#DobrogeaDigitală: „Viața mea. Amintiri din închisoare și din libertate”, de George Sarry - Greva foamei, momente de coșmar

• Aflat în Biblioteca Digitală ZIUA de Constanța și comentat de noi în mai multe rânduri, volumul „Viața mea. Amintiri din închisoare și din libertate” se constituie într-o impresionantă rememorare a evenimentelor ce au marcat existența lui George Sarry, nepotul de frate al celebrului jurnalist constănțean Constantin N. Sarry. 

Toţi greviștii cereau deci în declaraţiile lor aceleași drepturi. Dupǎ ce iscǎlea declaraţia de grevǎ, fiecare se întorcea la celula în care continua greva.
Greviștii au solicitat un regim alimentar cu hranǎ suficientǎ pentru a se menţine în viaţǎ;  tratament medical pentru bolnavi;  scoaterea zilnic la aer în curtea închisorii;  încetarea aplicǎrii de pedepse abuzive și interzicerea brutalitǎţilor fizice împotriva deţinuţilor; distribuirea de haine penale pentru cei care nu mai aveau îmbrǎcǎminte. Toţi greviștii cereau deci în declaraţiile lor aceleași drepturi.
Aflat în Biblioteca Digitală ZIUA de Constanța și comentat de noi în mai multe rânduri, volumul „Viața mea. Amintiri din închisoare și din libertate” se constituie într-o impresionantă rememorare a evenimentelor ce au marcat existența lui George Sarry, nepotul de frate al celebrului jurnalist constănțean Constantin N. Sarry. 
 
"Cartea este o valoroasă mărturie ai celor 11 ani petrecuți în temnițele comuniste, dar și o probă de supraviețuire, dincolo de orice imaginație, a unui om de mare integritate morală, un model de generozitate, modestie și optimism.
 
Iată un fragment din volum, despre imaginile de coșmar ale grevei foamei.
Trecuserǎ șase luni de la protestele noastre, iar între timp cu toţii slǎbeam din zi în zi. Cei care o simţeau mai mult erau bǎtrânii, care ajunsese la capǎtul puterilor. Unii începuserǎ sǎ se umfle la faţǎ și la picioare, alţii se uscau.
 
 Subnutriţia prelungitǎ, frigul din timpul iernii și cǎldura sufocantǎ din celulele supraaglomerate vara, mirosul din celulǎ care era permanent, continuaserǎ și se agravaserǎ. Când venea ofiţerul politic sǎ vadǎ cum arǎtǎm, cum des chidea ușa se dǎdea doi pași înapoi și în batjocurǎ spunea: „Ce pute aici!“ În ușa fiecǎrei celule pe unde trecea, avea aceeași exclamaţie. Pe lângǎ anemia fizicǎ de care sufeream toţi, începuserǎm sǎ dǎm semne de pesimism și descurajarea ne afecta moralul. Trebuia sǎ facem ceva.
 
Am mai hotǎrât ca bǎtrânii sǎ nu intre în greva foamei. Erau deja slǎbiţi în ultimul hal și o grevǎ a foamei ar fi putut fi fatalǎ pentru ei.
 
Toţi colegii au fost de acord, așa cǎ am trecut la treabǎ. Am scris mesajul pe sǎpun, le-am mulţumit anticipat pentru ajutor și am iscǎlit: Ing Vulpe, Comandorul Brașoveanu. Niciunul dintre cei pe care i-am iscǎlit în locul meu, nu fǎcea parte dintre greviști, mai mult, amândoi erau turnǎtori. Cei de la drept comun nu știau asta.
 
Afarǎ de asta, dacǎ vreodatǎ ofiţerul politic avea sǎ afle de plǎcuţǎ, avea sǎ afle și cine a trimis-o, fiindcǎ numele era pe plǎcuţǎ. Seara dupǎ ora stingerii, am fǎcut liniște în celulǎ, așteptând cele trei bǎtǎi. Nu a trecut mult și am auzit bǎtându-se de trei ori în tavanul nostru. M-am repezit la fereastrǎ și vǎd sǎculeţul cum venea în jos, însǎ nu era sǎculeţul nostru. Ǎsta era ceva mai mare și îndesat.
 
Pun mâna, îl trag înǎuntru, îl golesc și semnalizez, trǎgând de trei ori de sfoarǎ, cǎ trebuia s-o tragǎ în sus. Cei care pǎzeau la ușǎ, ascultând dacǎ se apropie gardianul, mi-au spus cǎ la numai câteva secunde dupǎ ce am golit sǎculeţul, gardianul era la ușa noastrǎ și se uita pe vizetǎ. Am avut mare noroc.
 
Am început sǎ scot din sân (pentru cǎ aici le pusesem) cuburi de zahǎr, cârnaţi afumaţi și ţigǎri. Toate erau binevenite. O parte din zahǎr și ţigǎri am dat și celor din celula de alǎturi, care avea fereastra aproape de a noastrǎ. A fost cel mai dulce zahǎr pe care l-am mâncat vreodatǎ."
 
 
#citește mai departe în „Viața mea. Amintiri din închisoare și din libertate”, de George Sarry

Dacă în urmă cu 123 de ani pionierul culturii românești în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidență, cotidianul ZIUA de Constanța, conștient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri și de azi“.
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informațiile publicate pe site de către ZIUA de Constanța (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informații, fotografii, fișiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispozițiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanța sau, după caz, furnizorii săi de informații.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afișarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum și orice modalitate de exploatare a conținutului site-ului, cu excepția afișării pe ecranul unui computer personal și imprimarea sau descărcarea, în scop personal și necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanța.
 
Sursa foto: ilustrație din volumul Viața mea. Amintiri din închisoare și din libertate
 
Citește și:
 
#DobrogeaDigitală - „Viața mea. Amintiri din închisoare și din libertate”, de George Sarry: „Înainte de a fi gardiancă fusese prostituată”

#DobrogeaDigitală - „Viața mea. Amintiri din închisoare și din libertate”, de George Sarry: Familia Sarry și Constanța copilăriei

#DobrogeaDigitală - „Viața mea. Amintiri din închisoare și din libertate”, de George Sarry: Zile mai bune, zile mai rele