#StrăzidinConstanța - atunci și acum: Piața Independenței și „schimbările radicale“. Restrospectivă din anii 1960
08 Oct, 2022 00:00
3082
- În ediția de astăzi vom aborda o primă parte a subcapitolului „La drum pe promotoriile fostei cetăți tomitane“, dedicată Pieței Ovidiu, numită la acea vreme Piața Independenței.
- Sunt prezentate Palatul Sfatului Popular, Marele Edificiu cu Mozaic și Statuia lui Publius Ovidius Naso.
Cele peste 300 de pagini ale lucrării „Constanța și împrejurimile ei“, publicată la editura Științică, invită cititorii la o lectură panoramică inedită prin Constanța anilor 1960, pâmânt milenar, „«agora» tomitană, pe vremea romanilor «forumul», iar în timpul stăpânirii otomane, oborul de cereale“.
Cei trei autori Petrilă Tiberiu, Popescu Demetru și Porumbescu Marin ne poartă cu mai bine de jumătate de secol în atmosfera „celui mai batrîn oraș al patriei noastre“, Constanța. Cunoscători ai urbei, cei trei condeiază fiecare stradă, venind cu observații și descrieri pentru clădirile sau monumentele emblematice, scrise într-o manieră captivantă și ușor de parcurs.
„Constanța - regiunea dintre ape“ este titlul sugestiv ales pentru cel dintâi capitol al cărții, dedicat istoriei orașului, din timpurile legendare, trecând prin epoca romană și stăpânirea turcească, și până în „vremurile noi”. Autorii parcurg fiecare perioadă istorică, lasând necompletată sau alterată perioada începutului de secol XX, evident sub cenzura specifică contextului social-politic din anii 60.
Cel de-al doilea capitol se intitulează „Constanța timpurilor noi“, o călăuză prin Constanța perioadei comuniste de dinainte de anii 60. Așa cum antemenționam, în acest capitol autorii vor trece în revistă mai toate străzile orașului, distribuite în două părți, acoperind cele 15 cartiere ale orașului din acei ani: Orașul Vechi, Incinta portului, Orașul Nou, Ahileia Mihail, Tabacarie, Palazul Mare, Anadolchioi, Mihail Coiciu, Obor, Viile Vechi, Kilometrul 5, Viile Noi, Medeea, Filimon Sirbu, Palas C.F.R.
„La drum pe promotoriile fostei cetăți tomitane“ - Piața Independenței
În ediția de astăzi vom aborda o primă parte a subcapitolului „La drum pe promotoriile fostei cetăți tomitane“, dedicată Pieței Ovidiu, numită la acea vreme Piața Independenței. Sunt prezentate Palatul Sfatului Popular, Marele Edificiu cu Mozaic și Statuia lui Publius Ovidius Naso.
Piața Ovidiu s-a dezvoltat incredibil între anii 1881 și 1916. În perioada interbelică locul devenise un pol al întâlnirii societății tomitane și nu numai, transformându-se într-o „adevarată anexa a portului, prevazută cu berării, bodegi, restaurante, «cafeuri» și cofetării luxoase cu o rețea de localuri de noapte“. Autorii actualizează situația locului în anii 1960, a cărei înfățișare „se schimbase radical“. Vorbim aici de transformările suferite de mai toate orașele în acea perioadă. Autorii ne prezintă „clădiri noi, moderne, cu spații verzi, vechi imobile reamenajate, iar unele complet transformate“. Redăm mai jos descrierea cuprinzătoare.
„Ne aflăm în piața Independenței, importantul centru al vechiului oraș Constanta. Aici a fost, cu milenii în urma, „agora“ tomitană, pe vremea romanilor „forumul“, iar in timpul stăpînirii otomane, oborul de cereale, care s-a menținut aici pînă în anul 1907. Ansamblul pieței s-a dezvoltat prin adăugirea succesivă a diferitelor clădiri construite într-un stil caracteristic arhitecturii orașelor din țara noastră din perioada 1881 - 1916. Blocurile care marginesc piața cuprind, la parter, magazine și la etaje hoteluri sau localuri administrative. Din 1916 pînă în 1944 aceasta piață a fost o adevarată anexă a portului, prevazută cu berării, bodegi, restaurante, «cafeuri» și cofetării luxoase și cu o rețea de localuri de noapte, toate spelunci în care roiau contrabandiști și misiți; alături de acestea se găseau ceainării întunecate și umede, unde se adunau șomerii și hamalii obosiți de truda unei grele zile de muncă.
În ultimii ani, piața Independenței și-a schimbat radical înfățișarea. Au apărut clădiri noi, moderne; piața a fost amenajată cu spații verzi în care florile cuprind în petalele lor toate culorile curcubeului. Vechile imobile reamenajate, iar unele complet transformate, constituie sediul unor instituții întreprinderi de stat: Banca de Stat a R.P.R., Banca Agricola, Trustul de constructii edilitare și hidrotehnice, Administrația Asigurărilor de Stat, Casa de cultura a orașului, Agentia TAROM, Braseri.“
Sfatul Popular al orașului Constanța, actualul Muzeu de Istorie Națională și Arheologie Constanța
Prezentarea Pieței continuă cu una din clădirele simbol, fostul Palat Comunal, Sfat Popular al orașului, în prezent Muzeu de Istorie Națională și Arheologie Constanța. Clădirea, cu o istorie întinsă pe mai bine de un secol, este proiectată în lucrare, situația monumentului fiind actualizată „la zi“.
„Sfatul popular al orașului Constanta își are sediul în principalul edificiu al pieței. Clădirea a fost ridicata între anii 1910 și 1921. Este o construcție masivă. La intrarea principală se află un portal larg, primitor. Efigia orașului e așezată în chip de cheie de bolta deasupra portalului. Construcția are caracterul școlii romînești de arhitectură. Compoziția caracteristică epocii 1881 - 1916 nu este din cele mai reunite. La fațada principală menționam balconul deschis, o logia caracteristică palatelor Brincovenești. În interior se remarcă scara monumentală de marmură, care pornește din vestibul.
De o parte și de alta a palatului Sfatului popular orașenesc s-au clădit în vara anului 1959 noi blocuri de locuințe pentru muncitori, care înfrumusetează și mai mult piața Independenței.“
Simboluri milenare din inima cetății Tomis - Statuia lui Ovidiu și Marele Edificiu cu Mozaic
Foarte probabil, în urmă cu două milenii, inima cetății Tomis pulsa tot din zona pe care astăzi o cunoaștem sub numele de Piața Ovidiu. Agora (Piața Publică) orașului era pe platoul vegheat astăzi de statuia poetului latin Publius Ovidius Naso. Foarte aproape se afla Edificiul Roman cu Mozaic, pămânul urbei, centrul economic terasat care veghea de sus asupra Portului. Despre statuia lui Ovidius și Marele Edificiu cu mozaic ne povestesc în lucrare cei trei autori, după cum urmează :
„Cu ocazia săpăturilor pentru fundația clădirii din stînga palatului au fost descoperite noi urme de cultură materială sclavagistă, mărturii de mare interes științific pentru istoria vechiului Tomis; s-a creat aici un muzeu în aer liber, dîndu-i-se numele de Marele edificiu cu mozaic. La cinci metri sub nivelul actual al orașului au fost descoperite ruinele unui edificiu de mari proporții, cu un mozaic lucrat din bucățele de marmură, gresie și calcar în cinci culori (roșu, bej, cărămiziu, verde închis și alb). Mozaicul - imens „covor“ mărginit de un chenar foarte lat - incinta ochiul prin motivele lui ornamentale, viu colorate; impresionează ornamentele sale vegetale - frunze de iederă, vreji, precum și meandrele, diferitele figuri geometrice și zoomorfice.
Mozaicul - imaginea unui kantharos - poate fi socotit drept cel mai mare descoperit pînă în prezent în sud-estul Europei. Zidurile, cu pilatri, sînt construite din cărămizi mari și pietre fasonate legate cu mortar, păstrînd încă din înălțimea lor aproximativ 5 m. Fața interioară a zidului era învelită cu placi de marmură albă frumos glefuite. Covorul de mozaic are o întindere de peste 1000 m2. Datează din epoca romană, secolele III - VI, și a fost strîns legat de o activitate negustorească a portului antic situat în imediata apropiere. El poate sugera o idee asupra vieții îmbelșugate a negustorilor și a condițiilor bune de viață a aristocrației tomitane.
În mijlocul pietei se ridică statuia lui Publius Ovidius Naso, înaltă de 2,5 m, turnată în bronz. Ea a fost dezvelită în anul 1887 și este opera sculptorului Italian - partizan al lui Garibaldi - Ettore Ferrari din Sulmona. Statuia e concepută în stil clasic și lucrată cu multa sensibilitate. Formele sînt fin conturate sub ușoara învăluire a faldurilor togii romane. Lucrarea degajă mult umanism prin vibrația ei sculpturală, fiind în deplină concordonanță cu drama suferită de poet. Pe marmura albă a soclului este dăltuit nemuritorul epitaf al poetului surghiunit de Augustus: HIC EGO QUI JACEO TENERORUM LUSOR AMORUM INGENIO PERU NASO POETA MEO AD TIBI QUI TRANSIS, NE SIT GRAVE QUISQUIS AMASTI DICERE: NASONIS MOLLITER OSSA CUBENT. Sub această piatră zace Ovidiu cîntărețul lubirilor gingaje, răpus de-al său talent; O, tu, ce treci pe-aicea, daca ai iubit vreodată, Te roagă pentru dînsul sa-i fie somnul lin.“
Va urma.
Descarcă gratuit volumul „Constanța și împrejurimile ei“, de Petrilă Tiberiu, Popescu Demetru și Porumbescu Marin din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța
Sursă foto: „Constanța și împrejurimile ei“, de Petrilă Tiberiu, Popescu Demetru și Porumbescu Marin
Citește și:
#StrăzidinConstanța - atunci și acum - „Constanța și împrejurimile ei“, de Petrilă Tiberiu, Popescu Demetru și Porumbescu Marin
Ti-a placut articolul?
Din aceiași categorie
#DobrogeaDigitală: Măcin în anul 1879 - „Tutunul se cultivă mai în toate satele acestui district“
2103
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: