Portrete de preoți dobrogeni: Preotul Leonida Chiriță (galerie foto)

Preotul Leonida Chiriță, refugiat de două ori din Basarabia, a slujit la parohiile Ceaga, azi în Republica Moldova, Brazi, județul Prahova, Borisovca (Dealul Viilor), orașul Tighina, azi în Republica Moldova, Filiași, județul Dolj, Catedrala „Sfântul Andrei și Sfântul Nicolae” din Galați, Capela Cimitir Constanța, Biserica Greacă din Constanța și la „Adormirea Maicii Domnului - I” Constanța. Este fiul arhimandritului Macarie Chiriță, călugărit la Mănăstirea Hârbovăț, și fratele arhimandritului Varlaam Chiriță, fost stareț al Mănăsirii Tismana.





Preotul Leonida Chiriță s-a născut pe 1 aprilie 1912, în satul Pitușca, raionul Călărași, Republica Moldova, din părinții preotul Misail Vladimir (viitorul arhimandrit Macarie) și preoteasa Liubova. Între anii 1929 și 1934 a urmat Seminarul Teologic din Chișinău, iar în anul 1938 a absolvit Facultatea de Teologie din Chișinău, din cadrul Universității Mihăilene din Iași. Între anii 1933 și 1938 a fost cântăreț bisericesc la capela „Alexandru Donici” din Chișinău. Pe 4 februarie 1934 s-a căsătorit cu profesoara Valentina Bălan, cu care a avut doi copii: Veronica și Oreste Mihai. A fost hirotonit preot pe 19 decembrie 1938, de Efrem, arhiepiscopul locotenent al Arhiepiscopiei Chișinăului, pe seama parohiei Ceaga, județul Tighina (azi în Republica Moldova).


În urma ocupației sovietice a Basarabiei și Bucovinei de Nord, în anul 1940, părintele Leonida Chiriță a reușit să se refugieze la București și a primit un post de preot în parohia Brazi, filiala Bătești, județul Prahova. Aici a slujit doar un an și, în urma retragerii frontului, a revenit în Basarabia, în parohia Borisovca, din orașul Tighina. Apropiindu-se din nou armata sovietică de Basarabia, la începutul anului 1944 părintele Leonida Chiriță se refugiază pentru a doua oară la București. De această dată, a primit spre păstorire parohia Filiași, județul Dolj.


În anul 1949, pe 12 decembrie, Episcopia Galați l-a numit pe preotul Leonida Chiriță profesor de muzică vocală la Școala de Cântăreți bisericești din Galați și dirijor al Corului Catedralei Episcopale din Galați. În cei trei ani cât a predat la Școala de Cântăreți bisericești din Galați, a obținut numai calificativul „Excepțional”. Rezultate foarte bune a obținut și ca dirijor al Corului Catedralei Episcopale, unde, în doar o lună, a reușit să reformeze corul, care nu mai funcționa de mai bine de jumătate de an. Ținând cont de toate acestea, după desființarea școlii de cântăreți, în toamna anului 1952, Episcopia Galați l-a numit pe preotul Leonida Chiriță la parohia Capela Cimitir Constanța, post înființat special pentru el. În contextul în care nou-înființata parohie nu dispunea de lăcaș de cult, iar sectorul de 200 de familii era desprins de la parohiile vecine, părintelui Leonida i-a fost permis să slujească provizoriu la Biserica Greacă din Constanța. Fiind dedicat misiunii sale, dar și un bun vorbitor de limbă greacă, comunitatea elenă l-a îndrăgit imediat, și, pe 22 septembrie 1955, membrii Comitetului Eclesiastic Ellen din Constanța îi făceau următoarea caracterizare, în speranța că părintelui Leonida i se va mai permite să slujească aici:


„Se adeverește de noi, Comitetul Eclesiastic Ellen al Comunității Religioase Ellene din orașul Constanța, că preotul Chiriță Leonida, slujitor la Biserica noastră, își face datoria conștiincios, slujind regulat la toate duminicile și sărbătorile, îndeplinind și celelalte obligații sacerdotale la cererea credincioșilor noștri. Credincioșii noștri văd în persoana cucernicului preot Leonida Chiriță pe adevăratul păstor sufletesc, care-i îndrumează pe calea cea bună (...). credincioșii noștri l-au înțeles și îl urmează, dovadă că daniile către Biserică, din pangar și contribuții benevole s-au majorat față de anul trecut de două ori.
Pe această cale aducem sincere mulțumiri Onoratei Sfintei Episcopii a Dunării de Jos, precum și cucernicului preot Leonida Chiriță (...)” .


Adeverința Comitetului Eclesiastic Ellen din Constanța a fost însoțită și de o adresă prin care se cerea Episcopiei Galați să îi prelungească perioada de provizorat, doleanță aprobată de episcopie. Dar, pe 3 martie 1956, la cerere, părintele Leonida a fost transferat în postul IV la parohia „Adormirea Domnului-I” din Constanța. Aici, timp de câteva luni, până la 1 noiembrie 1956, a funcționat în calitate de preot paroh, demnitate din care s-a retras din cauza unor probleme medicale.





Fiind numit într-un post permanent și simțind nevoia de a-și îmbogăți cunoștințele teologice, părintele Leonida Chiriță i-a cerut aprobarea episcopului Chesarie Păunescu, pe 17 iunie 1957, de a se înscrie și urma magisteriul (stagiu de trei ani după obținerea licenței în teologie, echivalent cu doctoratul) din cadrul Institutului Teologic București. Din cererea care i-a fost aprobată de Episcopia Galați, redăm câteva rânduri:


„Prea Sfințite Părinte,
Stăpânit de un gând sincer și curat care mă frământă de multă vreme, astăzi, când acest gând a primit o formă matură, țin pe de o parte să-l mărturisesc P.S. Voastre și pe cealaltă să solicit aprobare și binecuvântare.
În dorința arzătoare de a aprofunda tezaurul nesfârșit al credinței și doctrinei noastre creștin-ortodoxe, cu ajutorul Celui de Sus, încerc să adun slabele mele puteri, pentru a întreține o voință perpetuă de a fi urmaș autentic al Domnului și Dumnezeului nostru Iisus Hristos. În acest sens sunt hotărât de a mă înscrie (...) la magisteriu (...).


Pentru a fi integral cu Hristos trebuie să-L cunoști cât mai de aproape. Altă cale, decât ascultând pe iluștrii noștri teologi, și meditând asupra studiilor izvorâte din inima și mintea lor, nu există (...). Toată lumea așteaptă cuvânt lămurit și hotărât de la preot, căci aproape toate doctrinele omenești dau faliment. Numai Sfânta Evanghelie stă în picioare, neclintită, ca un far care luminează, arătând calea vieții și încălzind inimile sălbăticite și răcite de necredință. Această Sfântă Evanghelie, pe care așa de puțini o cunosc, doresc cu tot dinadinsul să o întrepătrund, în limitele puterilor mele spirituale”.


Părintele Leonida Chiriță a slujit la Biserica „Adormirea Maicii Domnului - I” din Constanța până în anul 1964, când, pe 24 iulie, a trecut la Domnul. Încărcat de boală și de amintirea celor două refugii prin care a trecut cu familia, părintele Leonida a plecat din această viață la vârsta de 52 de ani și a fost înmormântat la București.


În încheierea articolului redăm o scurtă mărturie a domnului Oreste Mihai Chiriță, fiul părintelui Leonida, despre cele două refugii ale părinților săi și câteva date despre tatăl și frații părintelui:


„Eu nu am trăit evenimentele. Părinții mei sunt din Basarabia. La facultate, la Chișinău, tatăl meu a fost coleg cu Antonie Plămădeală și Antim Nica și, printre alții, i-a avut profesori pe Gala Galaction și Nichifor Crainic. Pe 26 iunie 1940 a fost ultimatumul sovietic pentru cedarea Basarabiei și Bucovinei de Nord în 48 de ore. Tata era preot pe graniță, la Nistru, acolo, la Tighina. Armata română se retrăgea pentru că așa a fost ordinul și nu aveau voie să opună rezistență. Armata română în retragere s-a oprit la casa tatălui meu, preotul satului, în ajun de Sfinții Apostoli Petru și Pavel, și i-au propus să retragă cu ei. Și așa a plecat tatăl meu cu armata română, împreună cu mama și cu sora mea, care avea atunci un an, fără să ia nimic cu ei. Ajunși la Huși, unde se formau trenuri și cu refugiați din Bucovina de Nord, au plecat la București. Țara s-a organizat destul de bine pentru cei 200.000 de refugiați. La București au fost evacuate câteva hoteluri și de acolo îi repartizau mai departe. Tata a primit, chiar în acel an, un post de preot în parohia Brazi, județul Prahova. După începerea războiului, pe 21 iunie 1941, și eliberarea Basarabiei, părinții mei s-au întors acasă. Dar, în 1944 când rușii se apropiau de Basarabia, au plecat din nou, de data asta cu bagajele făcute și puse la tren.


Ghinionul lor a fost că trenul în care aveau totul a căzut pradă bombardamentelor din Gara de Nord, din 4 aprilie 1944, și au rămas iar fără nimic. De data aceasta, tata a primit parohie la Filiași, în Oltenia. Acolo m-am născut eu.


Bunicul meu din partea tatălui, Misail, a fost preot. Toți frații tatălui meu au ajuns preoți Varlaam, Vladimir, Alexandru și încă un băiat înfiat pe care nu mai știu cum îl cheamă, iar sora lui, Vera, a fost căsătorită cu preotul Nicolae Herghelegiu, care a slujit la catedrala din Constanța.





Preotul Misail și fratele cel mare al tatălui meu, arhimandritul Varlaam, nu s-au refugiat din fața sovieticilor, nici în 1940, nici în 1944, și au fost arestați, judecați și trimiși în lagărele din Siberia. Au fost eliberați abia după moartea lui Stalin, dar nu au putut să se întoarcă acasă, ci au avut domiciliul forțat în orașul Călărași, raionul Călărași. Arhimandritul Varlaam a fost chiriarh al bisericii și căminului românesc de la Ierusalim, dar și exarhul mănăstirilor din Basarabia”.


Potrivit istoricului și cercetătorului George Enache, sunt mai multe motive care au stat la baza deciziei părintelui Varlaam de a rămâne în Basarabia ocupată de sovietici: părinții care au refuzat să-și părăsească casa, dragostea pentru Basarabia și dorința de a apăra ceea ce mai rămăsese din spiritualitatea locurilor natale. Părintele Misail a fost arestat pe 25 mai 1944 și condamnat de tribunalul Militar al Armatei NKVD din RSS Ucraineană la 10 ani de detenție cu lipsire din drepturile civice pe o perioadă de 5 ani și confiscarea averii personale, iar arhimandritul Varlaam a fost arestat pe 23 aprilie 1946, fiind învinuit de „atitudine ostilă față de puterea sovietică, locuind în timpul războiului pe teritoriul Ucrainei sovietice, ocupat temporar de către armata română-germană, desfășurând o activitate antisovietică activă”. Ambii au fost eliberați în anul 1954.


Bibliografie


Arhiva Arhiepiscopiei Tomisului, Dosar Preot Chiriță Leonida


http://altarulcredintei.md/arhimandritii-macarie-si-varlaam-chirita-in-inchisorile-comuniste/

https://ziarullumina.ro/documentar/arhimandritul-varlaam-chirita-si-sufletul-romanesc-al-ortodoxiei-basarabene-32994.html


Sursă foto: Oreste Mihai Chiriță


Despre Ionuț Druche
 
Ionuț Druche s-a născut pe 16.12.1982 în Constanța. Este absolvent al Școlii Generale nr. 9 „Ion Creangă“ din Constanța, al Grupului Școlar Industrial Construcții de Mașini din Constanța și al Facultății de Teologie Ortodoxă „Sfântul Apostol Andrei“ din Constanța, promoția 2005. Din anul 2007 lucrează în cadrul Arhiepiscopiei Tomisului, iar în prezent ocupă postul de Inspector Culte. Din decembrie 2018 este și bibliotecar la Biblioteca Județeană „Ioan N. Roman” din Constanța. Preocupat de istoria contemporană a vieții bisericești din Dobrogea, Ionuț Druche a organizat din 2010 și până în prezent mai multe comemorări și simpozioane. De asemenea, este autor și coautor a mai multor cărți și articole.
 

Citeşte şi:

Colaborare ZIUA de Constanţa Ionuţ Druche, directorul Editurii Arhiepiscopiei Tomisului, despre istoria contemporană a vieţii bisericeşti din Dobrogea

Interviu online cu Ionuţ Druche, directorul Editurii Arhiepiscopiei Tomisului şi redactor-şef al revistei „Tomisul Ortodox“„Ca un detectiv, am căutat zeci de familii ale vechilor preoţi dobrogeni“

Portrete de preoți dobrogeni: Preotul Andrei Dumitru (galerie foto)

 

Galerie foto: