UPDATE Polițistul Marian Godină povestește cum a venit pe lume, acum 30 de ani. Ce-i urați de ziua lui?

Fără îndoială, Marian Godină este cel mai renumit, dar și îndrăgit polițist rutier din România. Astăzi, agentul care s-a remarcat printr-un simț al umorului aproape neașteptat de dezvoltat pentru calitatea de polițist aniversează 30 de ani.
 
Colegii din  Poliție, dar și fanii volumului „Flash-uri din sens opus“ l-au „asaltat“ încă dis-de-dimineață cu mesaje și urări de bine. Voi ce i-ați ura astăzi polițistului cu umor? 

Într-o nouă postare pe contul său de socializare, polițistul Marian Godină povestește cum a venit pe lume, pe 7 septembrie 1986. Vă redăm,mai jos, textul integral preluat de pe pagina sa de Facebook. 

„Cam așa am apărut, acum fix 30 de ani

Tânărul îşi lăsase acasă fetiţa de cinci anişori şi acum aştepta emoţionat pe holul maternităţii naş¬terea celui de-al doilea copil. O să fie băiat? O să fie fată? Medicina vremii nu îi răspunsese la întreba¬rea pe care şi-o punea de nouă luni, iar acum mai erau câteva minute şi avea să afle. Fiorii erau tot mai mari şi minutele păreau ore. Aşezase buchetul de flori pe un scaun şi se plimba pe coridor, dintr un capăt în celălalt, când îşi făcu apariţia doctorul, care se îndreptă tăcut spre el şi îl bătu pe umăr. Îi dezvălui că are o fetiţă, apoi îi întinse palma dreaptă în care ţinea o verighetă de aur şi îi spuse că-i pare rău. Nu putuse să facă nimic…

Femeia făcea mâncare. Pentru că soţul ei era ple¬cat pe un mare şantier al ţării din acea vreme, gătea acum doar pentru copiii ei, o fetiţă de trei ani şi un băiat de doi.

Un accident de muncă…
Diriginta poştei din sat aflase prima. De la ea, au aflat şi alţii, vestea se răspândea în sat cu repezi¬ciune. Numai femeia gătea liniştită în continuare, iar copiii se jucau în preajma ei şi erau cu gândul la soţul care avea să se întoarcă acasă în scurt timp.

Nu s-a mai întors…

Tânărul văduv se mutase să lucreze în Braşov, dar se ducea des la Proviţa de Sus, unde era înmor¬mântată mama copiilor lui. În cimitirul urât şi trist, o vedea de fiecare dată pe femeia în negru, şi ea tot cu doi copii, şi ea tot văduvă.

Au ajuns să se cunoască. S-au cunoscut atât de bine, încât s-au căsătorit şi au făcut un copil. Un băiat. Un băiat care pe atunci n-avea caschetă.

Era 7 septembrie 1986 când am apărut şi a doua zi se săr¬bătorea Naşterea Maicii Domnului, așa că mi-au pus numele Marian.
Vă mulțumesc tuturor pentru urări și îmi pare rău că nu vă pot răspunde fiecăruia în parte, mă simt aiurea să primesc mesaje și să nu răspund, dar am încercat și mi-am dat seama că nu aș avea timp oricât m-aș chinui.“