Banc Văduva şi măcelarul

Rabinul unui mic sat moare şi, după o vreme, congregaţia decide că văduva trebuie să se recăsătorească. Ţinând seama de mărimea satului, singurul candidat a fost măcelarul. Deşi era obişnuită să trăiască cu un intelectual, văduva acceptă. Are loc căsătoria şi vineri seara, după baia rituală, noul soţ îi zice fostei văduve :
- Mama mi-a zis mereu că la începutul Sabatului, înainte de a merge la sinagogă, ai datoria să faci dragoste cu mine.
Şi o fac. Revenind de la serviciul religios, soţul zice:
- Aşa cum zice tata, înainte de cină ai datoria să faci dragoste cu mine.
Şi o fac din nou. Seara, înainte de a se culca, el zice:
- Bunicul meu zicea că avem datoria să facem dragoste în noaptea de Sabat. Şi o fac încă o dată. A doua zi de dimineaţă, la deşteptare, soţul zice:
- Matuşa mea zice că un evreu pios îşi începe întotdeauna ziua de Sabat făcând dragoste.
Şi o fac din nou. În timpul dimineţii, fosta văduvă merge la piaţă şi se întâlneşte cu o prietenă care o întreabă:
- Cum este noul tău soţ?
- Ei bine, uite… nu este un intelectual, dar provine dintr-o familie excelentă !