A plouat. Cu obidă, cu îndârjire și repeziciune sub cerul pielii noastre... În poporul român există ideea că cerul şi pământul se desfac în anumite momente, iar forţele răului se luptă cu cele ale binelui, cele din urmă fiind tot timpul învingătoare. De aceea se folosesc pocnetele de bici, sunetul tălăngilor sau măştile care întruchipează răul, tocmai pentru a se alunga spiritele rele.
La malul mării, astăzi cerul doar a plîns... Pe mare a bântuit furtuna, valurile dănţuind odată cu ploaia. Vântul ne-a bătut în geam... Poate vom avea tăria să povestim cu Mama Natură și despre Picasso și despre firescul de`a trăi în lumea ce ne năpădește cu răutăți… și nu ne va durea că cerul a rămas rece deși va fi în scurt timp plin de stele…
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: