Castrul Carsium/Hârșova a fost construit în sec. I pentru întărirea frontierei dunărene a Imperiului Roman,
în zona celui mai important vad dobrogean al Dunării, în continuarea unor așezări neolitice și getice.
Terminologie
Ala (latină) = Unitate romană auxiliară de
cavalerie constituite în timpul împăratului
Augustus (30 î. H. – 14 d. H.). Era formată inițial din populațiile supuse, ulterior fiind completate cu recruți din regiunea de garnizoană. Era compusă din 500 sau 1000 de soldați conduși de un
praefectus. După 25 de ani de serviciu, în care primeau solde mai mari decât cohortele auxiliare de infanterie, veteranii primeau diplome și cetățenie.
Castrum (latină/„fortăreață”)
= Tabără fortificată romană construită la graniță de-a lungul căilor de comunicație și în puncte strategice din provincii. Avea o formă pătrată, cu dimensiuni variabile și patru porți, în centru aflându-se clădirea comandantului (
praetorium). Zidul de piatră era dublat în exterior cu un șanț (
fossa), iar în interior cu un val de pământ (
agger), cele temporare din timpul campaniilor erau construite din pământ.
Cohors (latină/„cohortă”) = 1.Subunitate tactică a legiunii, care era compusă din 10 cohorte. 2.Unitate auxiliară de infanterie formată din provinciali fără cetățenie romană, înarmați conform tradiției. Cohortele de 500 de soldați (
quingenariae) erau comandate de un
praefectus, iar cele de 1000 de ostași (
miliariae) de un
tribunus. 3.Cohortele pretoriene, în număr de 10 a câte 500 de militari, constituiau garda imperială, fiind recrutate din Italia.
Legio (latină/„legiune, armată) = Unitate militară tactică și strategică formată din cetățeni romani, care, după un serviciu de 20-25 de ani, primeau recompense financiare și funciare, formând colonii de veterani. Împăratul Augustus (30 î. H. – 14 d. H.) a stabilit numărul lor la 28, iar Septimius Severus (193-211) a crescut numărul lor la 30. Până în sec. II era alcătuită din 5600 de soldați, organizați în 10 cohorte împărțite în 6 centurii de câte 80 de oameni. Hadrianus (117-138) a crescut numărul infanteriștilor la 6800 și a adăugat 726 de călăreți. În epoca imperiului era condusă de un
legatus augusti de rang senatorial.
Limes (latină)
= Linie defensivă construită pe o frontieră naturală (
ripa), ai cărei soldați se numeau
ripenses, sau pe o frontieră artificială, ai cărei ostași se numeau
limitanei. Era alcătuit dintr-un val de pământ (
vallum), un șanț în fața valului, castre și castele (la distanțe de 5-10 km) și turnuri de observație (
burgi, turris), toate legate printr-un drum militar (
via). Zona din fața șanțului era defrișată, iar comunicațiile se făceau cu foc și fum.
Miliarum (latină/„piatră care marchează locul unde se sfârșește o milă romană”) = Borne de pe drumurile publice romane destinate marcării distanțelor în mii de pași. Erau inscripționate cu numele împărtatului sau guvernatorului provinciei care construise sau refăcuse drumul.
Tell (arabă) = Deal artificial format prin suprapunerea în timp a unor așezări succesive distruse.
Vicus (latină) = Comunitate rurală dezvoltată în jurul unui
castellum și dependentă de o comunitate urbană (
civitas, municipium, colonia), teritoriu militar sau domeniu imperial. Dispunea de teritoriu, magistrați și buget proprii.
Preliminarii preistorice și antice
În zona orașului
Hârșova (nord-vestul jud. Constanța) se afla cel mai important vad dunărean pe unde se putea face legătura între Dobrogea și Bărăgan. Aici a fost descoperit un
tell de 12 m format din așezările succesive din culturile
neolitice Boian,
Gumelnița și
Cernavoda I.
La mijlocul mil. I î. H.,
geții autohtoni au construit aici o cetate, corespunzând probabil
culturii Babadag din epoca fierului, care avea legături comerciale cu coloniile grecești de pe litoralului
Pontului Euxin/Mării Negre,
Histria și
Tomis.
Castrul roman
Originea toponimului poate fi tracică, ilirică sau celtică, derivând din aspectul calcaros al locului, cu o posibilă legătură cu masivul calcaros
Carso din provincia nordică italiană Trieste. Prima prezență militară romană în zonă este certificată de
ștampile ale auxiliarilor din
ala Galorum Flavia (dinastia Flavilor/69-96), în cadrul
limes-ului
scitic destinat apărării
provinciei dunărene Moesia (Dobrogea și Bulgaria dintre Dunăre și Balcani).
În anul
103, după sângeroasa victorie de la Adamclisi (101) împotriva dacilor obținută de
împăratul Traian (98-117), aceeași unitate auxiliară a înlocuit fortificația din pământ cu un
castru din piatră.
Cetatea a fost apărată succesiv de diverse unități:
ala Galorum Flavia,
ala II Hispanorum et Aravacorum (
miliar din anul 200
), subunități din
legio I Italica și
legio I Iovia Scythica,
milites Scythici (grăniceri provinciali). Castrul a fost dotat și cu un
port, care deservea flota dunăreană
Classis Flavia Moesica.
După ce a fost afectată grav de neîncetate incursiuni barbare din sec. III, fortificația a fost refăcută în cursul reformelor militare ale
împăraților Diocletianus (284-305) și
Constantin I cel Mare (306-337). În prima jumătate a
sec. V, castrul a fost distrus de
huni, care deveniseră o mare putere barbară la granița dunăreană a
Imperiului Roman de Răsărit/Bizantin.
Cetatea a fost refăcută de împăratul
Iustinian I (527-565) în cadrul amplului său program de refacere a frontierei dunărene, în timpul domniei sale imperiul atingând maxima întindere teritorială.
Ultima reconstrucție datează de la sfârșitul
sec. X, când
Imperiul Bizantin condus
de Ioan Tzimikes a recucerit în 971 regiunea Dunării de Jos de la
primul stat bulgar (681-1018) și a refăcut linia defensivă romană
. Cercetările arheologice au descoperit o mare cantitate de ceramică și alte materiale din sec. X-XII (răscoala antibizantină de la sfârșitul sec. XII a vlahilor și bulgarilor conduși de frații vlahi Petru și Asan a dus la apariția celui de-al doilea stat bulgar: 1185-1396). Fortificația antică a fost funcțională și în Evul Mediu, sub diverse forme, până în
1829, când, prin pacea de la Adrianopol, Rusia a impus Imperiului Otoman distrugerea sa.
Cercetări arheologice
Săpăturile arheologice au fost inițiate în
1939 de
Victor Brătulescu (Comisia Monumentelor Istorice), continuate în
1943 de
Grigore Florescu (1892-1960/Institutul de Arheologie București) și în
1963 de
Andrei Aricescu (1935-1991), care în 1977 a publicat la Editura Militară lucrarea „Armata în Dobrogea romană”.
Șantierul contemporan a fost deschis în
1993, lucrările sale fiind facilitate și de investițiile industriale și rezidențiale. Au fost cercetate două
necropole plane (cimitire) și
tumulare (morminte acoperite cu movile de pământ sau piatră) și o așezare
getică de epocă romană. La 300 m de Dunăre, la intersecția
străzilor Carsium și
Unirii din
Hârșova, a fost descoperită
poarta de nord cu 2 turnuri, care sugerează că cetatea din timpul lui Diocletinaus-Constantin I se întindea pe o
suprafață de 6-9 ha.
În comparație cu aceasta
, fortificația lui
Iustinian se reducea la o
suprafață de 1 ha. Vestigiile găsite includ
monede, podoabe, vase de sticlă și ceramică, bustul unui ofițer roman, fragmente de coloane distruse din marmură și calcar refolosite în fazele ulterioare. Artefactele pot fi văzute la
Muzeul Carsium Hârșova,
Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța și
Muzeul de Istorie Națională a României (București).
Orașul
Pe baza descoperirilor arheologice,
academicianul Vasile Pârvan (1882-1927), fondatorul școlii românești de arheologie, considera că cetatea a fost și un centru economic și cultural, edificiile sale fiind comparabile cu cele de la
Tomis. Se estimează că în sec. I-III orașul cu teritoriul rural erau locuit de
10.000 de veterani și
indigeni. În acest sens
, comandantul roman Ammianus Marcellinus (sec. IV) menționează în
Res gestae existența în teritoriu a unui
„vicus Carporum” nelocalizat
, unde în
368 împăratul Valens a poposit în intenția de a trece Dunărea în timpul războiului cu
goții germanici. În schimb, s-au descoperit
așezări rurale în punctul
„La Moară” și în vatra
comunei Ciobanu.
Izvoare literare
Carsium apare și sub denumirile
Carsum, Carso, Carsos, Carsio și
Carsion în următoarele surse scrise antice
grecești și
latine:
Geographia (III, 10, 5) marelui geograf grec
Claudios Ptolemaios (sec. II),
Tabula Peutingeriana (VIII,3),
Itinerarium Antonini Augusti (224,4) (sec. II),
Notitia Dignitatum (
Oriens, XXXIX, 22),
Synecdemos-ul (637, 11) geografului grec
Hierokles (contemporan cu Iustinian I) și
De aedificiis/Despre construcții a lui
Procopius din Caesareea Palestinei (contemporan cu Iustinian I).
Izvoare epigrafice
Numele Carsium este amintit și într-o
inscripție din orașul
Durostorum, conform căreia Senatul îi acorda
împăratului Aurelianus (270-275) titlul de
Carpicus Maximus pentru victoria obținută în regiune împotriva invadatorilor din tribul dacic al
carpilor. O inscripție din sec. II, descoperită în cetate în 1939, îl menționează pe demnitarul local
ULPIUS QVADRATUS DEC(urio)
M(unicipiii).
Comunicații
Fortăreața se afla pe unul din cele 3
drumuri imperiale din Dobrogea și anume pe cel care urma cursul
Dunării trecând prin
Durostorum/
Silistra (Bulgaria)
, Axiopolis/Cernavodă,
Capidava,
Troesmis/Iglița, Arrubium/Măcin, Noviodunum/Isaccea, Aegyssus/Tulcea. Pe acest drum s-au descoperit
miliari din timpul
împăraților Commodus (180-192), Septimius Severus (193-211/guvernatorul C. Ovinus Tertullus: 192-202), Maximin Tracul (235-244; și fiul
Maximinus)
, Gordian III (238-244) și
coîmpăraților Valerianus și
Gallienus (255-258).
Religie
Referitor la cultele
păgâne, s-a descoperit un monument funerar al
zeiței Kybele/Marea Mamă a Zeilor (Frigia/Asia Mică) și un relief al
Mithra,
zeul Soarelui din religia persană zoroastriană. S-au găsit mai multe vestigii
creștine: un fragment de vas cu monograma lui
Christos, o inscripție creștină, o toartă de opaiț în formă de cruce și o ancoră de barcă inscripționată cu o cruce.
Carsium este amintit și în documentul bisericesc
Notitia Episcopatuum, între cele 15
eparhii ale
provinciei Scythia Mică (Dobrogea), constituită prin reforma administrativă a lui
Diocletianus, cu reședința mitropolitană la Tomis.
Necropole
Cele două necropole cercetate se află pe amplasamentul
Întreprinderii de Sârmă și Cabluri, respectiv între
biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena” și
strada Vadului – Geamie.
În primul cimitir s-au descoperit
cripte zidite cu inventar funerar constând din
bijuterii și
accesorii din aur și
argint, vase din sticlă și
ceramică, monede etc
. Un mormânt important a fost cel
al ofițerului superior Valerianus, al cărui este inscripționat pe mânerul spadei
, și al soției și mamei acesteia. Într-un alt mormânt a fost îngropat un civil cu o
fibulă (agrafă)
din aur de 120 grame, indiciu al unei personalități locale.
Bibliografie cronologică
VASILE PÂRVAN, „Academia Română. Memoriile Secțiunii Istorice”, XXXV, 1913, p. 478-491.
RADU VULPE & ION BARNEA,
Din istoria Dobrogei. Romanii la Dunărea de Jos, București, 1968.
EMIL CONDURACHI, „Studien zu den Militargrenzen Roms”, Graz (Austria), 1967, p. 170.
***,
Tabula Imperii Romani, L 35, București, 1969.
ANDREI ARICESCU,
Noi date despre cetatea de la Hîrșova, „Pontica” (revistapontica.wordpress.com), Muzeul de Istorie națională și Arheologie Constanța, IV, 1971, p. 351-370.
DIONISIE PIPPIDI (coord.),
Dicționar de istorie veche a României. Paleolitic – sec. X., Ed. științifică și enciclopedică, București, 1976, p. 25-26, 334, 390, 565 (ala/Dumitru TUDOR; Hîrșova/Ion BARNEA; miliarium/; Emilia DORUȚIU-BOILĂ; tell/Eugen COMȘA).
ADRIAN RĂDULESCU & ION BITOLEANU,
Istoria Dobrogei, ed. II rev., ed. Ex Ponto, Constanța, 1998, p. 87, 93, 100, 105, 106, 117, 118, 159, 166, 184 (cap. VII-X /A. R.).
MIRCEA PETRESCU-DÎMBOVIȚA & ALEXANDRU VULPE (coord.),
Istoria românilor, vol I: Istoria timpurilor îndepărtate, Ed. Academiei Române, București, 2001, p. 39, 40, 158, 348.
CONSTANTIN NICOLAE,
Monumentele Hârșovei.
Ghid album, Primăria orașului Hârșova, 2015, p. 26-43, f. 17-29.
Despre Marius Teja
Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar after school, iar în prezent, lucrează la Radio Armănamea.
Citește și:
Colaborare ZIUA de Constanţa Călătorie prin istoria dobrogeană cu Marius Teja
Istoria Dobrogei - Geografie - Localități Capidava
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: