Cartea zilei Dan Dungaciu (coord.), „Europa după 25 de ani”

Semnalăm apariţia, în 2014, a unui volum care abordează tema integrării europene şi analizează acest subiect prin prisma evoluţiei Uniunii. Lucrarea este structurată în patru părţi, fiecare integrând studii în domeniu aparţinând cercetătorilor din cadrul Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale. Volumul începe cu precizările introductive ale coordonatorului, care explică proiectul şi provocările acestuia, dar şi temele de cercetare abordate. Ideile europenismului sunt multiple şi puţin abordate în cercetarea românească, dată fiind trecerea unei jumătăţi de secol de la momentul în care s-au pus bazele Comunităţilor Europene. Proiectul de integrare europeană a fost dezbătut în epocă pe fondul ravagiilor rezultate în urma celor două războaie mondiale.
Prima parte, intitulată „O identitate instituţională şi geopolitică incertă” (p. 9), include studiile care definesc identitatea şi configurarea Europei post 1990. „De unde şi până unde?” se intitulează studiul lui Dan Dungaciu, care analizează în amănunt particularităţile organizărilor şi retrasărilor de frontiere în Europa din ultimii 25 de ani. Cum au fost teoretizate deciziile europene între politici şi politică reprezintă un demers realizat de Darie Cristea, care explică modul în care s-a realizat politica europeană în ultimul sfert de secol. „Identitatea europeană şi identitatea naţională - Sacru şi profan ideea de Europa” este studiul realizat de către Lucian Dumitrescu, în care este prezentată harta mentală a reconfigurării politicii europene, subiect intens disputat mai ales dacă facem referire şi la ultimele valuri ale extinderii.

Sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial împarte Europa şi instituie Cortina de Fier favorizând, astfel, apariţia celor două blocuri politice, economice şi militare. Acest aspect va institui un blocaj la nivel de comunicare instituţională între Statele Unite - liderul unuia dintre cele două blocuri amintite - şi URSS - stăpânul lumii comuniste. Valentin Naumescu ne propune cunoaşterea parteneriatelor transatlantice după 1990 şi ne prezintă în amănunt particularităţile relaţiei Europa-America după Războiul Rece şi includerea unora dintre statele foste comuniste în structurile NATO.

Partea a doua a cărţii se intitulează „Instituţiile U.E. între naţional şi european” şi cuprinde trei studii ale unor cercetători avizaţi ai spaţiului instituţional european. Cristina Arvatu-Vohn prezintă „Consiliul European şi Comisia Europeană: interese naţionale versus interese comunitare”, în timp ce Ruxandra Iordache analizează politic „Parlamentul European - între consolidarea instituţională şi «distanţa electorală»”. Lucian Jora explică modul în care sunt conexate „Capacităţile de reprezentare ale Uniunii Europene şi modul în care funcţionează Serviciul European de Acţiune Externă”.

În partea a treia a lucrării, intitulate „Politici ale Uniunii Europene în perspectivă comparată”, sunt grupate trei studii care tratează modul în care se face politica europeană, ce caracterizează acest areal ca fiind unul extrem de complex şi cu numeroase probleme care nu şi-au găsit încă rezolvarea de-a lungul celor 25 de ani de la căderea Cortinei de Fier. Coabitarea instituţională a diverselor state care au intrat în Uniune a trebuit să găsească un răspuns în „Evoluţia politicii de securitate şi apărare comună a UE”. Convergenţele şi divergenţele acestei problematici a relaţiei UE - NATO sunt tratate de către Sanda Cincă dat fiind faptul că statele membre reprezintă nucleul politicii de securitate şi apărare comună. Resursele energetice şi necesitatea acestora sunt analizate de Oana Simion în studiul intitulat „Politica energetică a Uniunii Europene”. Mentalitatea colectivă europeană înţeleasă ca parte a spiritului european al epocii post Război Rece încadrează ideea de cultură europeană şi de patrimoniu cultural european ca fundament al politicii sistemului de instituţii care articulează Uniunea. Carmen Burcea prezintă această relaţie în studiul cu titlul „Politica culturală a Uniunii Europene”, în timp ce Ileana Stănculescu tratează contextul prezentat anterior în „Patrimoniul cultural european în ansamblul politicilor culturale europene”.

Partea a patra, denumită generic „Extinderea şi parteneriatele Uniunii Europene”, prezintă trei studii care definesc relaţiile extinderii şi a Parteneriatului Estic. Sfârşitul Războiului Rece pune Europa în faţa unei alegeri dificile, cea dintre extinderea uniunii şi parteneriatul estic. George Scarlat prezintă studiul intitulat „Comisia Juncker şi blocarea procesului de aderare la UE”, în timp ce Nicolae Ţibrigan explică evoluţia „Parteneriatului estic, între speranţe şi deziluzii”. Teza care dă curs argumentaţiei autorilor reprezintă o abstractizare a celor două concepte care au fost aduse în discuţie mai sus în contextul interesului european al statelor membre şi al intenţiilor de extindere ale Uniunii Europene. Datorită faptului că a întreprins o politică de extindere spre Europa Centrală şi Europa de Sud-Est, Uniunea s-a confruntat cu o serie de consecinţe pe plan instituţional, dar şi în planul social, probleme pe care statele nou intrate în uniune nu le-au gestionat prea bine. Aceste probleme pot fi identificate în compoziţia etnică şi în impunerile economice pentru statele care au făcut parte din blocul comunist (Cehia, Slovacia, Polonia, România, Ungaria, Bulgaria). O altă provocare căreia au trebuit să-i facă faţă liderii Uniunii a fost constituită de mişcările fluctuante ale populaţiei respectivelor state în spaţiul european. Peste argumentaţiile în sine, autorii aduc încă o motivaţie certă a ipotezelor de cercetare, şi anume proiectele de extindere a uniunii şi parteneriatele.

În acest sens, Alexandra Vasile prezintă planuri de parteneriat care includ şi membri ai altor zone geografice, cum ar fi zona Euro-Mediteraneană. „Parteneriatul Euro-Mediteranean şi Relaţia Uniunii Europene cu ţările din regiunea Magrebului arab” descrie un gen de politică ce are menirea de a consolida echilibrul de forţe în spaţiul Mării Negre şi cel al Mării Mediterane. Percepţiile politico-diplomatice europene cu privire la proiectele Uniunii Europene sunt şi ele prezentate într-o manieră diferită decât ceea ce s-a scris până în acest moment. Finalul cărţii prezintă autorii şi preocupările acestora în contextul evoluţiei proiectului european şi al alianţelor regionale. Perioada analizată de autori este una efervescentă şi importantă datorită faptului că proiectele de extindere, politicile uniunii şi parteneriatele preocupă spaţiul public european şi sunt susţinute de elitele politice ale Uniunii. Cum s-au realizat aceste proiecte sau care au fost cauzele eşuării unora dintre ele urmează să aflaţi dumneavoastră din lectura cărţii prezentate. Astfel, volumul de faţă se constituie într-o importantă sursă de informare pentru cercetători, studenţi, masteranzi şi doctoranzi şi pentru toţi cei interesaţi de cunoaşterea în amănunt a tuturor eforturilor politico-diplomatice care au însoţit proiectele politice de reconfigurare politică a Europei în ultimii 25 de ani.
 
Sursa foto: librarie.ispri.ro  
Titlu: „Europa după 25 de ani”
Autor: Dan Dungaciu (coord.)
Editura: Editura Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale
Locul şi anul apariţiei: Bucureşti, 2014.