#DobrogeaDigitală - „Viața mea. Amintiri din închisoare și din libertate”, de George Sarry: „Cum se taie porcii în România”

George Sarry, autorul volumului de memorii „Viața mea. Amintiri din închisoare și din libertate”, s-a născut în Constanța, în 1928, și este nepot de frate al marelui jurnalist Constantin N. Sarry. În prezent nonagenar, trăiește în Canada, împreună cu minunata sa familie.
 
Valoroasă mărturie despre anii cutremurători petrecuți în temnițele comuniste, dar și despre împlinirile nesperate care au urmat eliberării, cartea lui Sarry e o dovadă vie a faptului că, în ciuda tuturor vicisitudinilor, viața merge înainte și îi răsplătește pe cei puternici.


Fragmentul citat mai jos face parte din evocarea anilor ce au urmat căsătoriei și integrării în marea familie a soției sale. Cu ocazia unei vizite la socri, autorul le oferă canadienilor o lecție despre cum se taie mai ușor porcul, savurând apoi măruntaiele care erau, până atunci, aruncate.
 

„Când Papa voia sǎ taie un porc, era ajutat de prietenii lui din sat. La fel, când ei tǎiau vreun porc, fǎceau apel la Papa. Așa se ajutau unul pe altul. Fraţii lui Esther erau mici pentru așa ceva. Prin soţia mea, l-am întrebat pe Papa cum se taie porcul aici. Îmi spune cǎ împreunǎ cu încǎ trei prieteni din sat, intrǎ în coteţul porcului, îl ia pe sus pânǎ afarǎ și aici se suie cǎlare pe el. Trei îl ţin iar unul dintre ei îi taie capul și este lǎsat sǎ moarǎ. În loc sǎ-i ardǎ pǎrul cum se obișnuiește în România, aici se opǎrește cu apǎ fierbinte. Sângele nu se pǎstreazǎ ca sǎ se prepare caltaboș. Creierul nu se mǎnâncǎ și nici rinichii. I-am spus lui Papa cǎ atunci când o sǎ taie scroafa dupǎ ce înţarcǎ purceii, vreau s-o tai eu singur, dar prietenii lui pot veni sǎ vadǎ cum se taie porcii în România. Aici porcii care sunt de tǎiat nu se pun la îngrǎșat cum se face în România, pe ei nu-i intereseazǎ grǎsimea.

 

DESCARCĂ GRATUIT CARTEA ÎN FORMAT PDF!

 

Era în toamna anului 1964, într-un sfârșit de sǎptǎmânǎ când era sǎrbǎtoare și aveam trei zile libere. Atunci am fost la ţarǎ cu soţia și Kathy, știind cǎ Papa a înţǎrcat purceii. Am plecat de acasǎ cu aparatul de filmat, special ca sǎ filmǎm cum voi tǎia porcul. În toate conversaţiile pe care le purtam cu oricine aici, trebuia s-o folosesc pe soţia mea ca sǎ le traducǎ celorlalţi ce îi spuneam eu și viceversa. Am cerut sǎ-mi aducǎ cuţitul. Deși era ascuţit, l-am ascuţit și mai bine, în special la vârf. Au venit prietenii lui Papa. Îmi amintesc numai de domnul Nadeau. Și el avea o familie mare, treisprezece copii. De altfel mai toate familiile din sat și satele vecine aveau familii mari și asta era pentru cǎ respectau întocmai religia catolicǎ pe acea vreme care le interzicea sǎ aibǎ avorturi. O noapte înainte i-am spus lui Papa sǎ nu hrǎneascǎ scroafa. Când m-a întrebat de ce, i-am spus cǎ o sǎ vadǎ a doua zi. A doua zi când eram cu toţii gata, i-am spus soţiei mele sǎ-i spunǎ fratelui cel mare, Jocelyn, sǎ ţinǎ cuţitul și sǎ mi-l dea când îl voi cere. I-am spus lui Papa sǎ aducǎ ligheanul cu boabe de porumb sǎ hrǎnim scroafa. Când i-am spus asta se uitǎ la mine și la ceilalţi și nu-i venea sǎ creadǎ ce aude. Îi spune soţiei mele cǎ asearǎ i-am spus sǎ nu hrǎneascǎ scroafa și acum când o tǎiem, vreau s-o hrǎnesc, și nu înţelege de ce. Unul dintre fraţi aduce ligheanul cu boabe. Jocelyn ţinea cuţitul în mânǎ. Iau ligheanul, deschid ușa la coteţul porcilor unde erau șase boxe, trei la stânga și trei la dreapta ușii. Spun unui frate sǎ deschidǎ ușa celei de a treia boxe pe dreapta, unde era scroafa. Atât Papa cât și prietenii lui, care au venit împreunǎ cu fraţii și surorile soţiei mele, nu știau ce se întâmplǎ când eu am început sǎ scutur ligheanul ca sǎ sune boabele. Cum i-a deschis ușa la boxǎ,  scroafa, auzind zgomotul boabelor și fiind flǎmândǎ, a ieșit și se îndrepta spre mine care ieșeam afarǎ din coteţul porcilor și mǎ îndreptam spre locul unde voiam s-o tai. Aici m-am oprit și scroafa a început sǎ mǎnânce. În același timp am început s-o scarpin pe partea stângǎ și imediat s-a culcat pe partea dreaptǎ. Am continuat s-o scarpin cu mâna stângǎ și îi fac semn lui Jocelyn sǎ-mi dea cuţitul. Cu cuţitul în mâna dreaptǎ scǎrpinam scroafa, iar cu mâna stângǎ i-am luat piciorul drept din faţǎ care era dedesubt și-l ţineam bine, continuând cu mâna dreaptǎ în care aveam cuţitul, s-o scarpin. Toţi erau cu ochii pe mine. Eu eram cǎlare pe scroafǎ și pun vârful cuţitului în partea stângǎ la partea de sus a piciorului și cu toatǎ puterea împing cuţitul cât am putut de adânc. Tototdatǎ îi ţineam piciorul drept din faţǎ ca sǎ nu se ridice. A încercat, dar Jocelyn a sǎrit și el pe scroafa, care nu mai avea putere. Cuţitul i-a strǎpuns inima. Au vǎzut astfel cum se taie porcul fǎrǎ sǎ-l ţinǎ trei oameni, iar cât privește ideea de a nu-i da de mâncare porcului cu o noapte înainte de a-l tǎia, pânǎ și cei tineri au gǎsit-o foarte practicǎ. Nu mai trebuia sǎ iei porcul pe sus ca sǎ-l scoţi afarǎ. Soţia mea care avusese rolul sǎ filmeze toatǎ activitatea, a filmat totul, însǎ când a ajuns la înfiptul cuţitului, partea asta a omis-o. Eu am înţeles cǎ era prea mult ca sǎ vadǎ sfârșitul scroafei. De aici pânǎ la locul unde trebuia opǎritǎ, Papa și prietenii lui au trebuit sǎ o care pe sus. Când au început sǎ despice scroafa, am observat cǎ inima și rinichii au fost aruncate la un loc cu intestinele. La fel au fǎcut și cu capul, dupǎ ce au scos toate resturile de carne de pe el. Eu am luat capul, rinichii și inima. Dupǎ ce am scos limba din gura porcului am despicat capul și am scos creierul pe care l-am pregǎtit și mâncat la prânz. Rinichii, inima și limba le-am pus la congelator sǎ le iau acasǎ când ne vom întoarce. De atunci înainte, când cineva tǎia porcul, îi dǎdea rinichii lui Papa pentru mine. El îi punea în congelator și la prima ocazie când venea la Montreal, îmi aducea o pungǎ sau douǎ cu rinichi îngheţaţi. La rândul meu, le dǎdeam și la alţii. Erau prea mulţi pentru mine, iar soţiei mele nu-i plǎceau rinichii.”

 
#citește mai departe în „Viața mea. Amintiri din închisoare și din libertate”, de George Sarry 
#„Viața mea. Amintiri din închisoare și din libertate” #Autor George Sarry 

Dacă în urmă cu 122 de ani pionierul culturii românești în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidență, cotidianul ZIUA de Constanța, conștient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri și de azi“. 
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informațiile publicate pe site de către ZIUA de Constanța (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informații, fotografii, fișiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispozițiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanța sau, după caz, furnizorii săi de informații.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afișarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum și orice modalitate de exploatare a conținutului site-ului, cu excepția afișării pe ecranul unui computer personal și imprimarea sau descărcarea, în scop personal și necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanța.
 
Sursa foto: „Viața mea. Amintiri din închisoare și din libertate”, de George Sarry
 

Citește și:
 
#DobrogeaDigitală - „Viața mea. Amintiri din închisoare și din libertate”, de George Sarry: „Înainte de a fi gardiancă fusese prostituată”

#DobrogeaDigitală - „Viața mea. Amintiri din închisoare și din libertate”, de George Sarry: Familia Sarry și Constanța copilăriei
 
#DobrogeaDigitală - „Viața mea. Amintiri din închisoare și din libertate”, de George Sarry: Zile mai bune, zile mai rele

#DobrogeaDigitală - „Viața mea. Amintiri din închisoare și din libertate”, de George Sarry: Coșciuge, șah și ploșnițe în temnița de la Aiud

#DobrogeaDigitală - „Viața mea. Amintiri din închisoare și din libertate”, de George Sarry: Cu ochii pe Consulatul Britanic din Constanța

#DobrogeaDigitală - „Viața mea. Amintiri din închisoare și din libertate”, de George Sarry: Arestarea și ancheta

#DobrogeaDigitală - „Viața mea. Amintiri din închisoare și din libertate”, de George Sarry: Întoarcerea în România anilor ’90 - tristețe și dezamăgire