26 Jun, 2010 00:46
3460
Trăind cu adevărat credinţa ortodoxă, ea ne duce la
împlinirea firii noastre
Interviu cu Î.P.S. Dr. Serafim Joantă – Arhiepiscopul Ortodox Român al
Germaniei şiMitropolitul Europei Centrale şi de Nord
Stelian Gomboş: - Înaltpreasfinţia Voastră, Vă desfăşuraţi
activitatea de mai bine de douăzeci de ani în Occident, unde aţi avut
prilejul să observaţi cum evoluează diaspora românească. Dacă până în
anul 1989 acestă diaspora era formată, cu precădere, din refugiaţi
politici, deci o diaspora politică, după acest an marea masă a
emigranţilor a fost formată din proletari şi intelectuali care îşi
căutau o viaţă materială mai bună. În cele ce urmează, aş dori să
abordăm problema identităţii religioase, a culturii româneşti şi a
înţelegerii ecumenismului, într-o diaspora radical schimbată după anul
1990.
Dar înainte de a intra în această problematică, aş dori să ne
evidenţiaţi câteva informaţii şi date generale cu privire la
structuraMitropoliei pe care o păstoriţi din anul 1994.
Mitropolitul Serafim Joantă: - Da! Înainte de orice, aş dori să
vă spun că tipul de diasporă pe care l-aţi descris adineauri, îl numim
diasporă economică. Exilul de altădată, impus de regimul comunist,
astăzi a dispărut. Acest tip de diasporă a cunoscut o adevărată explozie
după anul 1989. În ce priveşteMitropolia Germaniei, Europei Centrale şi
de Nord, vă pot spune că a fost înfiinţată în anul 1993 la cererea unui
număr impresionant de români din Germania, ea rupându-se de
Arhiepiscopia Europei Occidentale şi Meridionale înfiinţate în 1948
deMitropolitul Visarion Puiu. Desigur la început a fost şi ea
Arhiepiscopie. Deci din anul 1993 Europa Centrală şi de Nord formează o
entitate religioasă constituită înMitropolia noastră din două entităţi
Arhiepiscopia Germaniei, Austriei şi Luxemburgului, iar din anul 2008
avem o Episcopie a Europei de Nord. Jurisdicţia noastră se întinde
aşadar asupra acestor ţări. Suntem trei episcopi în toatăMitropolia: Eu,
caMitropolit, P.S. Macarie care vine de aici de la Cluj, la Stokolm
(pentru Europa de Nord) şi P.S. episcop vicar Sofian Braşoveanul cu
sediul la Munchen.
Stelian Gomboş: - Câte parohii aveţi înMitropolia Germaniei şi a
Europei de Nord? Aveţi suficiente biserici pentru oficierea serviciilor
religioase?
Mitropolitul Serafim Joantă: - La ora actuală avem 55 de parohii,
în Germania, Austria şi Luxemburg, mai multe filii, aproximativ 52 de
preoţi şi mai mulţi diaconi. Problema care ne frământă şi a făcut-o de
la bun început este aceea a construirii de biserici, de lacaşuri
proprii. În anul 1994, când am fost instalat caMitropolit, în teritoriul
canonic alMitropoliei noastre, aveam doar două biserici la Malmö
(Suedia) şi o capelă la Salzgitter, în rest, absolut nimic. La ora
actuală, după un efort constant pe această linie, avem aproximativ 10
biserici care ne aparţin. Unele cumpărate altele construite ca cele de
la Viena sau Salzburg, altele primite ca cea de la capucinii dintr-un
orăşel din Austria. Avem, aşadar, zece biserici pentru cincizeci şi
cinci de parohii. Vă daţi seama patruzeci şi mai bine de parohii nu au
biserici proprii unde să poată sluji preoţii! Slujim în biserici
romano-catolice sau protestante pe care le închiriem sau în care suntem
lăsaţi să slujim. Misiunea noastră este foarte limitată din cauza lipsei
de biserici. Avem nevoie chiar de nişte săli în care să rămânem după
Sf. Liturghie, fie pentru o masă, fie pentru o cafea, astfel având
posibilitatea să ne cunoaştem mai bine, dat fiind faptul că majoritatea
credincioşilor parcurg uneori sute de kilometri pentru a putea participa
la Sfânta Liturghie; sau pentru participarea la întruniri şi
conferinţe. Toate acestea cu scopul de a păstra, aşa cum aţi spus şi
dumneavoastră, identitatea noastră ortodoxă românească, culturală,
naţională. Eu insist aici, şi acolo, pe faptul că dacă suntem români noi
trebuie să conştientizăm că avem o identitate a noastră proprie. Nu
poţi să fii european, universal fără o identitate proprie locală.
Fiecare om în această lume s-a născut într-un anumit loc, a fost marcat
de o cultură de o tradiţie, de o confesiune religioasă căreia îi
aparţine. Oriunde merge în lume duce cu el această zestre. La fel şi noi
românii ne ducem în Occident sau în altă parte, suntem totuşi români
plecaţi dintr-o ţară, dintr-o Biserică, dintr-o cultură, dintr-o limbă.
Ori, dacă le uităm sau nu vrem să ţinem cont de acestea ne vom desfigura
identitar. Nu putem fi europeni, occidentali, nu pot fi german decât în
măsura în care sunt român pentru că asta e identitatea mea. Şi atunci
mă adaptez noilor condiţii fără să neg nimic din identitatea mea. Pentru
că dacă aş face-o m-aş desfiinţa ca om şi nimeni nu mi-o cere, nimeni
nu pretinde să-ţi negi identitatea, dar mă îmbogăţesc, cresc, mă dezvolt
cu ceea ce întâlnesc acolo şi nu mă desfigurez uitând cine sunt... .
Stelian Gomboş: - Aş face chiar o comparaţie. Dacă vom privi o pădure
în ansamblul ei ea este o unitate de copaci. Apropiindu-ne mai mult,
vom putea observa, că sunt diferite esenţe lemnoase. Fagul este fag,
pinul este pin, salcâmul este salcâm. Cu alte cuvinte, nu este nicio
problemă faptul că românii se adaptează şi se integrează în societăţile
occidentale, dar este esenţial să nu-şi uite esenţa.
Se vorbeşte foarte mult despre capacitatea intelectuală deosebită a
românilor, însă şi despre problema că se pierd foarte repede ca grupuri
identitare printr-o adaptare precoce... se integrează foarte repede, dar
la fel de repede îşi renegă identitatea naţională şi religioasă. Aţi
simţit această fragilitate spiritual-identitară la românii din Occident?
Mitropolitul Serafim Joantă: - Aşa este! Doar că în ultimul
timp acest fenomen de absorbţie identitară, datorită Bisericii, este din
ce în ce mai rar întâlnit. Nici o altă instituţie românească din
Occident nu face atât de mult pentru păstrarea identităţii românilor.
Trebuie precizat că Biserica nu încearcă crearea unor ghetouri etnice.
Departe de noi gândul acesta! Dorim să ne integrăm, este firesc, este
normal, altfel ai fi ca un intrus, dar fără pierderea identităţii. Şi
atunci eu nu înţeleg de ce unii dintre românii noştri nu vor ca pruncii
lor să înveţe acasă limba română, sau la şcolile de duminica. Unii
români sunt reticenţi spunându-şi că e mult mai bine ca pruncii lor să
înveţe limba germană sau franceză sau altă limbă şi să nu-i mai încarce
cu limba română. Aceasta este o gândire total nesănătoasă, pentru că
pruncul învaţă uşor mai multe limbi în acelaşi timp, iar acest lucru
este o îmbogăţire. Ori, noi încercăm să-i sensibilizăm şi îi îndemnăm
să-şi înveţe copiii limba română, pentru că germana sau oricare altă
limbă o pot învăţa foarte uşor. Sigur, sunt multe cazuri, şi sper că
sunt majoritare ale celor care vorbesc, cu copiii în limba română,
acasă. Noi insistăm foarte mult pe această identitate care nu numai că
este atât de bogată pentru că este vorba de Ortodoxie. Nemţii,
occidentalii în general, catolici şi evanghelici când se apropie de
valorile Ortodoxiei realizează bogăţia extraordinară şi faptul că acesta
este creştinismul autentic, creştinismul care are vână mistică,
spirituală, duhovnicească, cum nu au celelalte confesiuni care înseamnă
de fapt, salvarea omului modern. Nu o spunea Malraux acum aproape o sută
şi mai bine de ani că viitorul creştin va fi mistic sau nu va fi deloc?
Ori,Steven Runciman, un mare bizantinolog englez, spunea că viitorul
creştinismului este Ortodoxia, pentru dimensiunea ei mistică,
sacramentală, Liturghia ei, pentru frumuseţea icoanelor ei, pentru
faptul că pune accentul pe interiorizarea omului pe unirea minţii cu
inima cu liturghia ei, ori asta îl salvează pe om. Omul modern se
împrăştie în lumea care vine asupra lui ca un tăvălug. Tu, ca om, dacă
nu ai resorturi interioare, nu te uneşti cu Dumnezeu în inima ta, nu mai
ai capacitatea să-ţi cobori mintea în inimă şi să te uneşti cu
Dumnezeu, să te interiorizezi prin rugăciune, să te laşi inundat de
frumuseţea rugăciunii, prin care primeşti puteri noi, curaj, te pierzi
în lumea aceasta; şi deci dacă noi avem această identitate, atât de
bogată râvnită de alţii trebuie să ne bucurăm de ea. Occidentalii îşi
dau seama că au pierdut această vână spirituală, de aceea mulţi dintre
ei caută adevărul în religiile orientale care îi ajută să se
interiorizeze, ori noi avem aici Ortodoxia noastră. Este datoria
ortodocşilor să ne ducem în lume să transmitem lumii bogăţia noastră cum
încercăm să facem noi. Să ştiţi că rămân uimit de cât interes poate
ridica o biserică Ortodoxă în Occident. De exemplu biserica noastră din
Nürenberg: primim anual sute, dacă nu chiar zeci de mii de grupuri care
rămân uimiţi de frumuseţea picturilor. Ascultă cu atât interes când le
vorbim de spiritualitatea ortodoxă, de Liturghia uşoară, de rugăciunea
lui Iisus, de monahismul nostru, şi mulţi s-ar converti imediat, numai
că nu e uşor să te converteşti, pentru că trebuie să renunţi la
ceva...noi slujim în limba română acolo ori aceştia nu înţeleg limba,
este foarte greu, dar ei sunt entuziazmaţi....iar noi poate ne ruşinăm
de ea ...
Mitropolitul
Serafim Joantă: - Ne ascundem, nu o cunoaştem, foarte mulţi nu o
cunoaştem, este adevărat că suntem superficiali. Ne ducem în Occident
dar nu ştim mare lucru despre Ortodoxie, nu o cunoaştem ci doar afirmăm
că suntem ortodocşi. Marea şansă pe care o avem sunt parohiile ce se
înmulţesc tot mai mult şi că românii noştri pot avea la îndemână
Biserica. Dacă nu au avut-o la îndemână acasă, pentru că au ignorat-o,
acolo întâmpinând mai multe greutăţi şi trăind oarecum drama
împrăştierii a plecării de acasă, pentru că e o dramă e o suferinţă, iar
acest sprijin îl poţi găsi doar în Biserică. Şi, Dumnezeu să fie
lăudat, că avem aceste biserici. Când te duci în Italia, în Spania, unde
sunt foarte mulţi români, este o viaţă extraordinar de ferventă, de
dinamică. Toată lumea cântă, preoţii slujesc frumos, pentru că noi
episcopii am zis să fim misionari şi să slujim Sf. Liturghia foarte
frumos şi foarte inteligibil, să citim rugăciunile cu voce tare şi
inteligibil. Să citim rugăciunile cu voce tare. La sfinţirea darurilor
de pildă să citim cu voce tare să se coboare Duhul Sfânt... Să fie
pâinea aceasta ..., iar credincioşii să rostească Amin! Cu alte cuvinte,
Aşa să fie Doamne, pecetluind prin răspunsul lor rugăciunea preotului.
Pâinea să se transforme în Trupul Domnului iar vinul în Sângele
Domnului. Oamenii devin conştienţi de ceea se întâmplă la Sfânta
Liturghie dacă participă activ. Mulţi declară că trăiesc Sfânta
Liturghie aşa cum nu au trăit-o în ţară. Mulţi nu au participat la
Liturghie în ţară, iar în Occident şi-au descoperit propria identitate
ortodoxă. Se întâmplă adevărate minuni în acest sens prin lucrarea
misionară a Bisericii noastre.
Stelian Gomboş: -
Înaltpreasfinţia Voastră, în altă ordine de idei, am observat că o bună
parte dintre cei care studiază în Occident sunt nişte spirite deschise
chiar ecumeniste. Asupra Ecumenismului planează o ceaţă, o pâclă, nu
ştim foarte bine ce vrea să spună acest Ecumenism. Cum aţi defini
Ecumenismul, pentru că pe de o parte este apreciat, dar pe de alta este
blamat şi neînţeles?
Mitropolitul Serafim Joantă: - Eu ştiu foarte bine care este situaţia, la noi, mai cu seamă. Atâtea medii, în rândul monahale mai cu seamă, dar şi a tinerilor care au făcut un pic de teologie, toţi sunt neîncrezători în mişcarea aceasta ecumenică, în Ecumenism. Ecumenismul a devenit un cuvânt blamabil. Ne şi ferim să-l folosim pentru că stârneşte repulsie. Dacă suntem angajaţi în Ecumenism (n-aş putea spune nici eu prea multe despre ce înseamnă angajare în Ecumenism) credem că ne-am pierdut identitatea ortodoxă, că facem compromisuri cu protestanţii şi catolicii. Ecumenismul adevărat, despre care ştiu foarte puţin, este efortul sincer curat, sfânt de a căuta împreună creştinii de diferite confesiuni unitatea pe care Biserica a avut-o în ultimul mileniu. Noi uităm că mesajul pe care l-a lăsat Mântuitorul fiind pe cruce a fost ca toţi să fie una. Şi uitaţi drama creştinilor de un mileniu şi mai bine, că sunt dezbinaţi mai mult decât orice religie din lume. Şi atunci, noi, ce facem? Suntem mulţumiţi că ne dezbinăm şi că pe zi ce trece apar tot mai multe secte, că ne urâm că nu ne înţelegem... şi atunci Ecumenismul acesta care a apărut la sfârşitul sec. al XIX-lea, deja, dar, la începutul secolului al XX-lea, cu deosebire, după care s-a structurat în Consiliul Ecumenic al Bisericilor (CEB), este tocmai efortul acestor creştini de diferite confesiuni şi cu precădere al confesiunilor istorice: al ortodocşilor, catolicilor, protestanţilor, toate acestea se pun, într-un efort sincer, curat, se aşează la masa dialogului pentru a examina cum s-a ajuns la această stare de dezbinare. Noi ortodocşii le dăm mărturia Bisericii ce şi-a păstrat neîntinată tradiţia şi cultul. Biserica Ortodoxă este cea care a continuat în toată existenţa ei istorică, Biserica Apostolică, a Sfinţilor Părinţi a Sinoadelor Ecumenice într-o continuitate neîntreruptă şi autentică. Noi suntem martori ai acelei Biserici nedespărţite din primul mileniu. Pentru că în Occident au apărut Reforma şi, înainte, separarea Bisericii Occidentale, care mai târziu s-a numit Romano-catolică, iar noi Ortodocşi. Pentru că înainte toţi eram catolici şi ortodocşi. Şi atunci ne punem la masa dialogului şi vorbim şi tratăm diferite teme teologice care ne diferenţiază şi le analizăm. Deci, ce păcat? Faptul că stăm de vorbă, în loc să ne urâm şi să ne blamăm, de vreme ce suntem totuşi creştini din moment ce am fost botezaţi în numele Sfintei Treimi? Chiar dacă botezul în Apus nu se mai face de multă vreme prin cufundare, ci prin stropire, să nu uităm că secole de-a rândul aici în Transilvania şi noi ortodocşii l-am făcut prin stropire, deci dacă se face în numele Sfintei Treimi al Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, înseamnă că toţi cei botezaţi în acest fel sunt creştini. Eu nu pot să spun că creştinii catolici nu sunt creştini, protestanţii nu sunt creştini, din moment ce au fost botezaţi ca şi creştini, dar trebuie să avem minima înţelegere că fiecare s-a născut într-o parte a lumii, în Occident să zicem pentru aceştia; fiecare s-a născut într-o Biserică, într-o tradiţie, care l-a marcat. Fiecare are o identitate proprie. Am vorbit despre identitatea noastră ortodoxă. Ori, eu mă bucur de identitatea mea, mă bucur să o afirm. Ori, tot aşa se bucură şi un catolic sau un protestant de identitatea lui pentru că a primit-o prin tradiţie, prin laptele mamei sale. Ei nu au conştiinţa, cum o avem noi despre ei, că sunt rătăciţi că sunt eretici. Din contră, ei cred că merg pe linia cea bună şi se silesc fiecare după tradiţia sa, se străduie să fie creştini, să facă bine, să se roage, să se nevoiască... păi când întâlnesc monahi catolici care duc o viaţă atât de ascetică, de strictă, cu atâta rugăciune, cu atâta nevoinţă, cum să spun că aceştia sunt rătăciţi şi că merg în Iad? Ferească-mă Dumnezeu.... să pot afirma asemenea lucruri!
Mitropolitul Serafim
Joantă: - Da, într-adevăr, ne facem judecători! Eu am fost ajutat acolo,
vă mărturisesc, mai mult de străini decât de fraţii mei români. Că
românii nu au o situaţie foarte bună, ori cei care au nu sunt ataşaţi de
Biserică. Atunci m-au văzut aceştia că am nevoie de ajutor şi ne-au
ajutat ei. După cum v-am mai spus în marea majoritate a parohiilor
slujim în bisericile oferite de ei. Sunt de 23 de ani în Occident şi
niciodată n-a venit cineva la mine să-mi spună că slujesc prea mult
(pentru că zilnic slujim Sfânta Liturghie, pentru că la Nürenberg avem
program de mănăstire) s-au să mă întrebe de ce mă rog. Dimpotrivă se
bucură că ne rugăm. Şi eu m-aş bucura că în Biserica Catolică cât mai
mulţi se roagă, sau că la protestanţi se roagă, pentru că rugăciunea ne
apropie. Ori, când ne apropiem, când dialogăm nu însemnă, deloc, că
facem vreun compromis, cel puţin noi ortodocşii, pentru că noi dăm
mărturia Bisericii celei Una din primul mileniu. Prezenţa noastră este
absolut necesară, să ne cunoască... şi atunci ei nici nu aşteaptă să
facem vreun compromis pe linie de credinţă. Ori, tragedia este tocmai
neînţelegerea acestui fapt, că toţi cred că dacă noi promovăm dialogul
noi ne pierdem identitatea nu mai suntem ortodocşi. Nu-i adevărat! O
spun ca Sfântul Apostol Pavel: o spun în nebunia mea... sunt mai ortodox
de când sunt în străinătate decât atunci când eram în ţară. În ţară nu
conştientizam Ortodoxia şi valorile ei. Acolo îmi dau seama de valorile
ei tocmai văzându-i pe ceilalţi şi mă văd cât sunt de necesar să dau
mărturie despre Biserica Ortodoxă. Deci nu este vorba de absolut niciun
compromis, niciun sincretism, sau vreo religie nouă, cum vor unii să
spună că s-ar crea prin ecumenism. Intenţia este întoarcerea la Biserica
Primară la unitatea Bisericii să împlinim rugăciunea Mântuitorului ca
toţi să fie una. Trebuie să vedem realitatea aşa cum este. Numărul
creştinilor scade pe zi ce trece, natalitatea este foarte scăzută, iar
sociologii anticipează că în opt până la zece generaţii vom fi doar o
minoritate în Europa, în defavoarea altor religii. Deci este ceasul să
ne trezim şi să ne apropiem unii de alţii, dar fără să facem niciun fel
de confuzie. Fără ca noi ortodocşii să renunţăm la credinţa şi
identitatea noastră, ci să rămânem mărturie.
Stelian Gomboş: - Înalt Prea Sfintia Voastră, revenind şi insistând
puţin asupra acestei problematici, cât se poate de actuală şi de
profundă – a crizei „europene” şi a celei „ecumenice”, voi reaminti
faptul că începând din anul 2007 facem "casă comună" cu Europa
occidentală. Avem motive să credem că, pentru noi, este acum mai bine,
din punct de vedere spiritual, duhovnicesc?
Mitropolitul
Serafim Joantă: - Aş spune, şi vreau să subliniez acest lucru, că nu
trebuie să punem problema aşa: este mai bine sau este mai rău? Totul
depinde de noi. Va fi mai bine dacă în contactele pe care le vom avea cu
Occidentul, contacte care se vor înmulţi în aceşti ani, suntem
conştienţi de identitatea noastră. În acest fel putem să ne afirmăm în
această lume a Europei unite, care are nevoie mai mult ca oricând de
spiritualitatea ortodoxă. Sigur că Occidentul nu este conştient, în
profunzime, de această nevoie. Dar, când occidentalii vor cunoaşte
valorile noastre duhovniceşti, sunt sigur că vor fi interesaţi de ele,
le vor aprecia şi ne vor aprecia şi pe noi. Atunci, ne vom putea
manifesta chiar încurajati de Occident (şi chiar a început acest proces
ori fenomen), dar nu pe linie oficială, căci Creştinismul este împins în
sfera privată. Noi vorbim aici de o mişcare a maselor de oameni din
Occident spre noi şi invers. Pe linia aceasta, cred că dacă Occidentul
ne descoperă cu adevăratele noastre valori, el ne va încuraja să le
păstrăm şi să le transmitem mai departe. Cel puţin, aşa cum am spus şi
mai devreme, astfel se întâmplă la ora actuală în parohiile noastre din
Occident. Cei care vin şi ne cunosc îndeaproape sunt încântaţi de ceea
ce văd la noi. Dar dacă noi ne vom lăsa atraşi numai de farmecul vieţii
de consum, de comodităţile vieţii moderne, ale tehnicii, atunci sigur că
unirea aceasta cu Europa va deveni un pericol pentru noi. Eu însă,
prefer să văd lucrurile cât se poate de pozitiv.
Stelian Gomboş: - Se vorbeşte foarte mult, în anumite medii, că momentul
acesta al integrării ţării noastre, a fost, este sau va fi unul
istoric, pentru un posibil rol providenţial pe care noi românii l-am
avea în UE. Credeţi că românii îşi vor putea mărturisi Ortodoxia în
continuare, în Europa, ori se vor lăsa copleşiţi de civilizaţia
materialistă, predominantă în Europa?
Mitropolitul Serafim
Joantă: - Eu cred că, totuşi, rolul nostru este deja, şi va putea fi pe
mai departe, unul providenţial, pentru că însăşi firea noastră, a
românilor, reprezintă o punte între Răsărit şi Apus. Noi suntem latini
şi ortodocşi iar această realitate este o îngemănare foarte fericită –
după cum sublinia şi Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, care ar putea
să simbolizeze însăşi întâlnirea dintre Apus şi Răsărit. Încă odată,
aceasta depinde foarte mult de capacitatea noastră de a fi conştienţi de
valorile noastre etnice, culturale şi religioase mai cu seamă. Nu cred
că în anii care urmează ni se va pune vreo piedică oarecare din punct de
vedere legal, pentru a ne îngrădi viaţa de credinţă. Dacă noi suntem
pozitivi, optimişti, dându-ne seama de valorile noastre, de necesitatea
ca ele să fie cunoscute şi din ele să se împărtăşească Occidentul,
atunci vom avea cu adevărat un rol providenţial. Fiindcă la noi există
foarte multă credinţă, mai multă decât la alte popoare ortodoxe. Prin
urmare, majoritatea românilor sunt atraşi de Biserică şi au legături
strânse cu Biserica, chiar şi în Apus.
Stelian Gomboş: - Dar
dacă ne gândim puţin la tinerii români - şi trebuie să-i avem în vedere
pentru că ei reprezintă nădejdea neamului - aceştia manifestă o mare
dezorientare, o lipsă de sens. Ei par să arate că ignoră tot mai mult
principiile morale şi spirituale date nouă de Dumnezeu. Pe fondul
acestei evidente sărăciri duhovniceşti, nu ne aflăm totuşi în pericolul
de a ne pierde identitatea spirituală?
Mitropolitul Serafim
Joantă: - Aici este rolul Bisericii, prin preoţii ei, prin organizaţiile
de tineret ale sale, cum ar fi ASCOR-ul, pentru a răspândi tot mai mult
cunoaşterea şi trăirea Ortodoxiei, a valorilor creştine. Există
într-adevăr un pericol mare al descreştinării, mai cu seamă a
tineretului, deşi din rândurile aceluiaşi tineret se ridică şi oameni
foarte credincioşi, exigenţi cu ei înşişi, oameni care sunt exemple
pentru toţi ceilalţi. Sunt mulţi tineri care, deşi nu s-au născut în
familii creştine, au venit totuşi, prin minune dumnezeiască, la credinţa
creştină. Însă, probabil că majoritatea oamenilor se vor duce după
spiritul veacului, după spiritul acestei lumi globalizate, pentru că
este atracţia banului, a societăţii de consum, a plăcerilor care nu mai
sunt limitate de nimic. Atunci pericolul este foarte mare, deşi,
teoretic putem spera că oamenii, atâta vreme cât vor fi conştienţi de ei
înşişi, de valorile lor spirituale, pot înfrunta aceste pericole. Şi le
înfruntă salvându-se pe ei înşişi, pentru că toată această atracţie
spre lumea materialistă, spre lumea consumului şi a plăcerilor, toate
acestea duc la dezintegrarea noastră spirituală în primul rând. Duc la
decăderea noastră ca persoane, la nefericire, astfel încât căutăm
fericirea prin diferite surogate care se vor întoarce ca un bumerang
împotriva noastră, ducându-ne la nefericire, la distrugere. Unii dintre
oameni se mai întorc doar atunci când fac aceste experienţe amare şi
este bine că se întorc şi atunci.
Stelian Gomboş: - După cum
spuneaţi şi Înaltpreasfinţia Voastră, în Occident tendinţa evidentă este
de a izola religia în sfera privatului. Din păcate şi la noi lucrurile
au început încet, să decurgă în felul acesta. Aţi putea să ne spuneţi în
mare, care sunt pericolele acestei eliminări a religiei din viaţa
publică?
Mitropolitul Serafim Joantă: - În general oamenii nu
mai au o cultură religioasă, şi pentru că nu întâlnesc Creştinismul în
viaţa publică, a instituţiilor. Dacă guvernele ţărilor europene ar
conduce deschis şi ar promova principiile creştine, pentru că în fond
suntem ţări creştine, Europa fiind înainte de toate o entitate creştină,
atunci nu ar mai fi nicio primejdie. Conducătorii Europei de azi şi de
mâine trebuie să fie conştienţi că societatea nu poate fi salvată decât
revenindu-se la principiile religiei creştine şi că aceste principii
trebuie să se afle la baza legilor pe care ei le promovează. Ori, la ora
actuală trăim tocmai inversul. Se legalizează prostituţia, se
legalizează homosexualitatea, adică toate aceste apucături şi năravuri
(chipurile apărate de "drepturile omului") care distrug familia şi, nu
în ultimă instanţă, societatea. Dacă lucrurile vor avansa în acest sens,
va fi tot mai rău şi vom vedea că lumea devine neguvernabilă.
Statisticile spun că peste 25-30 de ani nu va mai exista familie
tradiţională, adică tineri care să se căsătorească şi la starea civilă
şi la Biserică. Consecinţa va fi că statul va trebui să se îngrijească
de toţi copiii care se vor naşte din asemenea legături. Poate Dumnezeu
le va deschide mintea guvernanţilor şi vor vedea că nu se poate trăi
fără principiile unei morale minime. Atunci când învăţăturile
Evangheliei, deci ale Bisericii, vor fi promovate la nivel
instituţional, şi oamenii vor asculta mai uşor. Dar dacă Creştinismul
este împins şi izolat în sfera privată, oamenii nu mai ştiu nimic. Aşa
sunt oamenii în general, ascultă ceea ce văd la televizor, citesc în
ziar, sau ceea ce li se spune de sus. Cum s-a încercat de pildă în
Polonia, unde s-a interzis publicarea imaginilor pornografice în presă.
Nu ştiu dacă mai există acum această lege, căci s-a stârnit un adevărat
conflict pe tema ei, chiar cu Uniunea Europeană.
Stelian
Gomboş: - La noi se încearcă, în această perioadă, să fie scoasă Religia
din învăţământul şcolar de stat şi a simbolurilor religioase din şcoli…
Mitropolitul
Serafim Joantă: - Cum s-a întâmplat şi în Germania, deşi acolo oamenii
au ieşit în stradă şi au protestat, aşa încât nu s-a ajuns la scoaterea
crucilor din şcolile publice. Din nefericire, asistăm tot mai mult la o
adevărată dictatură a minorităţii. Pericolele sunt atât de fine, subţiri
şi de perverse… Autorităţile permit să li se spună copiilor în şcoli că
toate devierile sexuale sunt normale! Oricum principiile ce guvernează
oficial Europa la ora actuală sunt anticreştine şi antidemocratice în
sensul că nu îl zidesc pe om, ci, dimpotrivă, îl distrug.
Stelian
Gomboş: - Toate aceste probleme grave de care aţi pomenit nu apar pe
fondul pierderii identităţii religioase şi a nerecunoaşterii fondului
creştin al Europei? În acest sens nu riscăm foarte mult să ne pierdem,
în timp, ca neam?
Mitropolitul Serafim Joantă: - Bineînţeles
că ne vom pierde. Peste câteva generaţii, probabil nu ne vom mai numi
români, ci pur şi simplu europeni. Cu siguranţă ca peste zeci ori sute
de ani vom deveni un amalgam. Europa va fi un fel de naţiune, cu valori
care se tot apropie, se unifică, se omogenizează, o cultură unică. Este
un proces nivelator, desfigurator al identităţilor de până acum. Aşa a
fost concepţia. Secolul XIX şi o parte din secolul XX au aparţinut
naţionalităţilor, afirmărilor naţionale. Acum nu mai este naţiunea pe
primul plan, ci globalizarea, din care face parte şi unificarea
europeană. Motivaţia celor ce au pus la cale globalizarea este că
naţiunile s-au aflat mereu în conflicte şi pe linie religioasă, şi pe
linie naţionalistă. Şi atunci, dacă vrem să fie pace şi înţelegere
trebuie să eliminăm religia din sfera politică şi publică, iar
sentimentul naţional să îl anihilăm.
Stelian Gomboş: - Ne
întoarcem, din nou, la tineri şi vă rog să ne spuneţi ce ar trebui să
facă cei responsabili cu educaţia morală şi spirituală a lor, pentru a
le prezenta acestora Ortodoxia ca fiind singura posibilitate de a avea
un mod de viaţă corect, autentic?
Mitropolitul Serafim Joantă:
- Oamenii nu primesc o educaţie care li se impune. Noi trebuie să
devenim toţi exemple şi să arătăm că Ortodoxia nu înseamnă o serie de
constrângeri sau prescripţii, de norme de conduită, pentru că toate
acestea îl apasă pe om, pe lânga grijile cotidiene, care sunt oricum
împovărătoare. Dacă mai vine şi Biserica cu norme şi prescripţii - şi
noi cam asta facem, din păcate - îl descurajăm şi îl îndepărtăm pe om.
Trebuie ca limbajul să fie mult mai pozitiv, mai atrăgător, mai
convingător, prin faptul că noi înşine trăim ceea ce propovăduim şi că
le vorbim oamenilor dintr-o experienţă personală. Trebuie să le arătăm
că credinţa şi toată viaţa duhovnicească nu înseamnă o povară - nici pe
departe! Ci, dimpotrivă, o uşurare, o bucurie…, că oamenii pot descoperi
în post o binecuvântare şi o eliberare, iar în rugăciune o putere care
te eliberează, te pacifică, te întăreşte, îti dă sens şi lumină. Dacă îi
spui omului că trebuie să se roage, trebuie să postească, trebuie să
meargă la Biserică, împlinind prin aceasta o datorie, atunci el nu va
primi uşor. Este nevoie ca omul să simtă apropierea de Dumnezeu ca pe o
necesitate a vieţii lui şi în acelaşi timp ca pe o bucurie şi o
mângâiere. De aceea trebuie schimbat şi limbajul. Însă noi suntem încă
robi ai unui limbaj tradiţionalist, a unor raporturi de la mare la mic,
de la superior la inferior; Biserica este redusă în general la preot, la
altar; credincioşii sunt departe şi există prea puţină comuniune şi
conlucrare între preoţi, credincioşi şi ierarhi. Aceasta se datorează şi
faptului că avem instituţii bisericeşti foarte extinse. De pildă
episcopiile noastre sunt foarte mari, ele îl izolează într-un fel pe
episcop, care nu poate fi prezent efectiv în mijlocul credincioşilor pe
care îi păstoreşte. El este cufundat în probleme administrative, pe care
dacă nu le rezolvă, desigur, tot credincioşii suferă. Dar asta îl
izolează de oameni, iar ei îl privesc ca pe "nu-ştiu-cine" venit de sus,
pe care de-abia dacă pot să-l atingă. Însă dacă ar fi episcopul sau
preotul mai prezenţi în mijlocul oamenilor, cu greutăţile lor, cu
necazurile lor zilnice, aceasta ar conta mult mai mult decât sute de
predici. Când îl ajuti pe om concret, este altfel decât atunci când îi
ţii o predică sau o prelegere.
Stelian Gomboş: - Înalt Prea
Sfinţite, vă rog ca acum, la finalul acestui dialog de suflet, să
transmiteţi tuturor, un cuvânt duhovnicesc.
Mitropolitul
Serafim Joantă: - Îi rog pe toţi să privească Biserica, credinţa,
rugăciunea, postul şi tot ceea ce ne recomandă Mântuitorul nostru Iisus
Hristos în Sfintele Evanghelii, ca pe o bucurie, ca o pe mare
binecuvântare, ca o pe necesitate a vieţii. Cum a spus Părintele Rafael
Noica: "Ortodoxia este firea omului". Trăind cu adevărat credinţa
ortodoxă, ea ne duce la împlinirea firii noastre. Aceasta este viaţa
noastră. Este normal să îl cauţi pe Dumnezeu, şi pe El trebuie să Îl
cauţi cu această bucurie, cu seninătate, cu acest firesc al nostru, iar
nu din obligaţie.
Stelian Gomboş: Vă mulţumesc, pentru acest interviu, Înaltpreasfinţia
Voastră, dorindu-vă, în continuare, mult spor şi multe împliniri
duhovniceşti!
Sursa: stiri.lacasuriortodoxe.ro
Ti-a placut articolul?
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*:
25 Jun, 2010 23:11
Nu este suficient sa fie in mijlocul oamenilor! Trebuie sa se confunde cu nevoile lor si sa dovedeasca smerenia saracia si lepadarea de sine nu ingamfarea opulenta luxul simonia si parasirea lui Dumnezeu si a oamenilor ! Trebuie indepartata confuzia crasa ca judecand pe ierarhii desfranati ai Bisericii calomniem Biserica care de fapt este Poporul Roman !