Dobrogea 139 de ani: Jurnalista Steliana Bajdechi - „Un efort uriaş de recuperare a trecutului, pentru a-l oferi viitorului“

Doamnelor, domnilor, 
Dragi colegi jurnalişti,

Ne aflăm, cu siguranţă, într-un moment impresionant de solidaritate şi coeziune a societăţii civile, reprezentată astăzi, aici, de jurnalişti; mai precis, de jurnaliştii ziarului  ZIUA de Constanţa, voce puternică a presei dobrogene, dar şi de noi, invitaţii lor.
Sunt deosebit de onorată de această invitaţie, pe care am primit-o cu inima deschisă.

Nicio secundă nu am avut sentimentul că voi participa la activităţi  într-un mediu concurenţial şi cu aceeaşi deschidere au privit acest eveniment şi colegii mei de la Radio România Constanţa, postul public regional.

Pentru că, mai presus de competiţie, de concurenţă, de rating, am înţeles cu toţii, în momente definitorii pentru devenirea unui neam, cât este de importantă unitatea.

Cu certitudine, diversitatea este o forţă a democraţiei, un stimul pentru creativitate şi inovaţie. Poate că nicio regiune din România nu dovedeşte prin procesul dezvoltării sale în istorie, prin structură etnică, acest lucru, aşa cum o face Dobrogea.
 
Dobrogea a descoperit sufletul european de la începuturile sale, de la sarmaţii şi geţii pe care i-a întâlnit poetul latin exilat Ovidius, la tătarii şi turcii care au găsit aici un spaţiu al echilibrului şi toleranţei; de la mocanii de dincolo de munţii Carpaţi care au găsit aici păşuni întinse, la germanii sau ruşii lipoveni refugiaţi din Imperiul Ţarist.
 
Dar poveştile lor au putut fi redescoperite prin efortul comun al cercetătorilor, dar şi al ziariştilor care nu numai că au pus în evidenţă aceste cercetări, dar au făcut propriile lor descoperiri, au iniţiat propriile lor proiecte, cum este şi acesta: Biblioteca Virtuală - Fondul documentar „Dobrogea de ieri şi de azi“. Pentru că reacţia profesioniştilor din presă este condiţionată indiscutabil de actualitate. Și actualitate, modernitate înseamnă astăzi mai ales spaţiul virtual. Jurnaliştii au înţeles rapid acest lucru şi s-au adaptat modernităţii. De acum începe bucuria, dar şi canonul menţinerii echilibrului dintre nou şi vechi. Cine a crezut că vechiul nu contează în jurnalism şi s-a ghidat în politica editorială după expresia „yesterday news paper“ a greşit.
 
Claudia Tanislav, cea care ţine cu forţă şi pricepere cârma acestei fregate jurnalistice (da, am folosit un termen din armată pentru a sugera oarecum bătăliile pe care presa le poartă zilnic), îmi spunea zilele trecute cât de mult a contat în politica ziarului, inclusiv în numărul de accesări, acest efort de recuperare a trecutului.
 
Pentru că este un efort uriaş, pe care trebuie să îl depui apelând la arhive, studiind zile în şir pentru a obţine o informaţie pe care o prezinţi într-o simplă frază şi, nu în ultimul rând, luptându-te cu inerţia autorităţilor. Pentru că această inerţie este un element de care ne lovim constant. E un fenomen complex inerţia asta, căruia eu nu îi găsesc totuşi justificarea.
 
Cu siguranţă, evoluăm. Astăzi, în Constanţa, este mai bine decât ieri. Într-un interviu din fonoteca de aur a Radio Constanţa, academicianul Dan Berindei povestea că primele amintiri din copilărie sunt legate de Dobrogea. Și-a adus aminte că, pe la 5 ani, venind în excursie cu părinţii la Costineşti, au făcut o pană de cauciuc. Foarte repede au apărut în jurul lor vulturii pleşuvi, care se apropiau încet de ei, speriindu-i. De atunci, evoluţia Dobrogei a fost evident spectaculoasă. Informaţiile despre evenimente le cunoaştem din arhive, dar şi din presa vremii.
 
Radioul public deţine un fabulos patrimoniu imaterial. De exemplu, amintirile celor care au înfiinţat Radio Vacanţa, benzile magnetice din fonotecă, sunt nepreţuite. Într-o vreme a cenzurii comuniste, Radio Vacanţa era un vânt de libertate a spiritului: de la muzica la modă în Occident, la ştirile despre invazia în Cehoslovacia adresate turiştilor români şi străini.
 
Radio Constanţa este prima instituţie de media din regiune care, încă din anul 1990, în spiritul dialogului interetnic, a oferit un spaţiu emisiunilor pentru minorităţi. Tot Radio Constanţa a realizat în anul 2008 prima Gală a dialogului interetnic, omagiind personalităţi ale comunităţilor etnice. Au fost cinci ediţii. Din păcate, nu s-a putut continua din varii motive.
Dar am câştigat cu toţii din acest efort, aşa cum acest proiect iniţiat astăzi de ZIUA de Constanţa este un câştig pentru noi toţi, cetăţeni ai României.
 
Meseria noastră ne aduce stres, puţină bunăstare, dar şi o imensă satisfacţie a înţelegerii rostului vieţii. A măsurii lucrurilor.
Eu, personal, am învăţat enorm din dialogurile jurnalistice pe care le-am avut de-a lungul timpului:
- ce înseamnă modestia, de exemplu, de la acad. Dan Berindei, care, epurat fiind din universităţi, a confecţionat placheuri de pantofi şi a cărat periculoase butelii de oxigen;
- ce înseamnă dragostea de ţară, din dialogul cu dramaturgul Matei Vişniec, preşedinte de onoare al Târgului Gaudeamus, care se desfăşară la Bucureşti în aceste zile.
 
Povestea, de pildă, cum în 1990, la deschiderea spre românii din exil a Ambasadei de la Paris, l-a întâlnit pe Emil Cioran. Atunci, pentru prima oară, intrau în ambasadă Emil Cioran, Virgil Ierunca, Monica Lovinescu şi alţi intelectuali români care nu călcaseră acolo timp de atâţia ani. Căderea comunismului îi aduna, în sfârşit, la ambasadă.
 
Şi povesteşte Matei Vişniec: „Atunci l-am văzut pe Cioran. Tocmai veniseră din Maramureş nişte flăcăi cu colăcei din aceia împletiţi. Iar Cioran a stat toată seara cu un colăcel din acela, lipit de piept, de inimă, ca şi cum ar fi avut o bucată de Românie cu el, ca şi cum ar fi fost un bun preţios. Aceasta este imaginea pe care o păstrez eu despre el“.
 
Iar de la maestrul Oleg Danovski am învăţat cum să perseverez în a cere mereu şi mereu autorităţilor să-şi facă datoria. Într-un interviu pe care l-am realizat, aflat în arhiva radiodifuziunii făcut în ultimul an de activitate, maestrul vorbea despre datoria statului în  acţiunea de culturalizare şi de educare a cetăţenilor. Căci, spunea maestrul, „totul porneşte de la rădăcină“.
 
Iată, ZIUA de Constanţa ne reaminteşte astăzi cât de importante sunt rădăcinile în devenirea noastră, cât de puternică poate fi societatea civilă dacă are un ţel comun. Exemplu pentru cei care încă se află în inerţia conceptului „merge şi aşa“...
 
Felicitări, ZIUA de Constanţa!  De fapt, acesta este proiectul european! Recuperarea trecutului pentru siguranţa viitorului. Printr-un efort comun, dincolo de competiţii!