Dobrogea 139 de ani: Cătălin Negoiţă, preşedintele Asociaţiei Române de Istoria Presei - „Dobrogea, comparată cu Noua Caledonie“

Înainte de toate, îi felicit pe colegii de la ZIUA de Constanţa. Eu vin tot din presă şi ştiu ce multe eforturi se depun pentru un asemenea demers.
 
Vreau să vă spun o poveste de 60 de secunde. Poate puţini dintre dvs, cu excepţia istoricilor, evident, ştiu că în momentul în care, după Congresul de la Berlin, trebuia votată în Parlament unirea Dobrogei cu România, 47 de parlamentari au votat împotrivă. Evident, mulţi dintre ei, din considerente de ordin sentimental, pentru că pierdeam sudul Basarabiei pentru Dobrogea.
 
Interesant este că un deputat pe nume Rocuseanu a scos o broşură în care compara Dobrogea cu Noua Caledonie, care era o provincie franceză de peste mări în care erau duşi deţinuţii. Şi spunea că, dacă vom lua Dobrogea, ar fi un dar funest şi acolo ne vom îngropa, pentru că avem o populaţie compusă numai din tâlhari, pentru că acolo ne vom cheltui banii, pentru că acolo vom duce nenumărate trupe pentru a păzi o graniţă nesigură. Ceea ce înseamnă că, adesea, şi politicienii se mai înşală. Aidoma lui Rocuseanu gândea şi P.P. Carp, care nu era de acord cu revenirea Dobrogei, gândea şi I.C. Brătianu, care, sentimental, se întreba ce o să se întâmple cu Galaţi şi Brăila ca porturi. Chiar şi C.A. Rosetti a afirmat că primirea Dobrogei este un dar negru, funest.
 
Iată că şi jurnaliştii, şi politicienii se mai înşală - Dobrogea nu a fost un dar funest. Doi mari politicieni a avut România în acea perioadă, care au gândit absolut corect viitorul Dobrogei. Unul dintre ei a fost Mihail Kogălniceanu, ministrul de externe, şi al doilea a fost principele Carol I.