Sinaxar 28 ianuarie 2015 Ortodocșii pomenesc pe cel numit Harpa Domnului. Ce rugăciune a lăsat credincioșilor

 
Din imnele sale putem trage concluzia că ambii săi părinţi erau creştini. Mai mult, Sfântul Efrem a crescut sub îndrumarea Sfântului Iacob, primul episcop din Nisibis, ales în 308. Efrem este botezat de tânăr şi apoi hirotonit diacon. Înzestrat cu darul lacrimilor şi cu un enorm talent poetic pe care îl pune în slujba lui Dumnezeu, Sfântul Efrem îşi începe astfel lucrarea sa de conducere a oamenilor spre Hristos.
După ce oraşul scapă de trei asedii ale perşilor (Sfântul Efrem punându-le pe seama rugăciunilor Sfântului Iacob), nevrednicul de pomenire împărat Iulian Apostatul, în urma unei campanii militare dezastruoase, este silit să încheie o pace prin care cedează Nisibisul perşilor. Sfântul Efrem se refugiază astfel în Edessa, unde şi trece la Domnul în 373 sau 379, după ce într-o călătorie la Cezareea Capadociei se întâlneşte cu Sfântul Vasile cel Mare.
De la Sfântul Efrem ne-au rămas peste 400 de imne. De asemenea de la el avem şi predici, dar şi câteva scrieri teologice.

Dar cu siguranţă cea mai cunoscută compoziţie a sfântului este rugăciunea care îi poartă numele şi care a intrat şi în slujbele Bisericii din Postul Mare. În ea simţim fără putinţă de tăgadă duhul plin de smerenie şi dragoste al celui pe care îl cinstim că pe unul din marii poeţi trăitori ai Bisericii Ortodoxe:
“Doamne și Stăpânul vieții mele,
duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânie și al grăirii în deșert nu mi-l da mie.
Iar duhul curației, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei, dăruiește-mi mie, slugii Tale!
Așa Doamne, Împărate, dăruiește-mi ca să-mi văd greșelile mele și să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvantat ești în vecii vecilor. Amin”
Sursa: CrestinOrtodox.ro