Portrete. Oameni care au făcut istorie culturală în Dobrogea: Pe scena vieţii. Marii artişti ai Constanţei (XX) - galerie foto

La 20 de ani, Mireille Savopol a devenit maestră de balet. Cel mai tânăr maestru de balet despre care se ştie. A fost prima coregrafă angajată a Teatrului Muzical Constanţa. A creat prima clasă de coregrafie la Liceul de Artă constănţean. Mireille Savopol a făcut coregrafie, dar şi pedagogie, compoziţie de balet, tot ce este legat de arta mişcării trupului.
 
Povestea vieţii ei este demnă de un roman. O carte despre noroc, destin, renunţare, împlinire, dragoste... S-a născut într-o familie de intelectuali rafinaţi, într-o casă în care se vorbea franceză, apoi a cunoscut privaţiunile războiului, viaţa pe cartelă, frustrările pentru tot ce venea din trecutul ei...
 
S-a născut într-o zi de 10 decembrie şi probabil ursitoarele i-au hărăzit că va avea un drum luminat de reflectoarele scenei. A dansat de când se ştie.
 
Când am întrebat-o ce este baletul, Mireille mi-a răspuns scurt: „Viaţa mea”. Şi a continuat: „Plastica în mişcare pe o muzică divină. Să simţi din interior flacăra pentru a te exprima. A pleca de la o idee ca s-o împlineşti şi s-o îmbraci în mişcare”.
 
Dorinţa mamei a fost de a deveni artistă. Poate şi pentru că acolo, în casa lor, se făcea muzică: mama cânta la pian, sora ei, la vioară, fratele era solist vocal. Fratele bunicului studiase istoria, fusese profesor universitar, mama preda franceză şi română, tata a fost militar, provenind, la rându-i, dintr-o familie de mari intelectuali: avocaţi, doctori, farmacişti.
 
Aţi moştenit ceva de la această familie? A venit întrebarea reporterului. „Da. Tenacitatea şi pofta de a mă exprima artistic. Era în 1944 când au început bombardamentele, eram refugiaţi într-un sat din Vlaşca, dar şcoala continua la sate. Eram în clasa a doua, învăţătoarea ne-a cerut să facem fiecare un moment artistic pentru serbare. Eu m-am oferit să dansez un vals. Nu făcusem nicio zi de balet, nu avem decât opt ani. Am avut un mare succes.”
 
Mama a înţeles atunci ce potenţial artistic are fiica ei şi a căutat cea mai bună profesoară de balet din Bucureşti. A ajuns astfel la Floria Capsali. Cea care pregătise şi lansase toată marea pleiadă de balerini români. Astăzi se recunoaşte în istoria baletului universal că Floria Capsali a pus bazele coregrafiei româneşti. Venise la Bucureşti cu studii făcute în Italia şi Franţa, unde învăţase cu Marius Petipa şi Felipo Taglioni. A adus baletul clasic la Opera română. A descoperit talente şi pe unele chiar le-a subvenţionat.
 
Dar timpurile erau grele pentru ţară, pentru fiecare român. „În 1947 s-au făcut deblocări în armată şi cei care nu au vrut să se înscrie în partid au fost daţi afară. Printre care şi tata. Fusese locotenent-colonel în armata regală. Mama a fost şi ea dată afară din învăţământ. Toată viaţa m-a urmărit această plagă: că sunt fiică de ofiţer în armata regală. Tata a fost o capacitate, omul doi în serviciul cifru al Marelui Stat Major al României, de un curaj fantastic, având un rol important în momentul schimbării armelor împotriva nemţilor. În cel de-al Doilea Război Mondial a lucrat la un dicţionar, valabil şi astăzi, de cuvinte şi expresii româneşti cifrate. Dar acestea toate nu mai contau în faţa noilor stăpâni. Trăiam din vânzarea lucrurilor din casă.”
 
Şansa tinerei dansatoare a fost că s-a înfiinţat Liceul de Arte, cu secţiile Muzică, Coregrafie şi Arte plastice. A dat examen şi a intrat a doua. În comisie erau Floria Capsali, Miriam Răducanu. Nu s-a cerut dosar de cadre, ci doar calităţi de balerin.
 
Ultima directoare a şcolii a fost Ester Maghiar, eminenţa cenuşie a coregrafiei, o femeie înţeleaptă. „Ester Maghiar a văzut în mine şi un potenţial în organizare, compoziţie. Din anul următor am devenit asistenta lui Anton Romanovski. Eram astfel elevă în anul 4 la balet, asistentă la anul 3 şi studentă în anul 5, la secţia de coregrafie a Facultăţii de Arte. Aşa am ajuns cea mai tânără maestră de balet, la 22 de ani.”
 
Marţi 13, sub semnul norocului
 
„La minister se discuta despre înfiinţarea Teatrului Liric din Constanţa. Era nevoie de un maestru de balet. Ester Maghiar m-a propus şi astfel am ajuns aici.” Examenul la Floria Capsali, examenul la Opera română, unde a dansat şase ani, plecarea la Constanţa, toate s-au petrecut într-o zi de marţi 13. Ziua norocoasă a tinerei balerine Mireille Savopol. „La Constanţa se puneau bazele Liricului. Erau în trupa de balet zece fete şi cinci băieţi, unii amatori, alţii de la diverse şcoli de artă din ţară. Unii dintre ei aveau doar calităţi fizice. În rest, erau vânzători, croitori, asistente medicale...”
 
Apoi, s-a creat prima clasă de coregrafie la înfiinţarea Liceului de Artă constănţean. Era datoare să-i înveţe şi pe alţii să danseze. Anii au trecut ca un vis... Cu multă muncă, cu pasiune, cu dragoste...
 
Din 1980, timp de peste 15 ani, a participat la nenumărate turnee în Germania, în special, dar şi în Austria, Belgia, Olanda, Franţa, Elveţia, Rusia. Şi-a creat librete originale: „Vox Maris”, „O viaţă”, „Studiu”, „Scara”. „Degeţica” i-a adus un mare succes pe scena constănţeană. În perioada 1986 - 1988, Mireille Savopol a lucrat în Republica Democrată Germană, bucurându-se de un mare succes.
 
Pe Ion Drugan l-a cunoscut chiar de la venirea la Constanţa. Fiecare cu viaţa lui. Dispute frecvente se întreţineau între Constantin Daminescu, dirijorul, Ion Drugan, regizorul, şi Mireille Savopol, coregrafa, toţi pledând diferit pentru câte şi care opere, operete şi balete pot fi montate într-un an pe scena constănţeană. Peste zece ani refuza să-i mai monteze vreun spectacol lui Ion Drugan. Peste alţi câţiva au devenit o familie. Au pornit la drum şi le-a fost bine împreună, au străbătut astfel viaţa cu iubire şi înţelegere. Din păcate, cu ceva timp în urmă, Regizorul a plecat să se odihnească printre stele. Într-o zi de 10 decembrie. Tot într-o zi de 10 decembrie se petrecuse şi tatăl ei din viaţă. De ziua ei aniversară. Mireille crede că acesta i-a fost destinul. Care i-a atins cu aripa drumul prin viaţă.

Galerie foto: