Sfântul Ioan Iacob Hozevitul Poezii străpungătoare de inimă, fotografii cu moaştele sale neputrezite şi reportaj video despre viaţa sa

Aruncându-ne în urmă

Ochii noştri sufleteşti

Către anii din vechime

Ai vieţii creştineşti,

Mintea noastră se uimeşte

De sfinţenia de-atunci,

Limba fără grai rămâne,

Ne simţim ca nişte prunci.

Căci vedem păgânitatea

Dând război necontenit

Adunărilor creştine

Din Apus şi Rasărit.

Şi aflăm credinţa sfântă

Ca un foc atunci arzând

Iar Biserica în culmea

Biruinţelor şezând.

Adâncindu-ne mai tare

În trecutul depărtat

Al Bisericii creştine

Gândul nostru stă mirat:

Uriaşi vedem în faţă

Pe străbunii credincioşi

Noi suntem pe lângă dânşii

Toţi, pitici neputincioşi.

Fruntea lor având cununa

Razelor dumnezeieşti,

Ni se pleacă de ruşine

Ochii noştri cei trupeşti.

www.razbointrucuvant.ro