Cartea zilei Simona Preda, „Patrie Română, țară de eroi!“

Bun regăsit, prieteni, la rubrica dedicată cărților nou apărute! Astăzi, prezentăm un volum despre modul în care analiza substratului propagandistic al literaturii pentru copii din perioada comunistă definește o epocă și un sistem politic. Autoarea, Simona Preda, începe acest demers intelectual prin descrierea propriei experienţe în momentul în care primește cravata de pionier. Experienţa autoarei descrie stările colective ale momentului oficial: „Câteva cadre didactice extrem de afectate de moment, precum și sentimentele pe care le simțeau pionierii - bucuria, cutezanţa, optimismul - deși noii pionieri trăiau într-o captivitate ideologică de pioni ai regimului.“

Cartea este, la origine, teza de doctorat a autoarei, fundamentată pe documente ce descriu realitățile sistemului comunist care a ideologizat până și manualele şcolare și a desfășurat o intensă propagandă oficială adresată copiilor. Revista Cutezătorii, cunoscută nouă, tuturor, constituie un detaliat studiu de caz, realizat în această perspectivă. Un prim demers în analiza documentelor îl reprezintă studiul lui Ion Manolescu din primul volum al lucrării „Explorări în comunismul românesc“. Studiul lui Manolescu, intitulat „Abecedarele - o paraliteratură politică“, deschide drumul către analiza literaturii de consum (paraliteratură), ceea ce conduce la o abordare din perspectiva funcţiei ideologice a acesteia şi a rolului de îndoctrinare şi control mental al individului aflat la vârsta formării. Spre deosebire de Ion Manolescu, Simona Preda se ocupă nu doar de manualele destinate ciclului primar, ci şi de totalitatea manualelor destinate copiilor, încercând să descrie mecanismele controlului instituțional și pârghiile prin care se intervenea în mentalul colectiv. Ipoteza, pe care şi-o asumă autoarea, descrie intenția regimului comunist de a modela imaginarul societal al copiilor prin sistemul de educaţie şi controlul asupra timpului liber, în scopul creării omului nou, a unui produs spiritual care să răspundă exigențelor politico-ideologice comuniste.
Memoria personală a Simonei Preda introduce cititorul într-o relație emoţională, punându-l în legătură directă cu trecutul trăit de mulți dintre cei ce citesc această carte. Există câteva trăsături generale ale comunismului românesc descris de unii dintre autori. Astfel, regimul comunist a fost unul majoritar şi principial alogen, străin de spațiul politic românesc. În prefața cărții Simonei Preda, Vladimir Tismăneanu descrie originea etnică a fiecărui lider comunist care, de regulă, era neromân. Această situație politică din România anilor '50 nu mai are rol de legitimare, ci un rol de excludere din corpul naţiunii, așa cum prezintă V. Tismăneanu.

În lucrarea „Patrie Română, ţară de eroi!“, acest caracter alogen este enunţat prin referirea la trecutul ilegitim care se situa în afara tradiţiilor şi a valorilor autohtone. În viziunea autoarei, regimul comunist a deviat cursul istoriei românești, comunismul reprezentând o imixtiune în curgerea ei firească, iar sfârșitul regimului abuziv reprezintă o reconectare la cursul natural identificat în 1945. Sunt, pe rând, demontate beneficiile comunismului, precum solidaritatea socială, care nu reprezenta o formă prin care statul exercita controlul asupra vieţii publice şi private a cetăţenilor. Este demontat și mitul asistenţei sociale, care nu reprezenta o creație specifică a comunismului (primele forme de manifestare au loc în Germania lui Bismarck). Sunt demontate, pe rând, practici și prevederi precum: educaţia publică gratuită, asistenţa medicală, pensia pentru limită de vârstă, drepturi sociale care nu sunt specifice socialismului și comunismului. Aceste măsuri sociale au generat ample proteste în statele industrializate din Occident și au fost inserate ca prevederi în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Aceste măsuri de consolidare a statutului individului constituiau un element al nevoii de reconstrucţie societală postbelică. Erau, prin urmare, măsuri aflate de decenii în centrul politicilor publice ale unor state necomuniste, redistribuţia și echilibrul social sunt funcţii ale statului, fiind prezente în toate societăţile democratice. Acest aspect conduce la o discuţie despre accesul la educaţie al populaţiei rurale în comunism, care este concomitent o discuţie despre lagărele de muncă şi colectivizarea forţată. Prin urmare, Simona Preda amintește alfabetizarea printre mecanismele de formare a unui nou tip de individ în același set de strategii precum reeducarea, manipularea, ingerinţa în spaţiul privat, toate menite să distrugă individualitatea. Altfel spus, rezistenţa la alfabetizare și analfabetismul echivalează, dintr-o asemenea perspectivă, cu rezistenţa la manipulare şi reeducare. Acest aspect este evidențiat de Simona Preda, deși cea mai amplă campanie de alfabetizare datează în România de pe vremea ministeriatului lui Spiru Haret, alfabetizarea și știința fiind idealuri ale modernizării româneşti la sfârșitul secolului XIX.
Abordarea ideologizării literaturii pentru copii în „Patrie Română, ţară de eroi!“ coincide cu altă carte, intitulată „Între bunul creştin şi bravul român“, scrisă de Luminiţa-Mirela Murgescu, care cercetează intervalul cuprins între 1837 și 1878, analiza ei fiind legată de procesul de politizare a învăţământului public, în funcţie de agenda ideologică a epocii. În perioada cercetată, Mirela Murgescu abordează un aspect similar celui vizat de Simona Preda, și anume literatura istoric-identitară predată în învăţământul public. Mirela Murgescu insistă asupra instrumentalizării educaţiei primare în scopul construcţiei unei identităţi naţionale şi creării unei comunităţi de cetăţeni supuşi stăpânirii centrale. Aici putem identifica un tip de paralelism specific regimurilor care doresc să controleze atent societatea ce trebuie să accepte și să preamărească acel regim! Studiul programelor şcolare de la mijlocul secolului al XIX-lea şi al discursurilor fondatoare ale epocii arată clar faptul că idealurile educaţionale din Principatele Române unite nu erau chiar atât de diferite, din perspectiva ingineriei sociale, de cele din Republica Socialistă România. Interesant este un alt aspect, şi anume faptul că Simona Preda nu descrie modul în care toate aceste strategii educaţionale au fost preluate, adaptate, și nu inventate de comunism. Totuși, autoarea este conştientă de lipsa de originalitate fundamentală a strategiilor educaționale ale regimului comunist. Astfel, S. Preda afirmă despre „istoria contaminată de discursul naţionalist“ că această idee „nu era străină deloc de tradiţiile istoriografice româneşti, dar partidul şi-a apropriat-o în intenţia sa de a-şi legitima trecutul“.

Cartea despre care vorbim mi se pare interesantă și dintr-un alt motiv, acela al prezentării unor idei care fac obiectul interpretărilor istorico-politice ca şi cum ar fi adevăruri de la sine înţelese, obiect al unui acord societal unanim cunoscut şi recunoscut. O astfel de interpretare este reprezentată de periodizarea regimului comunist care, conform manualelor de istorie pentru liceu, cuprinde doar două etape - cea a Republicii Populare, sub conducerea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej (etapa stalinistă) şi cea a Republicii Socialiste, sub conducerea lui Nicolae Ceauşescu (etapa naţional-comunistă). În comparație cu lucrarea Simonei Preda, istoria lui Eugen Negrici, intitulată „Literatura română sub comunism“ și dedicată anilor 1948 - 1964, diferenţiază trei subetape în cadrul perioadei dominate de Gheorghe Gheorghiu-Dej. Puteți citi despre această periodizare, dar și despre multe alte aspecte în cartea Simonei Preda, care se constituie într-un demers original de reconstruire ideologică a unui regim și implicit a unei epoci pe care mulți dintre noi am trăit-o.
Lectură plăcută!
 
 
Titlu: „Patrie Română, țară de eroi!“

Autor: Simona Preda      

Editura: Curtea Veche
Anul şi locul apariţiei: 2014, București
 
Sursa foto: curteaveche.ro