#StrăzidinConstanța: Bulevardul Republicii și șoseaua Mangaliei. La pas prin Constanța anilor 1960

Cele peste 300 de pagini ale lucrării „Contanța și împrejurimile ei“, publicată la editura Științică, invită cititorii la o lectură panoramică inedită prin Constanța anilor 1960, pâmânt milenar, „«agora» tomitană, pe vremea romanilor «forumul», iar în timpul stăpânirii otomane, oborul de cereale“.
 
Cei trei autori Petrilă Tiberiu, Popescu Demetru și Porumbescu Marin ne poartă cu mai bine de jumătate de secol în atmosfera „celui mai batrîn oraș al patriei noastre“, Constanța. Cunoscători ai urbei, cei trei condeiază fiecare stradă, venind cu observații și descrieri pentru clădirile sau monumentele emblematice, scrise într-o manieră captivantă și ușor de parcurs.
 
„Constanța - regiunea dintre ape“ este titlul sugestiv ales pentru cel dintâi capitol al cărții, dedicat istoriei  orașului, din timpurile legendare, trecând prin epoca romană și stăpânirea turcească, și până în „vremurile noi”. Autorii parcurg fiecare perioadă istorică, lasând necompletată sau alterată perioada începutului de secol XX, evident sub cenzura specifică contextului social-politic din anii 60.  
 


Cel de-al doilea capitol se intitulează „Constanța timpurilor noi“, o călăuză prin Constanța perioadei comuniste de dinainte de anii 60. Așa cum antemenționam, în acest capitol autorii vor trece în revistă mai toate străzile orașului, distribuite în două părți, acoperind cele 15 cartiere ale orașului din acei ani: Orașul Vechi, Incinta portului, Orașul Nou, Ahileia Mihail, Tabacarie, Palazul Mare, Anadolchioi, Mihail Coiciu, Obor, Viile Vechi, Kilometrul 5, Viile Noi, Medeea, Filimon Sirbu, Palas C.F.R. 

„Prin orașul care se revarsă peste zidurile tomitane“ -Bulevardul Republicii, astăzi bulevardul Ferdinand
 
Călăuza noastră, lucrarea de față, ne proiectează a doua secțiune a primului capitol. Călătoria noastră a început „la drum pe promotoriile fostei cetăți tomitane“, iar acum o continuăm „prin orașul care se revarsă peste zidurile tomitane“. Intrăm pe bulevardul Republicii, astăzi bulevardul Ferdinand, una din arterele principale ale Constanței. Începând de la malul mării, bulevardul intersectează străzile Mircea cel Bătrân, Mihail Kogălniceanu, bulevardul Tomis, și în cele din urmă, strada Răscoala din 1907. La intersecția cu cea din urmă, în colțul din stângă , se află Turnul Măcelarilor, rămășiță a unui bastion de pază din zidurile milenare ale cetății Tomis. Pe partea stângă a bulevardului se remarcă și temeliile acestor ziduri.
 
„În anii 1958 - 1959, continuîndu-se săpăturile, au mai fost descoperite și alte porțiuni din zidul cetății. Au fost scoase la lumină și urmele celor trei porți de apărare, flancate de turnuri dreptunghiulare. La poartă descoperită în stingă Turnului măcelarilor s-a găsit un relief reprezentînd «Cavalerul trac», o icoană de marmură dintr-o epocă bizantină tîrzie.

În spatele fostului zid de apărare al cetății de altădată, în mijlocul grădinii cu alei frumoase și balansoare pentru copii, se ridica acum Casa ofițerilor. Localul a fost construit în 1882, în stil eclectic maur. Impresionează plăcut prin ritmica arcadelor supraînălțate. Are intrarea prin str. 1907.“

 

Continuăm drumul pe bulevardul Republicii. La nr. 20 se înălța la acea vreme impozanta clădire a hotelului „Continental“, una din emblemele Constanței, astăzi inexistentă în urma demolării din anii 2000. Pe parcusul „plimbării“, vom remarca și alte clădiri de o arhitectură deosebită, sedii a unor instituții importante din anii 1960. La nr. 28, spre exemplu se regăsea redacția ziarului  „Dobrogea nouă“, iar la nr. 11 B,  bijuteria arhitecturală sala „Fantasio“, construită în anul 1925.
 
„La nr. 20 se află un imobil cu cinci etaje, construit în 1934. Este hotelul «Continental», cel mai frumos și mai elegant hotel al orașului. Are 81 de camere cu 130 paturi, asigurînd vizitatorilor tot ce este necesar unui contort optim. Tot în acest imobil s-a deschis agentia O.N.T. «Carpați». Hotelul este flancat în aripa dreaptă de restaurantul «Continental». În apropiere se găsește piața Unirii, o piața centrală cu hale spațioase și cu chioșcuri special amenajate pentru desfacerea marfurilor. Alături se afla Baia nr. 1. Clădirea a fost reamenajată în 1948. Puțin mai departe, pe strada 1907 colț cu strada Cuza Vodă, se află noul restaurant «Modern», inaugurat în 1958. În fața porții cetătii Tomis admirăm vitrinele bogate ale magazinului «Gostat», deschis în 1959 într-un local complet reamenajat.
 
În clădirea de la nr. 4 de pe bulevardul Republicii se află acum sală de lectură a Bibliotecii centrale regionale, înființată în 1957. Întâlnești aici Biblioteca centrală regională. La parter sala de lectură. În blocul de la nr. 26 își au sediul Consiliul regional A.R.L.U.S. Tot aici funcționează Consiliul orășenesc  A.R.L.U.S.  și Comitetul regional al Crucii roșii, înființat în 1949.
 
În cladirea de la nr. 28 se afla redacția și administratia ziarului «Dobrogea Noua», organ al Comitetului regional P.M.R. și al Sfatului popular regional Constanța. Tot în această clădire se afla sediul Comitetulul regional U.T.M. și filiala S.R.S.C. Pe partea stîngă a bulevardului, la nr. 11 B, se găsește sala «Fantasio», construită în 1925. Pe acest bulevard larg, privirile sînt atrase și de blocul S.N.M.C., o frumoasă construcție cu cinci etaje și 55 de apartamente, prevăzute cu terase și balcoane însorite.“
 


Gara Constanța
 
La capătul bulevardul ne așteaptă Gara Constanța, contruită între anii 1959-1960. Clădirea a fost proiectată de reputatul arhitect Theonic Săvulescu (1907 - 1976) în colaborare cu inginerul Dan Ghiocel (I.C.I-C.F Bucureşti), în stilul arhitecturii raţionale practicat în anii ’60, gara din Constanţa oferind un nou tip de monumentalitate.
 
„La capătul bulevardului Republicii vom da de o construcție modernă cu care orașul Constanța s-a îmbogățit de curînd. Este noua gară ridicată în timp record; din iulie 1959 pîna în aprilie 1960. A fost inaugurată la 20 mai 1960.
 
Construirea unei noi gări pentru orașul Constanța devenise de mult o necesitate, dar n-a putut fi realizată decît în anii puterii populare. Noua gară este formată dintr-un complex de clădiri. Corpul central cuprinde o clădire care impresionează prin silueta ei elegantă, cu acoperișul în arce. Aici au lost instalate casele de bilete și sălile de așteptare; la etaj, un restaurant modern. Din corpul central călătorii ajung prin pasaje subterane la peroanele acoperite care deservesc liniile de cale ferată. În celelalte clădiri se gasesc serviciile de exploatare, poșta gării și sălile pentru oaspeți. În fața gării s-a amenajat o piață, unde staționează troleibuze, autobuze și taximetre. Seara, complexul gării e iluminat feeric de lămpi fluorescente.“


 
Șoseaua Mangaliei
 
Ne continuăm drumul îndreptându-ne către aeroportul orașului, căci la acea vreme Constanța avea și un aeroport. Trecem pe șoseaua Mangaliei și intrăm în cartierul „Viile vechi“. Remarcăm,  garajele IRTA, dar și imensele clădiri industriale, precum halele IRIC - Întreprinderea regională pentru industrializarea cărnii - , dar și școala nr. 17. Mergem mai departe către aeroport, tranzitând strada Caraiman spre bulevardul Aurel Vlaicu, denumiri purtate și astăzi.  
 
„Trecem pe șoseaua Mangaliei și intram în cartierul Viile vechi. De «viile» de odinioară nici pomeneala. Oraijul s-a întins și peste locul ocupat altadată de batrînii butuci de viață care au dispărut, lăsînd doar numele plajei «La vii» și a cartierului «Viile vechi». Pe șoseaua Mangaliei, în curtea garajului I.R.T.A., la nr. 93, așteaptă ora ieșirii spre stațiile de plecare ale orașului zeci de autobuze, executate la Uzina «Tudor Vladimirescu» din București.
 
De aici, șoseaua Mangaliei e marginită pe partea dreaptă de enorme cazane care poarta una din bogățiile subsolului patriei noastre - aurul negru. La nr. 98 întîlnim o construcție ocupată de I.R.I.C. - Întreprinderea regională pentru industrializarea cărnii. Aici este marele abator al orașului Constanța. El a fost ridicat între anii 1932 și 1936, fiind profilat ca abator de export. În apropiere se afla școala de șapte ani nr. 17, o clădire modernă cu ferestre largi care primesc din plin aer și soare.
 
Prin strada Caraiman ne îndreptăm spre bulevardul Aurel Vlaicu, care duce la aeroportul orașului. Aici, în afara de cursele obișnuite de călători, Agenția TAROM pune la dispoziția vizitatorilor avioane pentru zboruri de agrement. Privit din avion, orașul își dezvăluie forma peninsulară și planul străzilor.“
 
Va urma. 
 

 
Sursă foto: „Constanța și împrejurimile ei“, de Petrilă Tiberiu, Popescu Demetru și Porumbescu Marin
 
Citește și:

#StrăzidinConstanța - atunci și acum: Străzile I. V. Stalin și Cuza Vodă. Călătorie în timp în Constanța anilor 1960 (II)