Stradela Vântului, învăluită în legende și ghemuită între bijuterii arhitectonice ruinate

140 de pași coborând spre mare și anvergura brațelor unui călător – de atât este nevoie pentru a cuprinde și a admira în totalitate stradela Vântului din Constanța. Cea mai îngustă arteră pietonală din Peninsula constănțeană păstrează același farmec pentru care celebra stradelă a „Sforii“ a intrat printre obiectivele turistice ale Brașovului, scrie info-sud-est.ro.
 
Stradela Vântului, ghemuită printre clădirile ridicate la cumpăna dintre secolele al XIX-lea și al XX-lea, este a doua cea mai îngustă arteră din România.
 
O zărești destul de greu, pentru că intrarea din strada Mircea cel Bătrân, aflată la doar câțiva metri de Biserica greacă Metamorfosis, seamănă mai degrabă cu un spațiu pierdut între două case, despre care crezi că se va înfunda în vreo curte închisă. Însă indicatorul stradal ce arată încrucișarea drumurilor confirmă existența unei străzi.
 
Intrarea, întunecată și ferită adesea de razele soarelui de cele două case ce îți dau senzația că se unesc la vârf, te ispitesc să explorezi mai departe.
 
Odată ce ai călcat pe îngusta stradelă burdușită de clădiri care de care mai diferite, de-o parte și de alta, care te strâng ca într-o menghină, parcă te transpui într-una dintre poveștile lui Hans Christian Andersen.
 
Hans Christian Andersen și stradela Vântului
 
Iar legenda spune că marele povestitor danez chiar ar fi menționat această îngustă stradelă în una dintre scrierile sale, descriind-o ca fiind o stradă lată cât o palmă. Deși povestea gâdilă urechile vizitatorilor, totuși îi lipsește miezul adevărului.
 
Celebru pentru basmele sale nemuritoare, danezul ce le-a dat viață „Crăiesei Zăpezilor“ sau „Micii Sirene“ a trăit între anii 1805-1875. Așa cum documentele atestă, într-adevăr, la mijlocul secolului al XIX-lea, aflat într-un voiaj prelungit în Germania, Italia și Turcia, ajunge de la Istanbul, pe apă, în vechiul Kustenge.

Citește articolul integral AICI