#StrăzidinConstanța - atunci și acum: Stațiunea Vasile Roaită în anii 1960 (GALERIE FOTO)

 

Cele peste 300 de pagini ale lucrării „Contanța și împrejurimile ei“, publicată la editura Științifică, invită cititorii la o lectură panoramică inedită prin Constanța anilor 1960, pâmânt milenar, „«agora» tomitană, pe vremea romanilor «forumul», iar în timpul stăpânirii otomane, oborul de cereale“.
 
Cei trei autori Petrilă Tiberiu, Popescu Demetru și Porumbescu Marin ne poartă cu mai bine de jumătate de secol în atmosfera „celui mai batrîn oraș al patriei noastre“, Constanța. Cunoscători ai urbei, cei trei condeiază fiecare stradă, venind cu observații și descrieri pentru clădirile sau monumentele emblematice, scrise într-o manieră captivantă și ușor de parcurs.
 
„Constanța - regiunea dintre ape“ este titlul sugestiv ales pentru cel dintâi capitol al cărții, dedicat istoriei  orașului, din timpurile legendare, trecând prin epoca romană și stăpânirea turcească, și până în „vremurile noi”. Autorii parcurg fiecare perioadă istorică, lasând necompletată sau alterată perioada începutului de secol XX, evident sub cenzura specifică contextului social-politic din anii 60.  
 


Cel de-al doilea capitol se intitulează „Constanța timpurilor noi“, o călăuză prin Constanța perioadei comuniste de dinainte de anii 60. Așa cum antemenționam, în acest capitol autorii vor trece în revistă mai toate străzile orașului, distribuite în două părți, acoperind cele 15 cartiere ale orașului din acei ani: Orașul Vechi, Incinta portului, Orașul Nou, Ahileia Mihail, Tabacarie, Palazul Mare, Anadolchioi, Mihail Coiciu, Obor, Viile Vechi, Kilometrul 5, Viile Noi, Medeea, Filimon Sirbu, Palas C.F.R. 
 
„La drum pe promotoriile fostei cetăți tomitane“, prima parte a capitolului, ne plimbă prin Piața Independenței, unde este prezentată clădirea Sfatului Popular, actualul Muzeu de Istorie Națională și Arheologie Constanța, pe faleză, cu Cazinoul și statuia lui Mihai Eminescu sau pe bulevardul Stalin, actualul bulevard Tomis. 
 
A doua parte,  „Prin orașul care se revarsă peste zidurile tomitane“, duce lectorul de pe bulevardul Republicii, actualul bulevard Ferdinand, până pe bulevardul Lenin, actualul bulevard Mamaia. Printre altele sunt prezentate Hotelul și restaurantul Continental, Piața Unirii, Restaurantul „Modern“, Consiliul regional A.R.L.U.S.,  Comitetul regional al Crucii Roșii, Redacția ziarului „Dobrogea nouă“.
 
Tot al doilea capitol mai găzduiește o parte dedicată stațiunilor balneare. Aflăm aici detalii despre stațiunile Mamaia, Agigea, Eforie, Năvodari, Techirghiol și Vasile Roată.
 
Stațiunea Vasile Roaită, astăzi Eforie Sud
 
La 14 kilometri de Constanța se află  localitatea Eforie Sud, locul înspre care ne îndreptăm în ediția curentă. Astăzi orașul Eforie cuprinde cele două localități: Eforie Nord și Eforie Sud. Cea din urmă a fost numită până în anul 1928 stațiunea Movilă, apoi Carmen Sylva. Din 1948 s-a numit Vasile Roaită, iar din 1962 numele i s-a schimbat în Eforie Sud. Este prima stațiune de pe litoralul românesc, înființată de Ioan Movilă, un boier din părțile Moldovei, la 1899, atunci când s-a pus piatra de temelie a hotelului Movilă.
 
După preambulul specific, autorii ne introduc în obișnuita vizită prin localitate. La intrarea în stațiune se vedeau pavilioanele taberelor de vară pentru copii. În stațiune se găseau peste 200 de vile ale I.S.B.C. (Întreprinderea stațiunii balneoclimaterice) care găzduiau în acea perioadă peste 8000 de turiști.

Intrăm pe bulevardul Republicii. Întâlneam aici Sanatoriul T.B.C., unul dintre cele mai mari spitale din țară de la acea vreme, cu o capacitate de peste 500 de persoane. Înaintând se observa gara, iar puțin mai departe Sanatoriul Militar.

Un punct de atracție pentru vizitatori era de Muzeul de Antichități care adăpostea vestigii impresioante descoperite în zonă. Autorii descriu pe larg muzeul, punctând câteva dintre obiectele din muzeu, după cum urmează:

„lata și cîteva din obiectele păstrate cu grijă în muzeu: amfore lucrate de meșteri olari; o interesantă sculptură (în copie)  - încercare rudimentară de a prinde în piatra chipul zeifei norocului – Tyche (Fortuna), adorată în special de neguțătorii eleni; un reușit relief înfățiînd o scenă de vinătoare; cel mai prețios monument este o statute în miniatură a celebrului Cavaler trac care apare de obicei pe reliefuri funerare. Unele exponate au fost aduse din comuna Tuzla (în apropierea căreia se afla localitatea antică Stratonis, înglobată în Territorium Tomorum) și de la Muzeul de arheologie «Vasile Pîrvan» din Constanța.

Muzeul în aer liber aflat în afara clădirii cuprinde valoroase elemente de arhitectură clasică, monumente cu inscripții tăiate în piatră, în limba greacă și latină. În curtea muzeului se mai afla și cornișe, frize mari și capiteluri aduse de la Tropaeum Traiani (Adamclisi), la fel de prețioase pentru noi ca și cele de pe Columna lui Traian aflată la Roma. Înainte de 1944 aceste piese arheologice aduse de la Adamclisi erau așezate în fața cazinoului pe faleză, iar un boier care se pretindea urmaș al aprodului Purice a scobit cîteva din ele, transformîndu-le în bănci comode.“
 


În spatele muzeului se afla un teatru de vară cu 2000 de locuri, iar în fața muzeului se găsea Sanatoriul balnear C.F.R.. În vecinătatea sanatoriului se observa și Clubul central I.S.B.C. Intrând pe faleză se remarca vechiul cazino. La intersecția bulevardului Dezrobirea cu bulevardul Tudor Vladimirescu turiștii găseau un cinemascop în aer liber.

„Itinerariul nostru se abate acum pe unul din drumurile care duc spre faleză. În fața noastră se deschide plaja stațiunii balneoclimaterice Vasile Roaită. Faleza a fost consolidată și amenajată în anii 1957-1960, pe un sistem de terase succesive legate prin taluzuri abrupte, plantate cu fieri; aleile pentru pietoni merg de-a lungul taluzului. Pe ele s-au construit cabine, vestiare, puncte sanitare, umbrare, platforme de dușuri, bufete ș.a. Pe scările monumentale care coboară spre plaja sînt amenajate chioșcuri cu răcoritoare. În prezent capacitatea plajelor este de 15 000 de persoane.“



Va urma.
 

Sursă foto: „Constanța și împrejurimile ei“, de Petrilă Tiberiu, Popescu Demetru și Porumbescu Marin
 
Citește și:

#StrăzidinConstanța - atunci și acum: Stațiunea Techirghiol în anii 1960