Edgar Poe i-a şi consacrat un studiu întregspre explicarea lui şi a intenţiilor ce i-au stat la bază. (E vorba de eseul «Filosofia compoziţiei» amintit mai înainte).
Emil Gulian a transpus în româneşte poemul «Corbul» într-o formă cât mai apropiată de original, respectând pe cât posibil tehnica folosită de autor. Astfel, în cele 18 strofe, unele versuri din interior trebuie să aibă o rimă care să consune cu cuvântul final «Nevermore»(Niciodată). Și traducătorulreuşeşte această performanţă, găsind aproape 30 de rime pentru «Nevermore» rime ce nu se repetă decât acolo unde poetul le-a plasat cu - deliberare. (Uneori chiar în structura aceluiaşi vers sunt cuvinte care rimează.) De exemplu:Mult mă minună la uricioasăpasăre de rând vorbirea frumoasă,Deşi răspunsul nu avea tâlc şi nuîmi fu de mare ajutor;Dar nu se poate să tăgăduim că nici un muritordin câţi auzimNu fu de soartă ursit, pe câtştim, deasupra ușii -camerei sale să vadă cum stă dispreţuitor,O jivină, o pasăre, ce pebustul cioplit de sus,de pe ușa camerei sale s-acocoţat coborâtă din zborCu un astfel de nume -«Nevermore».Dar şi în celelalte poeme ambiţia traducătorului a fost de a reda în româneşte suflul intrinsec şi modalitatea de expresie a lui Poe.De aceea, Emil Gulian rămâne în literatura noastră mai mult decât autorul volumului de versuri «Duh de basm, excelentul traducător al Poemelor lui Edgar Poe. Această realizare i-a şi consacrat numele în rândul celor ce slujesc dintotdeauna Poezia”.
Ti-a placut articolul?
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: