Legi utile
Având în vedere:– prevederile art. 85 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a acesteia, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Ministerul Finanţelor Publice aveau obligaţia să elaboreze proiectul de lege specială referitor la criza financiară şi insolvenţa unităţilor-administrativ teritoriale;
– volumul mare al arieratelor înregistrate de unităţile/subdiviziunile administrativ-teritoriale faţă de furnizorii de bunuri, servicii şi lucrări;
– necesitatea deblocării activităţii furnizorilor de bunuri, servicii şi lucrări care au de recuperat de la autorităţile administraţiei publice locale sume ce reprezintă arierate;
– prevederile Acordului stand-by dintre România şi Fondul Monetar Internaţional, referitoare la reducerea arieratelor unităţilor/subdiviziunilor administrativ-teritoriale;
– necesitatea reglementării procedurii privind criza financiară şi insolvenţa unităţilor/subdiviziunilor administrativ-teritoriale, modul de implicare a instituţiilor abilitate în redresarea economico-financiară a unităţii administrativ-teritoriale în situaţia de criză financiară şi de insolvenţă, drepturile şi obligaţiile creditorilor unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale, precum şi drepturile şi obligaţiile autorităţilor administraţiei publice locale,întrucât toate aceste aspecte vizează interesul public şi constituie situaţii urgente şi extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, luând în considerare faptul că neadoptarea prezentei ordonanţe de urgenţă duce la nerespectarea angajamentelor asumate cu organismele financiare internaţionale, cu efecte negative ce decurg din aceasta, în considerarea faptului că aspectele mai sus menţionate constituie o situaţie extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată, impunându-se adoptarea de măsuri imediate pe calea ordonanţei de urgenţă pentru asigurarea îndeplinirii obligaţiilor asumate, în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată, Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă. Capitolul IDispoziţii generale
Articolul 1
Prezenta ordonanţă de urgenţă stabileşte cadrul general şi procedurile colective pentru acoperirea pasivului unităţilor administrativ-teritoriale aflate în criză financiară sau în insolvenţă.
Articolul 2
În înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: a)administratorul judiciar este persoana fizică sau juridică, practician în insolvenţă, autorizat în condiţiile legii, desemnat să exercite atribuţiile prevăzute la art. 39 pe toată perioada derulării procedurii de insolvenţă; b)autoritatea deliberativă este consiliul local al comunei, al oraşului, al municipiului, consiliul judeţean, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, respectiv consiliul local al subdiviziunii administrativ-teritoriale; c)creanţa este dreptul creditorului de a pretinde de la debitor executarea unei obligaţii şi constituie un activ pentru creditor şi un pasiv pentru debitor; d)creanţa certă este creanţa a cărei existenţă rezultă din însuşi actul de creanţă sau şi din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de acesta; e)creanţa lichidă şi exigibilă este o creanţă al cărei cuantum este determinat prin însuşi actul de creanţă sau este determinabilă cu ajutorul actului de creanţă sau/şi al altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de acesta, fie opozabile lui în baza unei dispoziţii legale sau a stipulaţiilor conţinute în actul de creanţă, a cărei scadenţă a expirat, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de un calcul special; f)creanţele bugetare locale reprezintă creanţele provenind din impozite şi taxe locale, contribuţii, amenzi, chirii, redevenţe şi alte venituri bugetare, precum şi majorările de întârziere datorate bugetelor locale; g)creanţele garantate sunt creanţele persoanelor fizice sau persoanelor juridice care beneficiază de o garanţie reală asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, indiferent dacă acesta este debitor principal sau terţ garant faţă de persoanele beneficiare ale garanţiilor reale; h)creanţele salariale sunt creanţele ce izvorăsc din raporturi de muncă între debitor şi angajaţii acestuia; i)tabelul preliminar de creanţe cuprinde toate creanţele născute înainte de data deschiderii procedurii, curente, scadente, inclusiv sub condiţie acceptate de către administratorul judiciar în urma verificării acestora. În tabel sunt menţionate atât suma solicitată de către creditor, cât şi suma acceptată şi rangul de preferinţă; j)tabelul definitiv de creanţe este tabelul care cuprinde toate creanţele asupra debitorului la data deschiderii procedurii, acceptate în tabelul preliminar şi împotriva cărora nu s-au formulat contestaţii, precum şi creanţele admise în urma soluţionării contestaţiilor. În acest tabel se arată suma solicitată, suma admisă şi rangul de prioritate al creanţei; k)creditorul este persoana fizică sau persoana juridică, titular al unui drept de creanţă asupra patrimoniului unităţii administrativ-teritoriale, cu excepţia bunurilor proprietate publică, şi care a solicitat, în mod expres, instanţei să îi fie înregistrată creanţa în tabelul definitiv de creanţe sau în tabelul definitiv consolidat de creanţe şi care poate face dovada creanţei sale faţă de patrimoniul unităţii administrativ-teritoriale, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă. Au calitatea de creditor şi salariaţii unităţii administrativ-teritoriale din aparatul de specialitate al primarului sau al consiliului judeţean, al primarului general al municipiului Bucureşti şi din instituţiile ori serviciile publice de interes local sau judeţean, după caz, finanţate integral sau parţial prin subvenţii de la bugetul local; l)creditorii chirografari sunt creditorii debitorului care nu au constituit garanţii faţă de patrimoniul debitorului şi care nu au privilegii însoţite de drepturi de retenţie, ale căror creanţe sunt curente la data deschiderii procedurii şi/sau plătite drept creanţe curente aferente activităţilor curente. Aceştia sunt creditorii a căror creanţă nu este însoţită de vreo garanţie reală sau personală, executarea ei fiind garantată numai prin dreptul de gaj general al creditorilor asupra întregului patrimoniu al debitorului; m)criza financiară este starea patrimoniului unităţii administrativ-teritoriale caracterizată prin existenţa unor dificultăţi financiare, prin lipsa acută de disponibilităţi băneşti, ce conduce la neachitarea obligaţiilor de plată, lichide şi exigibile, pe o anumită perioadă de timp. Criza financiară este prezumată în următoarele situaţii:m1) neachitarea obligaţiilor de plată, lichide şi exigibile, mai vechi de 90 de zile şi care depăşesc 15% din bugetul general al unităţii administrativ-teritoriale respective, cu excepţia celor aflate în litigiu comercial; m2) neachitarea drepturilor salariale prevăzute în bugetul local de venituri şi cheltuieli sau în bugetele instituţiilor ori serviciilor publice de interes local sau judeţean, după caz, pe o perioadă mai mare de 90 de zile de la data scadenţei; n)datoria este totalitatea obligaţiilor financiare ale autorităţilor administraţiei publice locale sau ale serviciilor publice aflate în subordine, la un moment dat, provenind din neachitarea obligaţiilor de plată, lichide şi exigibile, persoanelor fizice sau persoanelor juridice rezidente şi/sau nerezidente în România, respectiv salariaţilor unităţii administrativ-teritoriale, în ceea ce priveşte drepturile salariale izvorâte din raporturile de muncă şi prevăzute în bugetul de venituri şi cheltuieli; o)dreptul real este dreptul subiectiv, patrimonial, în temeiul căruia titularul său poate să exercite anumite puteri, prerogative asupra unui bun determinat, în mod direct şi nemijlocit, fără intervenţia altei persoane. Drepturile reale pot fi:o1) drepturi reale principale: dreptul de proprietate, dreptul de uzufruct, dreptul de uz, dreptul de abitaţie, dreptul de superficie; o2) drepturi reale accesorii: dreptul de ipotecă, dreptul de gaj, privilegiile; p)dreptul de retenţie conferă deţinătorului unui bun al altei persoane fizice sau persoane juridice posibilitatea de a refuza restituirea sa până când creditorul îşi execută obligaţia pe care o are către deţinător, plătindu-i sumele cheltuite cu bunul. El se constată de instanţă, la cererea părţii interesate, fiind recunoscut ca o garanţie prin plată a creanţei, şi durează până la efectuarea plăţii; q)fideiusiunea este o cauţiune, un contract prin care o persoană se angajează în faţa creditorului să execute obligaţia debitorului în cazul în care acesta nu ar executa-o el însuşi la termen. Fideiusiunea este un contract accesoriu, consensual, unilateral, cu titlu gratuit, cu respectarea dispoziţiilor Codului civil şi ale Codului de procedură civilă.Fideiusiunea poate fi de 3 feluri: q1) fideiusiune convenţională, care se distinge prin aceea că debitorul şi creditorul sunt de acord că este necesară aducerea unui garant; q2) fideiusiune legală, care se caracterizează prin aceea că obligaţia debitorului de a aduce un garant pentru garantarea obligaţiilor ce îi revin este instituită printr-o dispoziţie imperativă a legii; q3) fideiusiune judiciară, a cărei particularitate este faptul că instanţa judecătorească dispune, într-o anumită cauză, cu soluţionarea căreia a fost învestită, aducerea unui fideiusor care să îşi asume obligaţia de a garanta plata de către debitor a ceea ce datorează creditorului său; r)insolvenţa este starea patrimoniului unităţii administrativ-teritoriale caracterizată prin existenţa unor dificultăţi financiare, prin lipsa acută de disponibilităţi băneşti, ce conduce la neachitarea obligaţiilor de plată, lichide şi exigibile, pe o anumită perioadă de timp. Insolvenţa este prezumată în următoarele situaţii:r1) neachitarea obligaţiilor de plată, lichide şi exigibile, mai vechi de 120 de zile şi care depăşesc 50% din bugetul general al unităţii administrativ-teritoriale, fără a se lua în calcul cele aflate în litigiu comercial; r2) neachitarea drepturilor salariale izvorâte din raporturile de muncă şi prevăzute în bugetul de venituri şi cheltuieli, pe o perioadă mai mare de 120 de zile de la data scadenţei; s)serviciile publice esenţiale sunt servicii publice fără de care unitatea administrativ-teritorială nu poate funcţiona, stabilite prin hotărâre a Guvernului în termen de 75 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă. Capitolul IICriza financiară Secţiunea 1Instituire
Articolul 3
(1) Situaţia crizei financiare poate fi sesizată potrivit prevederilor art. 74 alin. (2) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Autoritatea deliberativă ia act, prin adoptarea unei hotărâri, de existenţa situaţiei de criză financiară, mandatează ordonatorul principal de credite să elaboreze un proiect de plan de redresare financiară şi analizează propunerile strategice preliminare care să fie cuprinse în planul de redresare financiară elaborat de către ordonatorul principal de credite.(3) Ordonatorul principal de credite solicită înregistrarea hotărârii autorităţii deliberative de declarare a crizei financiare, în termen de 5 zile lucrătoare de la adoptarea acesteia, în registrul local al situaţiilor de criză financiară a unităţilor administrativ-teritoriale, care este gestionat de direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti. Acestea comunică lunar Ministerului Finanţelor Publice situaţiile de deschidere sau de închidere a crizelor financiare înregistrate. Secţiunea a 2-aRegistrul local al situaţiilor de criză financiară a unităţilor administrativ-teritoriale
Articolul 4
(1) Direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti gestionează registrul local al situaţiilor de criză financiară a unităţilor administrativ-teritoriale, în care sunt înscrise toate unităţile administrativ-teritoriale aflate în situaţie de criză financiară, potrivit prevederilor art. 74 alin. (13) din Legea nr. 273/2006, cu modificările şi completările ulterioare. Acest registru are caracter de document public, se publică şi se actualizează permanent pe pagina de internet a Ministerului Finanţelor Publice.
(2) Procedurile privind raportarea situaţiilor de criză financiară a unităţilor administrativ-teritoriale şi înregistrarea lor la registrul local al situaţiilor de criză financiară a unităţilor administrativ-teritoriale se stabilesc prin ordin comun al ministrului finanţelor publice şi al ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă. Secţiunea a 3-aComitetul pentru situaţii de criză financiară şi planul de redresare financiară
Articolul 5
(1) În termen de 5 zile lucrătoare de la adoptarea hotărârii prin care a fost declarată starea de criză financiară, se constituie comitetul pentru situaţii de criză financiară, prin ordin al prefectului. Acesta se convoacă de către prefect. Comitetul include următoarele persoane:a)primarul sau preşedintele consiliului judeţean, al unităţii administrativ-teritoriale sau al subdiviziunii acesteia aflate în criză financiară, după caz; b)şeful compartimentului financiar-contabil al unităţii administrativ-teritoriale sau al subdiviziunii acesteia aflate în criză financiară; c)conducătorul serviciului public de interes local care a generat starea de criză financiară, după caz; d)un reprezentant al autorităţii deliberative a unităţii administrativ-teritoriale sau a subdiviziunii acesteia aflate în criză financiară; e)un reprezentant al direcţiei generale a finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti; f)un reprezentant al structurii asociative a autorităţilor administraţiei publice locale din a cărei categorie face parte unitatea administrativ-teritorială în cauză. (2) Comitetul pentru situaţii de criză financiară este legal constituit în prezenţa tuturor membrilor, iar deciziile se iau prin vot, cu majoritate simplă.(3) În termen de 30 de zile de la adoptarea hotărârii prin care a fost declarată starea de criză financiară, ordonatorul principal de credite împreună cu ceilalţi membri ai comitetului pentru situaţii de criză financiară pregătesc un plan de redresare financiară a unităţii administrativ-teritoriale, cu avizul camerei de conturi teritoriale.(4) Planul de redresare financiară cuprinde:1. o prezentare a situaţiei economico-financiare a unităţii administrativ-teritoriale; 2. măsuri care să asigure prestarea serviciilor publice esenţiale de către autorităţile administraţiei publice locale pe durata aplicării planului de redresare financiară; 3. măsuri de îmbunătăţire a managementului financiar şi a mecanismelor de control necesare pentru eficientizarea furnizării serviciilor publice esenţiale; 4. măsuri de creştere a gradului de colectare a veniturilor proprii, precum şi de generare de venituri suplimentare; 5. măsuri pentru reducerea cheltuielilor; 6. planificarea economico-financiară şi bugetară pe perioada procedurii de redresare financiară, care presupune: a)analiza tuturor veniturilor şi cheltuielilor bugetare, recomandări pentru creşterea veniturilor şi reducerea cheltuielilor, precum şi elaborarea de rectificări ale bugetului local; b)proiecţia veniturilor şi cheltuielilor pentru anul curent şi pentru următorii 2 ani; c)restructurarea conducerii, organizării şi gestionării aparatului de specialitate al primarului, respectiv al consiliului judeţean, a serviciilor şi instituţiilor publice de interes local sau judeţean, după caz;7. stabilirea sarcinilor pentru îndeplinirea prevederilor din planul de redresare financiară pe obiective, persoane responsabile şi termene. (5) Planul de redresare financiară se aprobă, la propunerea ordonatorului principal de credite, prin hotărâre a autorităţii deliberative, potrivit art. 74 alin. (9) din Legea nr. 273/2006, cu modificările şi completările ulterioare.
Articolul 6
La elaborarea planului de redresare financiară, atribuţiile comitetului pentru situaţii de criză financiară sunt: a)verifică estimarea veniturilor unităţilor administrativ-teritoriale şi analizează gradul de colectare a veniturilor proprii, estimează veniturile din impozitul pe venit şi sumele destinate echilibrării bugetelor locale; b)cercetează cauzele lipsei de fonduri şi furnizează soluţii cu privire la modalitatea de finanţare a activităţilor pentru îndeplinirea atribuţiilor din sarcina autorităţilor administraţiei publice locale.
Articolul 7
Planul de redresare financiară poate fi modificat, la cererea ordonatorului principal de credite, ori de câte ori este necesar, în cazul în care apar date, informaţii sau fapte necunoscute la momentul aprobării acestuia, dacă acestea pot împiedica procesul de redresare financiară. Noul plan este elaborat de ordonatorul principal de credite împreună cu membrii comitetului pentru situaţii de criză financiară şi se supune aprobării autorităţii deliberative.
Articolul 8
Implementarea planului de redresare financiară este obligatorie pentru autoritatea administraţiei publice locale implicate şi pentru instituţiile şi serviciile publice de interes local sau judeţean, după caz, indiferent de forma de finanţare, care intră în sfera de responsabilitate a ordonatorului principal de credite.
Articolul 9
Ordonatorul principal de credite transmite, cel puţin o dată pe lună, un raport detaliat despre implementarea măsurilor şi activităţilor cuprinse în planul de redresare financiară către autoritatea deliberativă şi către membrii comitetului pentru situaţii de criză financiară.
Articolul 10
Controlul executării şi îndeplinirii măsurilor cuprinse în planul de redresare financiară este realizat de comitetul pentru situaţii de criză financiară.
Articolul 11
Pe perioada implementării planului de redresare financiară ordonatorul principal de credite nu poate, fără aprobarea emisă de autoritatea deliberativă şi fără avizul consultativ al comitetului pentru situaţii de criză financiară: a)să ia nicio decizie care să conducă la creşterea obligaţiilor financiare; b)să iniţieze înfiinţarea de noi servicii publice sau instituţii; c)să angajeze personal suplimentar; d)să dea curs oricăror obligaţii financiare contractate şi necuprinse în planul de redresare financiară pentru rezolvarea situaţiei de criză financiară; e)să împrumute fonduri, cu excepţia împrumuturilor de refinanţare; f)să participe la înfiinţarea ori finanţarea unor asociaţii de dezvoltare intercomunitară sau orice alte forme de asociere; g)să participe cu capital social la înfiinţarea de societăţi comerciale sau la majorarea capitalului social al celor deja existente. Secţiunea a 4-aÎncetarea crizei financiare
Articolul 12
Autoritatea deliberativă declară, la cererea ordonatorului principal de credite şi cu avizul consultativ al comitetului pentru situaţii de criză financiară, încetarea situaţiei de criză financiară, prin adoptarea unei hotărâri, dacă: a)criteriile prevăzute la art. 2 lit. m) nu s-au mai evidenţiat timp de 180 de zile calendaristice; b)sunt îndeplinite criteriile pentru declararea stării de insolvenţă, prevăzute de art. 75 alin. (1) din Legea nr. 273/2006, cu modificările şi completările ulterioare, caz în care unitatea administrativ-teritorială este supusă procedurii insolvenţei.
Articolul 13
În situaţia prevăzută la art. 12, ordonatorul principal de credite notifică, în termen de 5 zile, direcţia generală a finanţelor publice judeţeană, în vederea radierii înscrierii crizei financiare a unităţii administrativ-teritoriale din registrul local al situaţiilor de criză financiară a unităţilor administrativ-teritoriale. Capitolul IIIInsolvenţa Secţiunea 1Participanţii la procedura insolvenţei
Articolul 14
(1) Sunt competenţi să aplice procedura insolvenţei, potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă: ordonatorul principal de credite, autorităţile deliberative, instanţele judecătoreşti, judecătorul-sindic, adunarea creditorilor, comitetul creditorilor şi administratorul judiciar.(2) Participanţii la procedura insolvenţei prevăzuţi la alin. (1) trebuie să asigure, cu celeritate, întocmirea documentelor şi realizarea operaţiunilor. Secţiunea a 2-aInstanţele judecătoreşti
Articolul 15
Toate procedurile prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă, cu excepţia recursului prevăzut la art. 18, sunt de competenţa tribunalului în a cărui rază teritorială se află unitatea administrativ-teritorială respectivă şi sunt exercitate de un judecător-sindic.
Articolul 16
Citarea părţilor, precum şi comunicările sau anunţurile cu privire la alte acte de procedură se realizează, de regulă, potrivit prevederilor Codului de procedură civilă.
Articolul 17
Curtea de apel este instanţa de recurs pentru hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic în temeiul art. 21. Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii, dacă legea nu prevede altfel.
Articolul 18
Recursul se judecă de completele specializate, în termen de 30 de zile de la data înregistrării dosarului la curtea de apel.
Articolul 19
Pentru toate cererile de recurs formulate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorul-sindic, în cadrul procedurii de insolvenţă a unei unităţi administrativ-teritoriale, se constituie un singur dosar. Secţiunea a 3-aJudecătorul-sindic
Articolul 20
Repartizarea cauzelor având ca obiect procedura prevăzută de prezenta ordonanţă de urgenţă judecătorilor desemnaţi ca judecători-sindici se realizează în mod aleatoriu, în sistem informatizat, potrivit art. 53 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Articolul 21
Principalele atribuţii ale judecătorului-sindic, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, sunt: a)pronunţarea motivată a hotărârii de deschidere a procedurii de insolvenţă; b)judecarea contestaţiilor formulate de unitatea administrativ-teritorială împotriva opoziţiei creditorilor la deschiderea procedurii; judecarea opoziţiei creditorilor la deschiderea procedurii; c)desemnarea motivată, prin hotărârea de deschidere a procedurii de insolvenţă, a unui administrator judiciar, stabilirea atribuţiilor, onorariului, exercitarea controlului asupra activităţii acestuia şi, dacă este cazul, înlocuirea acestuia pentru motive temeinice; d)judecarea acţiunilor introduse de administratorul judiciar pentru anularea transferurilor de active efectuate anterior deschiderii procedurii; e)judecarea contestaţiilor formulate de unitatea administrativ-teritorială sau de creditori, precum şi de alte persoane interesate împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar; f)admiterea şi confirmarea planului de redresare a stării de insolvenţă a unităţii administrativ-teritoriale, denumit în continuare planul de redresare; g)soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva rapoartelor administratorului judiciar; h)suspendarea procedurilor de executare silită împotriva unităţii administrativ-teritoriale; i)judecarea acţiunilor introduse de administratorul judiciar pentru suspendarea plăţilor efectuate de unitatea administrativ-teritorială către creditori după declararea stării de insolvenţă şi până la elaborarea planului de achitare a debitelor către creditori; j)judecarea acţiunilor introduse de administratorul judiciar şi de comitetul creditorilor pentru anularea actelor frauduloase încheiate de ordonatorul principal de credite conform prevederilor art. 73 şi 75; k)judecarea acţiunilor introduse de administratorul judiciar privind suspendarea calităţii de ordonator principal de credite şi pronunţarea hotărârii în acest sens; l)pronunţarea hotărârii de închidere a procedurii de insolvenţă; m)stabileşte amenzi, potrivit prevederilor legale.
Articolul 22
Atribuţiile judecătorului-sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activităţii administratorului judiciar şi la procesele şi cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenţei. Atribuţiile manageriale aparţin administratorului judiciar sau ordonatorului principal de credite al unităţii administrativ-teritoriale dacă acestuia nu i s-a suspendat dreptul de a exercita atribuţiile de ordonator principal de credite potrivit art. 75 alin. (11) şi (13) din Legea nr. 273/2006, cu modificările şi completările ulterioare.
Articolul 23
Dacă examinarea elementelor supuse deliberării nu poate fi finalizată într-o zi, lucrările şedinţei de judecată continuă de drept în următoarea zi lucrătoare, fără notificare prealabilă.
Articolul 24
(1) Hotărârile judecătorului-sindic sunt definitive şi executorii. Acestea pot fi atacate separat cu recurs.(2) Dispoziţiile art. 24 din Codul de procedură civilă privind incompatibilitatea nu sunt aplicabile judecătorului-sindic care pronunţă succesiv hotărâri în acelaşi dosar, cu excepţia situaţiei rejudecării, după casarea hotărârii în recurs. Secţiunea a 4-aAdunarea creditorilor şi comitetul creditorilor
Articolul 25
(1) Adunarea creditorilor este convocată prin notificare şi prezidată de administratorul judiciar dacă prezenta ordonanţă de urgenţă sau judecătorul-sindic nu dispune altfel. Secretariatul şedinţelor adunărilor creditorilor este în sarcina administratorului judiciar.(2) Creditorii menţionaţi în lista depusă de unitatea administrativ-teritorială, potrivit prevederilor art. 55 lit. c) sunt convocaţi de administratorul judiciar în cazurile prevăzute expres de prezenta ordonanţă de urgenţă şi ori de câte ori este necesar.(3) Adunarea creditorilor poate fi convocată şi de comitetul creditorilor sau la cererea creditorilor deţinând creanţe în valoare de cel puţin 30% din valoarea totală a acestora.
Articolul 26
Convocarea adunării creditorilor trebuie să cuprindă ordinea de zi a şedinţei. Orice deliberare asupra unei chestiuni necuprinse în convocare este nulă, cu excepţia cazului în care la şedinţă participă titularii tuturor creanţelor.
Articolul 27
Creditorii pot fi reprezentaţi în adunare prin împuterniciţi cu procură specială autentică sau în cazul creditorilor bugetari şi al celorlalte persoane juridice, cu delegaţie semnată de conducătorul unităţii.
Articolul 28
Dacă legea nu interzice în mod expres, creditorii pot vota şi prin corespondenţă. Scrisoarea prin care se exprimă votul este semnată de creditor. Scrisoarea legalizată de notarul public ori certificată şi atestată de către un avocat sau înscrisul în format electronic, căruia i s-a încorporat, ataşat ori asociat semnătura electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat valabil se comunică prin orice mijloace şi este înregistrată la administratorul judiciar, cu cel puţin 5 zile înainte de data fixată pentru exprimarea votului.
Articolul 29
La şedinţele adunării creditorilor pot participa unul sau 2 reprezentanţi ai salariaţilor autorităţii administraţiei publice locale, care votează în ceea ce priveşte creanţele reprezentând salariile şi alte drepturi băneşti cuvenite acestora.
Articolul 30
Procesul-verbal al adunării creditorilor este semnat de preşedintele de şedinţă şi include un rezumat al tuturor dezbaterilor, votul creditorilor pentru fiecare element şi deciziile aprobate.
Articolul 31
Adunarea creditorilor are dreptul de a examina situaţiile financiare ale unităţii administrativ-teritoriale, rapoartele redactate de comitetul creditorilor, măsurile luate de administratorul judiciar şi impactul acestora şi poate propune alte măsuri.
Articolul 32
Cu excepţia situaţiilor în care legea cere în mod expres o majoritate specială, şedinţele adunării creditorilor se organizează în prezenţa deţinătorilor de creanţe care reprezintă cel puţin 30% din valoarea totală a creanţelor creditorilor, iar deciziile aprobate de Adunarea creditorilor sunt adoptate prin votul majorităţii, din punct de vedere al valorii creanţelor prezente.
Articolul 33
La prima şedinţă a adunării creditorilor, aceasta poate numi un comitet al creditorilor, format din 3-7 creditori, desemnaţi dintre creditorii ce deţin creanţe garantate sau chirografare.
Articolul 34
(1) Comitetul creditorilor are următoarele atribuţii: a)să analizeze situaţia unităţii administrativ-teritoriale şi să facă recomandări Adunării creditorilor cu privire la planul de redresare; b)să ia la cunoştinţă de rapoartele întocmite de administratorul judiciar să le analizeze şi, dacă este cazul, să facă contestaţii la acestea; c)să întocmească rapoarte, pe care să le prezinte adunării creditorilor, privind măsurile luate de administratorul judiciar şi efectele acestora şi să propună, motivat, şi alte măsuri; d)să solicite administratorului judiciar, în temeiul art. 75 alin. (11) şi (13) din Legea nr. 273/2006, cu modificările şi completările ulterioare, suspendarea atribuţiilor de ordonator principal de credite al unităţii administrativ-teritoriale; e)să introducă acţiuni pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial, făcute de unitatea administrativ-teritorială în dauna creditorilor, atunci când astfel de acţiuni nu au fost introduse de administratorul judiciar.(2) Comitetul creditorilor se întruneşte lunar, prin convocarea administratorului judiciar sau la cererea a cel puţin 2 dintre membrii săi, ori de câte ori este necesar.(3) Deliberările comitetului creditorilor au loc în prezenţa administratorului judiciar şi sunt consemnate într-un proces-verbal, care redă pe scurt conţinutul deliberărilor, precum şi hotărârile luate.(4) Deciziile comitetului creditorilor se iau cu majoritatea simplă din totalul numărului de membri ai acestuia.(5) Dacă un membru al comitetului creditorilor se află, datorită interesului propriu, în conflict de interese cu interesul concursual al creditorilor participanţi la procedură, acesta se abţine de la vot.(6) În cazul în care soluţia adoptată de comitetul creditorilor nu răspunde intereselor acestora, orice creditor poate formula contestaţie împotriva acţiunilor, măsurilor sau deciziilor luate de comitetul creditorilor la adunarea creditorilor, în termen de 10 zile calendaristice de la adoptare, după ce, în prealabil, a sesizat comitetul creditorilor cu privire la măsurile contestate. Secţiunea a 5-aAdministratorul judiciar
Articolul 35
La instituirea procedurilor, judecătorul-sindic stabileşte atribuţiile administratorului judiciar, potrivit prevederilor art. 39, şi stabileşte onorariul acestuia, care nu poate depăşi indemnizaţia lunară a primarului unităţii administrativ-teritoriale sau subdiviziunii acesteia, aflată în insolvenţă, respectiv a preşedintelui consiliului judeţean aflat în insolvenţă, după caz, majorată cu 50%.
Articolul 36
Administratorul judiciar, persoană fizică sau persoană juridică, trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute de art. 19 alin. (5) şi (8) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare.
Articolul 37
Ordonatorul principal de credite, membrii autorităţii deliberative, orice ales local sau angajat al autorităţii administraţiei publice locale, soţul, soţia, precum şi rude până la gradul IV inclusiv ale acestora, nu pot fi numiţi administratori judiciari. Această restricţie este valabilă pe o perioadă de 3 ani după ce persoana a încetat să mai ocupe funcţiile respective.
Articolul 38
(1) Înainte de desemnarea sa, administratorul judiciar trebuie să facă dovada că este asigurat pentru răspundere profesională, prin subscrierea unei poliţe de asigurare valabile, care să acopere eventualele prejudicii cauzate în îndeplinirea atribuţiilor sale, reprezentând cel puţin o treime din valoarea masei credale.(2) Riscul asigurat trebuie să reprezinte consecinţa activităţii administratorului judiciar pe perioada exercitării calităţii sale.
Articolul 39
Principalele atribuţii ale administratorului judiciar, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, sunt: a)examinarea activităţii unităţii administrativ-teritoriale privind situaţia de fapt şi întocmirea unui raport asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă, cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, precum şi asupra soluţiilor de redresare şi înaintarea acestuia judecătorului-sindic într-un termen stabilit de acesta, dar care nu poate depăşi 30 de zile de la desemnarea administratorului judiciar; b)verificarea corectitudinii informaţiilor cuprinse în documentele elaborate şi prezentate de autorităţile administraţiei publice locale conform prevederilor art. 55, în urma căreia dispune corectarea şi completarea acestora dacă este cazul; în cazul în care autorităţile administraţiei publice locale nu au îndeplinit această obligaţie, întocmeşte documentele prevăzute la art. 55; c)elaborarea în termen de 30 de zile calendaristice a planului de redresare, împreună cu ordonatorul principal de credite, cu avizul direcţiei generale a finanţelor publice judeţene sau al Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti şi al camerei de conturi teritoriale, după aprobarea tabelului definitiv al creanţelor; d)avizarea şi supravegherea operaţiunilor de gestiune financiară, avizarea hotărârilor, respectiv a dispoziţiilor emise de autoritatea deliberativă, respectiv de ordonatorul principal de credite sau împuterniciţii acestuia care privesc operaţiunile financiare ale unităţii administrativ-teritoriale şi patrimoniul unităţii administrativ-teritoriale; e)examinarea posibilităţii limitării cheltuielilor unităţii administrativ-teritoriale la necesarul acoperirii serviciilor publice esenţiale; f)convocarea, prezidarea şi asigurarea secretariatului şedinţelor adunării creditorilor; g)introducerea de acţiuni pentru anularea actelor frauduloase, a operaţiunilor comerciale şi a constituirii unor garanţii, încheiate de ordonatorii principali de credite ai unităţilor administrativ-teritoriale în dauna drepturilor creditorilor, în perioada de 120 de zile anterioare introducerii cererii de deschidere a procedurii, care sunt susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor; h)propunerea adresată autorităţii deliberative de a rezilia sau denunţa unilateral contractele încheiate de unitatea administrativ-teritorială, care nu pot fi executate în cadrul planului de redresare; i)avizarea hotărârilor autorităţii deliberative şi a actelor administrative ale ordonatorilor de credite privitoare la managementul resurselor umane al instituţiilor publice aflate sub autoritatea administraţiei publice locale, inclusiv în ceea ce priveşte începerea, modificarea, suspendarea şi încetarea raporturilor de serviciu sau de muncă, după caz, potrivit planului de redresare; j)verificarea modului de stabilire a creanţelor bugetare şi, atunci când este cazul, dispunerea recalculării acestora conform prevederilor legale; k)urmărirea încasării creanţelor datorate unităţii administrativ-teritoriale de către persoanele fizice sau juridice, a încasării sumelor transferate înainte de deschiderea procedurii de insolvenţă, precum şi a plăţii impozitelor şi taxelor datorate bugetului general consolidat; l)formularea de acţiuni în pretenţii pentru încasarea creanţelor unităţii administrativ-teritoriale; m)propunerea adresată autorităţii deliberative privind încheierea de tranzacţii, acordarea de înlesniri la plată a unor creanţe bugetare locale, descărcarea de obligaţii a fideiusorilor, renunţarea la garanţii reale, potrivit planului de redresare, sub condiţia aprobării prealabile a judecătorului-sindic; n)propunerea adresată autorităţii deliberative privind stabilirea de taxe locale/taxe speciale noi, în condiţiile legii, până la încetarea situaţiei de insolvenţă; o)aplicarea de sigilii, inventarierea de bunuri şi luarea măsurilor privind conservarea lor; p)propunerea adresată autorităţii deliberative, cu aprobarea judecătorului-sindic, privind lichidarea unor bunuri ce fac parte din domeniul privat al unităţii administrativ-teritoriale, ca ultimă soluţie de stingere a creanţelor; q)sesizarea judecătorul-sindic în legătură cu orice problemă care este în competenţa de soluţionare a acestuia; r)formularea de recomandări judecătorului-sindic privind suspendarea plăţilor unităţii administrativ-teritoriale către creditori până la elaborarea planului de achitare a debitelor către creditori; s)înregistrarea de îndată la tribunal a tabelului definitiv al tuturor creanţelor datorate de către unitatea administrativ-teritorială aflată în stare de insolvenţă; obligaţia de a afişa la sediul acestuia tabelul definitiv al tuturor creanţelor unităţii administrativ-teritoriale; ş)îndeplinirea oricărei alte sarcini stabilite de judecătorul-sindic, în condiţiile legii.
Articolul 40
Administratorul judiciar depune la dosarul cauzei un raport lunar care cuprinde o descriere a modului în care şi-a îndeplinit atribuţiile, precum şi o justificare pentru cheltuielile efectuate cu administrarea procedurii.
Articolul 41
În conformitate cu art. 75 alin. (11) şi (13) din Legea nr. 273/2006, cu modificările şi completările ulterioare, administratorul judiciar poate propune judecătorului-sindic suspendarea atribuţiilor de ordonator principal de credite şi dispunerea preluării acestor atribuţii de către administratorul judiciar.
Articolul 42
În cazul desemnării administratorului judiciar ca ordonator principal de credite, acesta preia controlul activităţilor cu incidenţă asupra situaţiei financiare şi/sau patrimoniale ale aparatului de specialitate al primarului sau consiliului judeţean şi din instituţiile sau serviciile publice de interes local sau judeţean, după caz, şi exercită temporar atribuţiile conferite de lege primarului sau preşedintelui consiliului judeţean, în numele şi pe contul acestuia, în limita competenţelor stabilite de către judecătorul-sindic.
Articolul 43
Unitatea administrativ-teritorială, prin ordonatorul principal de credite, oricare dintre creditori, precum şi oricare altă persoană interesată poate face contestaţie, la judecătorul-sindic, împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar.
Articolul 44
Contestaţia trebuie înregistrată în termen de 5 zile de la depunerea raportului prevăzut la art. 40.
Articolul 45
Judecătorul-sindic soluţionează contestaţia, în termen de 10 zile de la înregistrarea ei, în camera de consiliu, cu citarea contestatorului şi a administratorului judiciar, putând să suspende executarea măsurii contestate.
Articolul 46
În exercitarea atribuţiei de control, judecătorul-sindic poate desfiinţa măsurile luate de administratorul judiciar, chiar dacă nu au fost contestate. Acesta poate să citeze, în camera de consiliu, administratorul judiciar şi persoanele interesate.
Articolul 47
Pe parcursul procedurii de insolvenţă, pentru motive temeinice, judecătorul-sindic poate dispune, prin încheiere motivată, înlocuirea administratorului judiciar.
Articolul 48
În vederea adoptării măsurii menţionate la art. 47, judecătorul-sindic citează administratorul judiciar şi comitetul creditorilor în camera de consiliu.
Articolul 49
Judecătorul-sindic sancţionează administratorul judiciar cu o amendă judiciară între 5.000 lei şi 20.000 lei dacă acesta, din neglijenţă sau cu rea-credinţă, nu realizează sau îndeplineşte cu întârziere atribuţiile prevăzute de lege sau pe cele stabilite de judecătorul-sindic ori renunţă la funcţie fără un motiv întemeiat.
Articolul 50
Dacă prin fapta prevăzută de art. 49 administratorul judiciar a provocat prejudicii, judecătorul-sindic poate, la cererea oricărei părţi implicate, să îl oblige pe administratorul judiciar la acoperirea acestora.
Articolul 51
În cazul amenzilor şi al despăgubirii prevăzute la art. 49 şi 50 se aplică în mod corespunzător dispoziţiile Codului de procedură civilă. Secţiunea a 6-aRegistrul local al situaţiilor de insolvenţă a unităţilor administrativ-teritoriale
Articolul 52
(1) Direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti gestionează un registru local al situaţiilor de insolvenţă a unităţilor administrativ-teritoriale în care sunt înscrise toate unităţile administrativ-teritoriale aflate în stare de insolvenţă, potrivit prevederilor art. 75 alin. (19) din Legea nr. 273/2006, cu modificările şi completările ulterioare. Acest registru are caracter de document public, se publică
OUG nr. 46 din 21.05.2013 privind criza financiară şi insolvenţa unităţilor administrativ-teritoriale
27 May, 2013 15:26
2932
Având în vedere:– prevederile art. 85 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a acesteia, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Ministerul Finanţelor Publice aveau obligaţia să elaboreze proiectul de lege specială referitor la criza financiară şi insolvenţa unităţilor-administrativ teritoriale;– volumul mare al arieratelor înregistrate de unităţile/subdiviziunile administrativ-teritoriale faţă de furnizorii de bunuri, servicii şi lucrări;
– necesitatea deblocării activităţii furnizorilor de bunuri, servicii şi lucrări care au de recuperat de la autorităţile administraţiei publice locale sume ce reprezintă arierate;
– prevederile Acordului stand-by dintre România şi Fondul Monetar Internaţional, referitoare la reducerea arieratelor unităţilor/subdiviziunilor administrativ-teritoriale;
– necesitatea reglementării procedurii privind criza financiară şi insolvenţa unităţilor/subdiviziunilor administrativ-teritoriale, modul de implicare a instituţiilor abilitate în redresarea economico-financiară a unităţii administrativ-teritoriale în situaţia de criză financiară şi de insolvenţă, drepturile şi obligaţiile creditorilor unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale, precum şi drepturile şi obligaţiile autorităţilor administraţiei publice locale,întrucât toate aceste aspecte vizează interesul public şi constituie situaţii urgente şi extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, luând în considerare faptul că neadoptarea prezentei ordonanţe de urgenţă duce la nerespectarea angajamentelor asumate cu organismele financiare internaţionale, cu efecte negative ce decurg din aceasta, în considerarea faptului că aspectele mai sus menţionate constituie o situaţie extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată, impunându-se adoptarea de măsuri imediate pe calea ordonanţei de urgenţă pentru asigurarea îndeplinirii obligaţiilor asumate, în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată, Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă. Capitolul IDispoziţii generale
Articolul 1
Prezenta ordonanţă de urgenţă stabileşte cadrul general şi procedurile colective pentru acoperirea pasivului unităţilor administrativ-teritoriale aflate în criză financiară sau în insolvenţă.
Articolul 2
În înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: a)administratorul judiciar este persoana fizică sau juridică, practician în insolvenţă, autorizat în condiţiile legii, desemnat să exercite atribuţiile prevăzute la art. 39 pe toată perioada derulării procedurii de insolvenţă; b)autoritatea deliberativă este consiliul local al comunei, al oraşului, al municipiului, consiliul judeţean, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, respectiv consiliul local al subdiviziunii administrativ-teritoriale; c)creanţa este dreptul creditorului de a pretinde de la debitor executarea unei obligaţii şi constituie un activ pentru creditor şi un pasiv pentru debitor; d)creanţa certă este creanţa a cărei existenţă rezultă din însuşi actul de creanţă sau şi din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de acesta; e)creanţa lichidă şi exigibilă este o creanţă al cărei cuantum este determinat prin însuşi actul de creanţă sau este determinabilă cu ajutorul actului de creanţă sau/şi al altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de acesta, fie opozabile lui în baza unei dispoziţii legale sau a stipulaţiilor conţinute în actul de creanţă, a cărei scadenţă a expirat, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de un calcul special; f)creanţele bugetare locale reprezintă creanţele provenind din impozite şi taxe locale, contribuţii, amenzi, chirii, redevenţe şi alte venituri bugetare, precum şi majorările de întârziere datorate bugetelor locale; g)creanţele garantate sunt creanţele persoanelor fizice sau persoanelor juridice care beneficiază de o garanţie reală asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, indiferent dacă acesta este debitor principal sau terţ garant faţă de persoanele beneficiare ale garanţiilor reale; h)creanţele salariale sunt creanţele ce izvorăsc din raporturi de muncă între debitor şi angajaţii acestuia; i)tabelul preliminar de creanţe cuprinde toate creanţele născute înainte de data deschiderii procedurii, curente, scadente, inclusiv sub condiţie acceptate de către administratorul judiciar în urma verificării acestora. În tabel sunt menţionate atât suma solicitată de către creditor, cât şi suma acceptată şi rangul de preferinţă; j)tabelul definitiv de creanţe este tabelul care cuprinde toate creanţele asupra debitorului la data deschiderii procedurii, acceptate în tabelul preliminar şi împotriva cărora nu s-au formulat contestaţii, precum şi creanţele admise în urma soluţionării contestaţiilor. În acest tabel se arată suma solicitată, suma admisă şi rangul de prioritate al creanţei; k)creditorul este persoana fizică sau persoana juridică, titular al unui drept de creanţă asupra patrimoniului unităţii administrativ-teritoriale, cu excepţia bunurilor proprietate publică, şi care a solicitat, în mod expres, instanţei să îi fie înregistrată creanţa în tabelul definitiv de creanţe sau în tabelul definitiv consolidat de creanţe şi care poate face dovada creanţei sale faţă de patrimoniul unităţii administrativ-teritoriale, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă. Au calitatea de creditor şi salariaţii unităţii administrativ-teritoriale din aparatul de specialitate al primarului sau al consiliului judeţean, al primarului general al municipiului Bucureşti şi din instituţiile ori serviciile publice de interes local sau judeţean, după caz, finanţate integral sau parţial prin subvenţii de la bugetul local; l)creditorii chirografari sunt creditorii debitorului care nu au constituit garanţii faţă de patrimoniul debitorului şi care nu au privilegii însoţite de drepturi de retenţie, ale căror creanţe sunt curente la data deschiderii procedurii şi/sau plătite drept creanţe curente aferente activităţilor curente. Aceştia sunt creditorii a căror creanţă nu este însoţită de vreo garanţie reală sau personală, executarea ei fiind garantată numai prin dreptul de gaj general al creditorilor asupra întregului patrimoniu al debitorului; m)criza financiară este starea patrimoniului unităţii administrativ-teritoriale caracterizată prin existenţa unor dificultăţi financiare, prin lipsa acută de disponibilităţi băneşti, ce conduce la neachitarea obligaţiilor de plată, lichide şi exigibile, pe o anumită perioadă de timp. Criza financiară este prezumată în următoarele situaţii:m1) neachitarea obligaţiilor de plată, lichide şi exigibile, mai vechi de 90 de zile şi care depăşesc 15% din bugetul general al unităţii administrativ-teritoriale respective, cu excepţia celor aflate în litigiu comercial; m2) neachitarea drepturilor salariale prevăzute în bugetul local de venituri şi cheltuieli sau în bugetele instituţiilor ori serviciilor publice de interes local sau judeţean, după caz, pe o perioadă mai mare de 90 de zile de la data scadenţei; n)datoria este totalitatea obligaţiilor financiare ale autorităţilor administraţiei publice locale sau ale serviciilor publice aflate în subordine, la un moment dat, provenind din neachitarea obligaţiilor de plată, lichide şi exigibile, persoanelor fizice sau persoanelor juridice rezidente şi/sau nerezidente în România, respectiv salariaţilor unităţii administrativ-teritoriale, în ceea ce priveşte drepturile salariale izvorâte din raporturile de muncă şi prevăzute în bugetul de venituri şi cheltuieli; o)dreptul real este dreptul subiectiv, patrimonial, în temeiul căruia titularul său poate să exercite anumite puteri, prerogative asupra unui bun determinat, în mod direct şi nemijlocit, fără intervenţia altei persoane. Drepturile reale pot fi:o1) drepturi reale principale: dreptul de proprietate, dreptul de uzufruct, dreptul de uz, dreptul de abitaţie, dreptul de superficie; o2) drepturi reale accesorii: dreptul de ipotecă, dreptul de gaj, privilegiile; p)dreptul de retenţie conferă deţinătorului unui bun al altei persoane fizice sau persoane juridice posibilitatea de a refuza restituirea sa până când creditorul îşi execută obligaţia pe care o are către deţinător, plătindu-i sumele cheltuite cu bunul. El se constată de instanţă, la cererea părţii interesate, fiind recunoscut ca o garanţie prin plată a creanţei, şi durează până la efectuarea plăţii; q)fideiusiunea este o cauţiune, un contract prin care o persoană se angajează în faţa creditorului să execute obligaţia debitorului în cazul în care acesta nu ar executa-o el însuşi la termen. Fideiusiunea este un contract accesoriu, consensual, unilateral, cu titlu gratuit, cu respectarea dispoziţiilor Codului civil şi ale Codului de procedură civilă.Fideiusiunea poate fi de 3 feluri: q1) fideiusiune convenţională, care se distinge prin aceea că debitorul şi creditorul sunt de acord că este necesară aducerea unui garant; q2) fideiusiune legală, care se caracterizează prin aceea că obligaţia debitorului de a aduce un garant pentru garantarea obligaţiilor ce îi revin este instituită printr-o dispoziţie imperativă a legii; q3) fideiusiune judiciară, a cărei particularitate este faptul că instanţa judecătorească dispune, într-o anumită cauză, cu soluţionarea căreia a fost învestită, aducerea unui fideiusor care să îşi asume obligaţia de a garanta plata de către debitor a ceea ce datorează creditorului său; r)insolvenţa este starea patrimoniului unităţii administrativ-teritoriale caracterizată prin existenţa unor dificultăţi financiare, prin lipsa acută de disponibilităţi băneşti, ce conduce la neachitarea obligaţiilor de plată, lichide şi exigibile, pe o anumită perioadă de timp. Insolvenţa este prezumată în următoarele situaţii:r1) neachitarea obligaţiilor de plată, lichide şi exigibile, mai vechi de 120 de zile şi care depăşesc 50% din bugetul general al unităţii administrativ-teritoriale, fără a se lua în calcul cele aflate în litigiu comercial; r2) neachitarea drepturilor salariale izvorâte din raporturile de muncă şi prevăzute în bugetul de venituri şi cheltuieli, pe o perioadă mai mare de 120 de zile de la data scadenţei; s)serviciile publice esenţiale sunt servicii publice fără de care unitatea administrativ-teritorială nu poate funcţiona, stabilite prin hotărâre a Guvernului în termen de 75 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă. Capitolul IICriza financiară Secţiunea 1Instituire
Articolul 3
(1) Situaţia crizei financiare poate fi sesizată potrivit prevederilor art. 74 alin. (2) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Autoritatea deliberativă ia act, prin adoptarea unei hotărâri, de existenţa situaţiei de criză financiară, mandatează ordonatorul principal de credite să elaboreze un proiect de plan de redresare financiară şi analizează propunerile strategice preliminare care să fie cuprinse în planul de redresare financiară elaborat de către ordonatorul principal de credite.(3) Ordonatorul principal de credite solicită înregistrarea hotărârii autorităţii deliberative de declarare a crizei financiare, în termen de 5 zile lucrătoare de la adoptarea acesteia, în registrul local al situaţiilor de criză financiară a unităţilor administrativ-teritoriale, care este gestionat de direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti. Acestea comunică lunar Ministerului Finanţelor Publice situaţiile de deschidere sau de închidere a crizelor financiare înregistrate. Secţiunea a 2-aRegistrul local al situaţiilor de criză financiară a unităţilor administrativ-teritoriale
Articolul 4
(1) Direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti gestionează registrul local al situaţiilor de criză financiară a unităţilor administrativ-teritoriale, în care sunt înscrise toate unităţile administrativ-teritoriale aflate în situaţie de criză financiară, potrivit prevederilor art. 74 alin. (13) din Legea nr. 273/2006, cu modificările şi completările ulterioare. Acest registru are caracter de document public, se publică şi se actualizează permanent pe pagina de internet a Ministerului Finanţelor Publice.
(2) Procedurile privind raportarea situaţiilor de criză financiară a unităţilor administrativ-teritoriale şi înregistrarea lor la registrul local al situaţiilor de criză financiară a unităţilor administrativ-teritoriale se stabilesc prin ordin comun al ministrului finanţelor publice şi al ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă. Secţiunea a 3-aComitetul pentru situaţii de criză financiară şi planul de redresare financiară
Articolul 5
(1) În termen de 5 zile lucrătoare de la adoptarea hotărârii prin care a fost declarată starea de criză financiară, se constituie comitetul pentru situaţii de criză financiară, prin ordin al prefectului. Acesta se convoacă de către prefect. Comitetul include următoarele persoane:a)primarul sau preşedintele consiliului judeţean, al unităţii administrativ-teritoriale sau al subdiviziunii acesteia aflate în criză financiară, după caz; b)şeful compartimentului financiar-contabil al unităţii administrativ-teritoriale sau al subdiviziunii acesteia aflate în criză financiară; c)conducătorul serviciului public de interes local care a generat starea de criză financiară, după caz; d)un reprezentant al autorităţii deliberative a unităţii administrativ-teritoriale sau a subdiviziunii acesteia aflate în criză financiară; e)un reprezentant al direcţiei generale a finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti; f)un reprezentant al structurii asociative a autorităţilor administraţiei publice locale din a cărei categorie face parte unitatea administrativ-teritorială în cauză. (2) Comitetul pentru situaţii de criză financiară este legal constituit în prezenţa tuturor membrilor, iar deciziile se iau prin vot, cu majoritate simplă.(3) În termen de 30 de zile de la adoptarea hotărârii prin care a fost declarată starea de criză financiară, ordonatorul principal de credite împreună cu ceilalţi membri ai comitetului pentru situaţii de criză financiară pregătesc un plan de redresare financiară a unităţii administrativ-teritoriale, cu avizul camerei de conturi teritoriale.(4) Planul de redresare financiară cuprinde:1. o prezentare a situaţiei economico-financiare a unităţii administrativ-teritoriale; 2. măsuri care să asigure prestarea serviciilor publice esenţiale de către autorităţile administraţiei publice locale pe durata aplicării planului de redresare financiară; 3. măsuri de îmbunătăţire a managementului financiar şi a mecanismelor de control necesare pentru eficientizarea furnizării serviciilor publice esenţiale; 4. măsuri de creştere a gradului de colectare a veniturilor proprii, precum şi de generare de venituri suplimentare; 5. măsuri pentru reducerea cheltuielilor; 6. planificarea economico-financiară şi bugetară pe perioada procedurii de redresare financiară, care presupune: a)analiza tuturor veniturilor şi cheltuielilor bugetare, recomandări pentru creşterea veniturilor şi reducerea cheltuielilor, precum şi elaborarea de rectificări ale bugetului local; b)proiecţia veniturilor şi cheltuielilor pentru anul curent şi pentru următorii 2 ani; c)restructurarea conducerii, organizării şi gestionării aparatului de specialitate al primarului, respectiv al consiliului judeţean, a serviciilor şi instituţiilor publice de interes local sau judeţean, după caz;7. stabilirea sarcinilor pentru îndeplinirea prevederilor din planul de redresare financiară pe obiective, persoane responsabile şi termene. (5) Planul de redresare financiară se aprobă, la propunerea ordonatorului principal de credite, prin hotărâre a autorităţii deliberative, potrivit art. 74 alin. (9) din Legea nr. 273/2006, cu modificările şi completările ulterioare.
Articolul 6
La elaborarea planului de redresare financiară, atribuţiile comitetului pentru situaţii de criză financiară sunt: a)verifică estimarea veniturilor unităţilor administrativ-teritoriale şi analizează gradul de colectare a veniturilor proprii, estimează veniturile din impozitul pe venit şi sumele destinate echilibrării bugetelor locale; b)cercetează cauzele lipsei de fonduri şi furnizează soluţii cu privire la modalitatea de finanţare a activităţilor pentru îndeplinirea atribuţiilor din sarcina autorităţilor administraţiei publice locale.
Articolul 7
Planul de redresare financiară poate fi modificat, la cererea ordonatorului principal de credite, ori de câte ori este necesar, în cazul în care apar date, informaţii sau fapte necunoscute la momentul aprobării acestuia, dacă acestea pot împiedica procesul de redresare financiară. Noul plan este elaborat de ordonatorul principal de credite împreună cu membrii comitetului pentru situaţii de criză financiară şi se supune aprobării autorităţii deliberative.
Articolul 8
Implementarea planului de redresare financiară este obligatorie pentru autoritatea administraţiei publice locale implicate şi pentru instituţiile şi serviciile publice de interes local sau judeţean, după caz, indiferent de forma de finanţare, care intră în sfera de responsabilitate a ordonatorului principal de credite.
Articolul 9
Ordonatorul principal de credite transmite, cel puţin o dată pe lună, un raport detaliat despre implementarea măsurilor şi activităţilor cuprinse în planul de redresare financiară către autoritatea deliberativă şi către membrii comitetului pentru situaţii de criză financiară.
Articolul 10
Controlul executării şi îndeplinirii măsurilor cuprinse în planul de redresare financiară este realizat de comitetul pentru situaţii de criză financiară.
Articolul 11
Pe perioada implementării planului de redresare financiară ordonatorul principal de credite nu poate, fără aprobarea emisă de autoritatea deliberativă şi fără avizul consultativ al comitetului pentru situaţii de criză financiară: a)să ia nicio decizie care să conducă la creşterea obligaţiilor financiare; b)să iniţieze înfiinţarea de noi servicii publice sau instituţii; c)să angajeze personal suplimentar; d)să dea curs oricăror obligaţii financiare contractate şi necuprinse în planul de redresare financiară pentru rezolvarea situaţiei de criză financiară; e)să împrumute fonduri, cu excepţia împrumuturilor de refinanţare; f)să participe la înfiinţarea ori finanţarea unor asociaţii de dezvoltare intercomunitară sau orice alte forme de asociere; g)să participe cu capital social la înfiinţarea de societăţi comerciale sau la majorarea capitalului social al celor deja existente. Secţiunea a 4-aÎncetarea crizei financiare
Articolul 12
Autoritatea deliberativă declară, la cererea ordonatorului principal de credite şi cu avizul consultativ al comitetului pentru situaţii de criză financiară, încetarea situaţiei de criză financiară, prin adoptarea unei hotărâri, dacă: a)criteriile prevăzute la art. 2 lit. m) nu s-au mai evidenţiat timp de 180 de zile calendaristice; b)sunt îndeplinite criteriile pentru declararea stării de insolvenţă, prevăzute de art. 75 alin. (1) din Legea nr. 273/2006, cu modificările şi completările ulterioare, caz în care unitatea administrativ-teritorială este supusă procedurii insolvenţei.
Articolul 13
În situaţia prevăzută la art. 12, ordonatorul principal de credite notifică, în termen de 5 zile, direcţia generală a finanţelor publice judeţeană, în vederea radierii înscrierii crizei financiare a unităţii administrativ-teritoriale din registrul local al situaţiilor de criză financiară a unităţilor administrativ-teritoriale. Capitolul IIIInsolvenţa Secţiunea 1Participanţii la procedura insolvenţei
Articolul 14
(1) Sunt competenţi să aplice procedura insolvenţei, potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă: ordonatorul principal de credite, autorităţile deliberative, instanţele judecătoreşti, judecătorul-sindic, adunarea creditorilor, comitetul creditorilor şi administratorul judiciar.(2) Participanţii la procedura insolvenţei prevăzuţi la alin. (1) trebuie să asigure, cu celeritate, întocmirea documentelor şi realizarea operaţiunilor. Secţiunea a 2-aInstanţele judecătoreşti
Articolul 15
Toate procedurile prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă, cu excepţia recursului prevăzut la art. 18, sunt de competenţa tribunalului în a cărui rază teritorială se află unitatea administrativ-teritorială respectivă şi sunt exercitate de un judecător-sindic.
Articolul 16
Citarea părţilor, precum şi comunicările sau anunţurile cu privire la alte acte de procedură se realizează, de regulă, potrivit prevederilor Codului de procedură civilă.
Articolul 17
Curtea de apel este instanţa de recurs pentru hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic în temeiul art. 21. Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii, dacă legea nu prevede altfel.
Articolul 18
Recursul se judecă de completele specializate, în termen de 30 de zile de la data înregistrării dosarului la curtea de apel.
Articolul 19
Pentru toate cererile de recurs formulate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorul-sindic, în cadrul procedurii de insolvenţă a unei unităţi administrativ-teritoriale, se constituie un singur dosar. Secţiunea a 3-aJudecătorul-sindic
Articolul 20
Repartizarea cauzelor având ca obiect procedura prevăzută de prezenta ordonanţă de urgenţă judecătorilor desemnaţi ca judecători-sindici se realizează în mod aleatoriu, în sistem informatizat, potrivit art. 53 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Articolul 21
Principalele atribuţii ale judecătorului-sindic, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, sunt: a)pronunţarea motivată a hotărârii de deschidere a procedurii de insolvenţă; b)judecarea contestaţiilor formulate de unitatea administrativ-teritorială împotriva opoziţiei creditorilor la deschiderea procedurii; judecarea opoziţiei creditorilor la deschiderea procedurii; c)desemnarea motivată, prin hotărârea de deschidere a procedurii de insolvenţă, a unui administrator judiciar, stabilirea atribuţiilor, onorariului, exercitarea controlului asupra activităţii acestuia şi, dacă este cazul, înlocuirea acestuia pentru motive temeinice; d)judecarea acţiunilor introduse de administratorul judiciar pentru anularea transferurilor de active efectuate anterior deschiderii procedurii; e)judecarea contestaţiilor formulate de unitatea administrativ-teritorială sau de creditori, precum şi de alte persoane interesate împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar; f)admiterea şi confirmarea planului de redresare a stării de insolvenţă a unităţii administrativ-teritoriale, denumit în continuare planul de redresare; g)soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva rapoartelor administratorului judiciar; h)suspendarea procedurilor de executare silită împotriva unităţii administrativ-teritoriale; i)judecarea acţiunilor introduse de administratorul judiciar pentru suspendarea plăţilor efectuate de unitatea administrativ-teritorială către creditori după declararea stării de insolvenţă şi până la elaborarea planului de achitare a debitelor către creditori; j)judecarea acţiunilor introduse de administratorul judiciar şi de comitetul creditorilor pentru anularea actelor frauduloase încheiate de ordonatorul principal de credite conform prevederilor art. 73 şi 75; k)judecarea acţiunilor introduse de administratorul judiciar privind suspendarea calităţii de ordonator principal de credite şi pronunţarea hotărârii în acest sens; l)pronunţarea hotărârii de închidere a procedurii de insolvenţă; m)stabileşte amenzi, potrivit prevederilor legale.
Articolul 22
Atribuţiile judecătorului-sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activităţii administratorului judiciar şi la procesele şi cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenţei. Atribuţiile manageriale aparţin administratorului judiciar sau ordonatorului principal de credite al unităţii administrativ-teritoriale dacă acestuia nu i s-a suspendat dreptul de a exercita atribuţiile de ordonator principal de credite potrivit art. 75 alin. (11) şi (13) din Legea nr. 273/2006, cu modificările şi completările ulterioare.
Articolul 23
Dacă examinarea elementelor supuse deliberării nu poate fi finalizată într-o zi, lucrările şedinţei de judecată continuă de drept în următoarea zi lucrătoare, fără notificare prealabilă.
Articolul 24
(1) Hotărârile judecătorului-sindic sunt definitive şi executorii. Acestea pot fi atacate separat cu recurs.(2) Dispoziţiile art. 24 din Codul de procedură civilă privind incompatibilitatea nu sunt aplicabile judecătorului-sindic care pronunţă succesiv hotărâri în acelaşi dosar, cu excepţia situaţiei rejudecării, după casarea hotărârii în recurs. Secţiunea a 4-aAdunarea creditorilor şi comitetul creditorilor
Articolul 25
(1) Adunarea creditorilor este convocată prin notificare şi prezidată de administratorul judiciar dacă prezenta ordonanţă de urgenţă sau judecătorul-sindic nu dispune altfel. Secretariatul şedinţelor adunărilor creditorilor este în sarcina administratorului judiciar.(2) Creditorii menţionaţi în lista depusă de unitatea administrativ-teritorială, potrivit prevederilor art. 55 lit. c) sunt convocaţi de administratorul judiciar în cazurile prevăzute expres de prezenta ordonanţă de urgenţă şi ori de câte ori este necesar.(3) Adunarea creditorilor poate fi convocată şi de comitetul creditorilor sau la cererea creditorilor deţinând creanţe în valoare de cel puţin 30% din valoarea totală a acestora.
Articolul 26
Convocarea adunării creditorilor trebuie să cuprindă ordinea de zi a şedinţei. Orice deliberare asupra unei chestiuni necuprinse în convocare este nulă, cu excepţia cazului în care la şedinţă participă titularii tuturor creanţelor.
Articolul 27
Creditorii pot fi reprezentaţi în adunare prin împuterniciţi cu procură specială autentică sau în cazul creditorilor bugetari şi al celorlalte persoane juridice, cu delegaţie semnată de conducătorul unităţii.
Articolul 28
Dacă legea nu interzice în mod expres, creditorii pot vota şi prin corespondenţă. Scrisoarea prin care se exprimă votul este semnată de creditor. Scrisoarea legalizată de notarul public ori certificată şi atestată de către un avocat sau înscrisul în format electronic, căruia i s-a încorporat, ataşat ori asociat semnătura electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat valabil se comunică prin orice mijloace şi este înregistrată la administratorul judiciar, cu cel puţin 5 zile înainte de data fixată pentru exprimarea votului.
Articolul 29
La şedinţele adunării creditorilor pot participa unul sau 2 reprezentanţi ai salariaţilor autorităţii administraţiei publice locale, care votează în ceea ce priveşte creanţele reprezentând salariile şi alte drepturi băneşti cuvenite acestora.
Articolul 30
Procesul-verbal al adunării creditorilor este semnat de preşedintele de şedinţă şi include un rezumat al tuturor dezbaterilor, votul creditorilor pentru fiecare element şi deciziile aprobate.
Articolul 31
Adunarea creditorilor are dreptul de a examina situaţiile financiare ale unităţii administrativ-teritoriale, rapoartele redactate de comitetul creditorilor, măsurile luate de administratorul judiciar şi impactul acestora şi poate propune alte măsuri.
Articolul 32
Cu excepţia situaţiilor în care legea cere în mod expres o majoritate specială, şedinţele adunării creditorilor se organizează în prezenţa deţinătorilor de creanţe care reprezintă cel puţin 30% din valoarea totală a creanţelor creditorilor, iar deciziile aprobate de Adunarea creditorilor sunt adoptate prin votul majorităţii, din punct de vedere al valorii creanţelor prezente.
Articolul 33
La prima şedinţă a adunării creditorilor, aceasta poate numi un comitet al creditorilor, format din 3-7 creditori, desemnaţi dintre creditorii ce deţin creanţe garantate sau chirografare.
Articolul 34
(1) Comitetul creditorilor are următoarele atribuţii: a)să analizeze situaţia unităţii administrativ-teritoriale şi să facă recomandări Adunării creditorilor cu privire la planul de redresare; b)să ia la cunoştinţă de rapoartele întocmite de administratorul judiciar să le analizeze şi, dacă este cazul, să facă contestaţii la acestea; c)să întocmească rapoarte, pe care să le prezinte adunării creditorilor, privind măsurile luate de administratorul judiciar şi efectele acestora şi să propună, motivat, şi alte măsuri; d)să solicite administratorului judiciar, în temeiul art. 75 alin. (11) şi (13) din Legea nr. 273/2006, cu modificările şi completările ulterioare, suspendarea atribuţiilor de ordonator principal de credite al unităţii administrativ-teritoriale; e)să introducă acţiuni pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial, făcute de unitatea administrativ-teritorială în dauna creditorilor, atunci când astfel de acţiuni nu au fost introduse de administratorul judiciar.(2) Comitetul creditorilor se întruneşte lunar, prin convocarea administratorului judiciar sau la cererea a cel puţin 2 dintre membrii săi, ori de câte ori este necesar.(3) Deliberările comitetului creditorilor au loc în prezenţa administratorului judiciar şi sunt consemnate într-un proces-verbal, care redă pe scurt conţinutul deliberărilor, precum şi hotărârile luate.(4) Deciziile comitetului creditorilor se iau cu majoritatea simplă din totalul numărului de membri ai acestuia.(5) Dacă un membru al comitetului creditorilor se află, datorită interesului propriu, în conflict de interese cu interesul concursual al creditorilor participanţi la procedură, acesta se abţine de la vot.(6) În cazul în care soluţia adoptată de comitetul creditorilor nu răspunde intereselor acestora, orice creditor poate formula contestaţie împotriva acţiunilor, măsurilor sau deciziilor luate de comitetul creditorilor la adunarea creditorilor, în termen de 10 zile calendaristice de la adoptare, după ce, în prealabil, a sesizat comitetul creditorilor cu privire la măsurile contestate. Secţiunea a 5-aAdministratorul judiciar
Articolul 35
La instituirea procedurilor, judecătorul-sindic stabileşte atribuţiile administratorului judiciar, potrivit prevederilor art. 39, şi stabileşte onorariul acestuia, care nu poate depăşi indemnizaţia lunară a primarului unităţii administrativ-teritoriale sau subdiviziunii acesteia, aflată în insolvenţă, respectiv a preşedintelui consiliului judeţean aflat în insolvenţă, după caz, majorată cu 50%.
Articolul 36
Administratorul judiciar, persoană fizică sau persoană juridică, trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute de art. 19 alin. (5) şi (8) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare.
Articolul 37
Ordonatorul principal de credite, membrii autorităţii deliberative, orice ales local sau angajat al autorităţii administraţiei publice locale, soţul, soţia, precum şi rude până la gradul IV inclusiv ale acestora, nu pot fi numiţi administratori judiciari. Această restricţie este valabilă pe o perioadă de 3 ani după ce persoana a încetat să mai ocupe funcţiile respective.
Articolul 38
(1) Înainte de desemnarea sa, administratorul judiciar trebuie să facă dovada că este asigurat pentru răspundere profesională, prin subscrierea unei poliţe de asigurare valabile, care să acopere eventualele prejudicii cauzate în îndeplinirea atribuţiilor sale, reprezentând cel puţin o treime din valoarea masei credale.(2) Riscul asigurat trebuie să reprezinte consecinţa activităţii administratorului judiciar pe perioada exercitării calităţii sale.
Articolul 39
Principalele atribuţii ale administratorului judiciar, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, sunt: a)examinarea activităţii unităţii administrativ-teritoriale privind situaţia de fapt şi întocmirea unui raport asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă, cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, precum şi asupra soluţiilor de redresare şi înaintarea acestuia judecătorului-sindic într-un termen stabilit de acesta, dar care nu poate depăşi 30 de zile de la desemnarea administratorului judiciar; b)verificarea corectitudinii informaţiilor cuprinse în documentele elaborate şi prezentate de autorităţile administraţiei publice locale conform prevederilor art. 55, în urma căreia dispune corectarea şi completarea acestora dacă este cazul; în cazul în care autorităţile administraţiei publice locale nu au îndeplinit această obligaţie, întocmeşte documentele prevăzute la art. 55; c)elaborarea în termen de 30 de zile calendaristice a planului de redresare, împreună cu ordonatorul principal de credite, cu avizul direcţiei generale a finanţelor publice judeţene sau al Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti şi al camerei de conturi teritoriale, după aprobarea tabelului definitiv al creanţelor; d)avizarea şi supravegherea operaţiunilor de gestiune financiară, avizarea hotărârilor, respectiv a dispoziţiilor emise de autoritatea deliberativă, respectiv de ordonatorul principal de credite sau împuterniciţii acestuia care privesc operaţiunile financiare ale unităţii administrativ-teritoriale şi patrimoniul unităţii administrativ-teritoriale; e)examinarea posibilităţii limitării cheltuielilor unităţii administrativ-teritoriale la necesarul acoperirii serviciilor publice esenţiale; f)convocarea, prezidarea şi asigurarea secretariatului şedinţelor adunării creditorilor; g)introducerea de acţiuni pentru anularea actelor frauduloase, a operaţiunilor comerciale şi a constituirii unor garanţii, încheiate de ordonatorii principali de credite ai unităţilor administrativ-teritoriale în dauna drepturilor creditorilor, în perioada de 120 de zile anterioare introducerii cererii de deschidere a procedurii, care sunt susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor; h)propunerea adresată autorităţii deliberative de a rezilia sau denunţa unilateral contractele încheiate de unitatea administrativ-teritorială, care nu pot fi executate în cadrul planului de redresare; i)avizarea hotărârilor autorităţii deliberative şi a actelor administrative ale ordonatorilor de credite privitoare la managementul resurselor umane al instituţiilor publice aflate sub autoritatea administraţiei publice locale, inclusiv în ceea ce priveşte începerea, modificarea, suspendarea şi încetarea raporturilor de serviciu sau de muncă, după caz, potrivit planului de redresare; j)verificarea modului de stabilire a creanţelor bugetare şi, atunci când este cazul, dispunerea recalculării acestora conform prevederilor legale; k)urmărirea încasării creanţelor datorate unităţii administrativ-teritoriale de către persoanele fizice sau juridice, a încasării sumelor transferate înainte de deschiderea procedurii de insolvenţă, precum şi a plăţii impozitelor şi taxelor datorate bugetului general consolidat; l)formularea de acţiuni în pretenţii pentru încasarea creanţelor unităţii administrativ-teritoriale; m)propunerea adresată autorităţii deliberative privind încheierea de tranzacţii, acordarea de înlesniri la plată a unor creanţe bugetare locale, descărcarea de obligaţii a fideiusorilor, renunţarea la garanţii reale, potrivit planului de redresare, sub condiţia aprobării prealabile a judecătorului-sindic; n)propunerea adresată autorităţii deliberative privind stabilirea de taxe locale/taxe speciale noi, în condiţiile legii, până la încetarea situaţiei de insolvenţă; o)aplicarea de sigilii, inventarierea de bunuri şi luarea măsurilor privind conservarea lor; p)propunerea adresată autorităţii deliberative, cu aprobarea judecătorului-sindic, privind lichidarea unor bunuri ce fac parte din domeniul privat al unităţii administrativ-teritoriale, ca ultimă soluţie de stingere a creanţelor; q)sesizarea judecătorul-sindic în legătură cu orice problemă care este în competenţa de soluţionare a acestuia; r)formularea de recomandări judecătorului-sindic privind suspendarea plăţilor unităţii administrativ-teritoriale către creditori până la elaborarea planului de achitare a debitelor către creditori; s)înregistrarea de îndată la tribunal a tabelului definitiv al tuturor creanţelor datorate de către unitatea administrativ-teritorială aflată în stare de insolvenţă; obligaţia de a afişa la sediul acestuia tabelul definitiv al tuturor creanţelor unităţii administrativ-teritoriale; ş)îndeplinirea oricărei alte sarcini stabilite de judecătorul-sindic, în condiţiile legii.
Articolul 40
Administratorul judiciar depune la dosarul cauzei un raport lunar care cuprinde o descriere a modului în care şi-a îndeplinit atribuţiile, precum şi o justificare pentru cheltuielile efectuate cu administrarea procedurii.
Articolul 41
În conformitate cu art. 75 alin. (11) şi (13) din Legea nr. 273/2006, cu modificările şi completările ulterioare, administratorul judiciar poate propune judecătorului-sindic suspendarea atribuţiilor de ordonator principal de credite şi dispunerea preluării acestor atribuţii de către administratorul judiciar.
Articolul 42
În cazul desemnării administratorului judiciar ca ordonator principal de credite, acesta preia controlul activităţilor cu incidenţă asupra situaţiei financiare şi/sau patrimoniale ale aparatului de specialitate al primarului sau consiliului judeţean şi din instituţiile sau serviciile publice de interes local sau judeţean, după caz, şi exercită temporar atribuţiile conferite de lege primarului sau preşedintelui consiliului judeţean, în numele şi pe contul acestuia, în limita competenţelor stabilite de către judecătorul-sindic.
Articolul 43
Unitatea administrativ-teritorială, prin ordonatorul principal de credite, oricare dintre creditori, precum şi oricare altă persoană interesată poate face contestaţie, la judecătorul-sindic, împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar.
Articolul 44
Contestaţia trebuie înregistrată în termen de 5 zile de la depunerea raportului prevăzut la art. 40.
Articolul 45
Judecătorul-sindic soluţionează contestaţia, în termen de 10 zile de la înregistrarea ei, în camera de consiliu, cu citarea contestatorului şi a administratorului judiciar, putând să suspende executarea măsurii contestate.
Articolul 46
În exercitarea atribuţiei de control, judecătorul-sindic poate desfiinţa măsurile luate de administratorul judiciar, chiar dacă nu au fost contestate. Acesta poate să citeze, în camera de consiliu, administratorul judiciar şi persoanele interesate.
Articolul 47
Pe parcursul procedurii de insolvenţă, pentru motive temeinice, judecătorul-sindic poate dispune, prin încheiere motivată, înlocuirea administratorului judiciar.
Articolul 48
În vederea adoptării măsurii menţionate la art. 47, judecătorul-sindic citează administratorul judiciar şi comitetul creditorilor în camera de consiliu.
Articolul 49
Judecătorul-sindic sancţionează administratorul judiciar cu o amendă judiciară între 5.000 lei şi 20.000 lei dacă acesta, din neglijenţă sau cu rea-credinţă, nu realizează sau îndeplineşte cu întârziere atribuţiile prevăzute de lege sau pe cele stabilite de judecătorul-sindic ori renunţă la funcţie fără un motiv întemeiat.
Articolul 50
Dacă prin fapta prevăzută de art. 49 administratorul judiciar a provocat prejudicii, judecătorul-sindic poate, la cererea oricărei părţi implicate, să îl oblige pe administratorul judiciar la acoperirea acestora.
Articolul 51
În cazul amenzilor şi al despăgubirii prevăzute la art. 49 şi 50 se aplică în mod corespunzător dispoziţiile Codului de procedură civilă. Secţiunea a 6-aRegistrul local al situaţiilor de insolvenţă a unităţilor administrativ-teritoriale
Articolul 52
(1) Direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti gestionează un registru local al situaţiilor de insolvenţă a unităţilor administrativ-teritoriale în care sunt înscrise toate unităţile administrativ-teritoriale aflate în stare de insolvenţă, potrivit prevederilor art. 75 alin. (19) din Legea nr. 273/2006, cu modificările şi completările ulterioare. Acest registru are caracter de document public, se publică
Ti-a placut articolul?
Articole asemanatoare
Mai mulți bărbați au fost încarcerați la Penitenciarul Poarta Albă, județul Constanța. Pentru ce fapte au ajuns după gratii
23 Apr 2024 495
Știri Constanța Poliția duce în spatele gratiilor patru bărbați. Iată ce fapte i-au adus în Penitenciarul Poarta Albă
19 Apr 2024 800
Studiu Numărul pisicilor care cad de la ferestre și se rănesc grav crește în lunile călduroase
17 Apr 2024 537
#citeșteDobrogea Istoricul Ion Moiceanu, dascălul care a insuflat elevilor militari spiritul naționalist și iubirea de ȚARĂ (GALERIE FOTO)
16 Apr 2024 1947
Mâncatul a devenit un obicei de a hrăni emoțiile și nu stomacul. Ce spune specialistul
13 Apr 2024 452
Horoscop pentru vineri, 12 aprilie 2024. Sunt posibile cheltuieli neprevăzute pentru una dintre zodii
12 Apr 2024 651
Achiziții Constanța Primăria Costinești, contract cu o firmă din Schitu pentru amenajarea de borduri și pavele
08 Apr 2024 364
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: