Doliu în presă O celebră jurnalistă a decedat

Jurnalista Elena Cristian, vocea atit de calda pe care brasovenii au auzit-o mai intâi, acum multi multi ani, la Radio 1 si apoi ani si ani buni la Radio Brasov si MIX TV, a tacut, scrie ziare.com

Onelia Pescaru  îşi exprimă regretul despre moartea jurnalistei, pe pagina personală de Facebook:

 "A fost odată, ca niciodată... Elena Cristian. Nume de microfon (că nu-i plăcea rostogolirea lungă a lui “Pătărlăgeanu”, fata lui tata).
Mi-e greu să opresc lacrima să nu inunde litera... O fată frumoasă, cu talent uriaș și inimă pe măsură. Vă amintiți vocea ei splendidă? Mai bine de douăzeci de ani ne-a binecuvântat radioul brașovean. Apoi ne-a administrat, la Mix TV, “Pastila de optimism”, împreună cu cei mai luminați oameni ai Brașovului nostru.

O auziți și astăzi la “Brașoveni de altădată”. Vedeți și azi frânturi din chipul ei frumos la “Brașoveni pentru brașoveni”. Doar secunde de ochi albaștri, pentru că Elena se ascundea de obicei în spate, prea cuminte , prea modestă, prea rușinată parcă de strălucire. Adusese cu ea, când a venit la facultate, din satul din Brăila în care își lăsase părinții și copilăria, tot ce are poporul ăsta mai bun: har, bun simț cu carul și inimă mare.

Din aceeași generație magică a lui ‘93, Elena nu a vrut nici ea să îmbătrànească. Boala, despre ai cărei învingători scrisesem de sute de ori, a pus-o la pământ în câteva luni. Și a plecat, lăsând în urmă un băiețel de 11 ani, cu bucle la fel de blonde și ochi la fel de frumoși. Pe noi toți, martori neputincioși ai destinului, ne-a lăsat buimaci de durere și nedumerire.

Jurnalismul din Brașov, oricum slăbit și șovăielnic, e și mai sărac. Și nu, nu e clișeul de știre de înmormântare de care am râs de atâtea ori împreună!

Mi-e greu să găsesc cuvinte să-mi îmbrace trăirea. Pentru că Elena mi-a fost prietenă și pentru că ani mulți la rând mi-a fost și mâna dreaptă și mâna stângă și memorie și ajutor și producător și redactor șef și asistent la facultate.

Mi-e greu să opresc lacrima să nu inunde litera.

Și culmea e că, din toate amintirile, răzbate acum, incredibil, triumfător parcă, râsul ei cristalin, molipsitor, ce făcea să răsune clădirea Mix Media Group de pe Olteț.

Rămas bun, Elena mea! Da, plâng!!! Ce vrei? Scriu și plâng! Dar scriu!!! ", scrie Onelia Pescaru.