Câți dintre noi mai deschidem ușa colindătorilor?

 
În zilele noastre copiii colindă în mijloacele de transport în comun, unde a căpătat aspect de cerșetorie, pe la blocuri sau în pieţe. În zonele rurale, colindul copiilor păstrează încă frumusețea și emoția de altădată, cetele de colindători mergând pe ulițe și cântând ''Noi umblăm să colindăm''. În unele zone ale țării se păstrează tradiția ca tinerii care colindă să fie îmbrăcați în costume populare.
 
Printre colindele cântate în această perioadă se numără ''În drum spre Vicleim'', ''Nașterea Domnului'', ''Vestirea Păstorilor'', ''Închinarea Păstorilor", ''Pornirea Magilor după stea'', ''Închinarea Magilor'', ''Colindul Crăciunului'', Sf. Vasile, Sf. Nicolae, Sf. Ion.
 
Unul dintre obiceiurile cele mai cunoscute este umblatul cu Steaua. Acest obicei evocă momentul în care, la nașterea lui Iisus, pe cer s-a ivit steaua care i-a călăuzit pe magi. Cele mai cunoscute cântece de stea sunt ''Steaua sus răsare'', ''Trei păstori se întâlniră'', ''O, ce veste minunată'', '' În orașul Viflaim''. Spre deosebire de colinde, transmise de la o generație la alta prin viu grai, cântecele de stea au fost culese în cartea lui Anton Pann, care a apărut în numeroase ediții.
 
Alt obicei cunoscut este Vicleimul, o formă de teatru popular care semnifică nașterea lui Iisus. Umblatul cu capra este un obicei ce ține, de regulă, de la Crăciun până la Anul Nou. Numele acestui obicei variază de la o regiune la alta — cerb în Hunedoara, capra sau țurcă în Moldova și Ardeal, boriță în Transilvania. În Muntenia și Oltenia capra e denumită brezaia.
 
Primul colind, care se cântă la fiecare casă, în Ajunul Crăciunului, este colindul de ușă sau de fereastră: ''Sculați, sculați, boieri mari/ Florile dalbe/ Sculați, voi, români plugari/ Că vă vin colindători/ Noaptea pe la cântători/ Și v-aduc un Dumnezeu/ Să vă mântuie de rău/ Un Dumnezeu nou născut''.