05 Apr, 2021 00:00
2260
„Îndemnul lui Socrate cunoaşte-te pe tine însuţi rămâne şi astăzi în condiţiile tranziţiei noastre un etern deziderat. După părerea mea, marea majoritate a profesorilor din România nu răspund problemelor studenţilor, dorinţei lor de calificare superioară. Profesorii s-au constituit ca o clasă politică ce întoarce spatele tinerilor studenţi. Sunt distanţi faţă de aceştia şi problemele lor de calificare profesională, în cea mai mare parte, nu-i interesează. Nu intrăm în amănunte. Câtă diferenţă faţă de universităţile din Vest, faţă de un curs ales liber de către studenţi (din mai multe cursuri echivalente opţionale), care înseamnă nu numai salariul profesorului dar şi viabilitatea contractului său cu universitatea reînnoit la 2-3 ani de zile. Profesorul nu are locul asigurat pe viaţă ca în România. Continuitatea contractului este condiţionată de calitatea activităţii de cercetare şi - foarte important - de votul secret al studenţilor înscrişi la cursuri, care dau note la un chestionar al facultăţii ce este definitoriu pentru calitatea cursului predat. Acest chestionar elaborat de facultate, secret pentru profesor, este completat obligatoriu de studenţi şi stocat la un birou special al universităţii, care evaluează calitatea actului de educaţie direct prin beneficiarul care plăteşte: studentul! Rezultatele anchetei se aduc la cunoştinţa Profesorului la reînnoirea sau anularea contractului cu universitatea. Deci, o economie de piaţă, un interes reciproc. La noi, slaba pregătire profesională a absolvenţilor duce la creşterea efortului financiar al statului. Circa 25.000 locuri pentru absolvenţi au rămas vacante fiindcă patronii sunt exigenţi. La un recent târg de job-uri au fost făcute doar 10% angajări din totalul de job-uridisponibile. Explicaţia: slaba calificare a şomerilor licenţiaţi universitari, care nu au beneficiat de un climat profesional adecvat. Într-un articol din una din cele mai respectate reviste ştiinţifice din lume care apare în SUA, Science, intitulat „Minţi pregătite", se reliefează câteva calităţi indispensabile ale unui profesor: Facultăţile universităţilor ştiu bine că predarea şi cercetarea sunt strâns întrepătrunse. Profesorul care încetează de a face cercetare fn mod obişnuit, încetează de a mai fi activ din punct de vedere intelectual şi deci de a mai fi un profesor efectiv ... studenţii pentru a atinge cele mai bune rezultate trebuie să treacă printr-un climat intelectual superior, stimulativ, emoționant. Ori, o parte esențială trebuie să provină de la profesori, care constituie vibraţia intelectuală. ln afară de aceasta, studenţii în ştiinţă, i inginerie pot fi adecvat pregătiţi numai dacă au acces la echipamente de calitate pe care le vor utiliza când vor fi angajaţi
La noi, criteriile de promovare pentru lector, conferenţiar, profesor încep să fie dure, dar departe de cele din UE, SUA şi Japonia. Criteriile internaţionale sunt mai apropiate doar la ştiinţele exacte, care sunt şi domeniile cele mai defavorizate, nu numai din punct de vedere financiar, după 1989. La disciplinele unaniste, largheţea şi criteiiile autohtone ( cărţi din cărţi, lucrări la conferinţe nesemnificative, lucrări apărute în publicaţii obscure provinciale etc.) ne situează la coada criteriilor de performanţă ştiinţifică ale Europei, dar UE va obliga curând şi pe umanişti să-şi adapteze criteriile de evaluare şi promovare după normele ei. Neevaluarea până astăzi a profesorilor în funcţie, prezenţa în proporţie de masă a unor non-valori în universităţi, dar care au putere de decizie în universităţile lor, în comisiile de acreditare ale Parlamentului pentru noi universităţi şi alte diferite comitete ale MEN - sunt bine cunoscute, dar ignorate.
Devine evident că stăm prost nu numai la capitolul calitate, ci şi la cel al cinstei. De jos şi până sus ierarhizarea nu se face pe criteriul muncii şi al valorii, acest fapt dăunând învăţământului românesc în ansamblu.”
Ti-a placut articolul?
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: