Centrul natura Ignoranța sau Stând pe comori și plângându-te de sărăcie

Schimbarea alimentației din viața noastră a indus o schimbare fundamentală în multe dintre obiceiurile, relațiile și activitățile noastre. În ultimii ani, una dintre activitățile cele mai ”interesante” a devenit vizitarea piețelor agro-alimentare, cu cât mai rudimentare și mai rurale, cu atât mai bine – indiferent că sunt cele din țară sau cele din alte țări.

Chiar și călătoriile noastre „turistice” au mereu în vedere să se petreacă în locuri în care putem avea acces la piețe de desfacere ale produselor proaspete (fructe și legume crude, în special).

Îmi place foarte tare atmosfera dintr-o piață – multitudinea produselor – mirosurilor – zgomotelor – interacțiunea cu oamenii – mi se pare mult mai interesant și distractiv decât într-un ”parc de distracție” – iar la final, te alegi și cu ingrediente foarte gustoase (și sănătoase) pentru câteva mese bune!

Și pentru că în ultimul timp MĂ OBSERV foarte îndeaproape și-mi evaluez reacțiile și răspunsurile la ”provocările” exterioare, fac același lucru și cu cei din jur – pe care doar încerc să-i observ, nu să-i mai și judec (un obicei mult cultivat în școală, și pe care am nevoie să-l dezactivez – dar încă merge greu!).

Și observând oamenii din piețe, oamenii care vând fructe și legume, interacționând cu ei în diferite circumstanțe (inclusiv în propriile lor livezi sau ferme) am ”văzut” ceea ce mulți dintre ei nu ”văd” – cum stau cu toții ”pe comori” și se plâng de sărăcie, în mod continuu!

Dintre toți ”piețarii” pe care i-am întâlnit și dintre toți fermierii și agricultorii – producătorii și vânzătorii de fructe se ”plâng” cel mai tare dintre toți de ”cât de grea este viața”, cât de ”prost” merg vânzările, cum se strică marfa și cum își pierd ei banii și energia.
Iar acest ”refren” l-am auzit nu numai în România, ci și în Turcia, în Bulgaria, în Germania și mai departe, în țări din Asia sau din America.

Într-o zi însorită și foarte călduroasă, ne-am oprit să bem o nucă de cocos la un stand, pe marginea drumului, într-o țară asiatică.
Am apucat nuca de cocos uriașă, în care vânzătorul mi-a strecurat un pai, prin căpăcelul făcut deasupra – și am savurat lichidul dulce răcoritor și cremos hrănitor, în același timp.
Am simțit că efectiv ”fac o perfuzie” cu viață și sănătate, consumând acea nucă de cocos (și însetată fiind).
Vânzătorul s-a uitat placid la fața mea extatică – și a început să bea apă dintr-o sticlă de plastic!

De câte ori am posibilitatea să dau peste nuci de cocos într-o țară asiatică, nu mă ating de apa îmbuteliată. Folosesc ”apa de cocos”, ”apa vie”, pe post de ”sursa de rehidratare” în zilele prea călduroase de la tropice.

În schimb, nu am văzut NICIODATĂ vânzătorii de la standul de nuci de cocos consumându-și propria marfă. NICIODATĂ.

La fel, la toate tarabele de fructe.
Oamenii vând TOATE fructele și ei mănâncă prăjeli, orez cu carne sau diferite alte ”bunătăți”.

La tarabele cu fructe de pe varianta din Constanța, am încercat să vorbim cu cei de la care cumpărăm regulat lăzi cu pere ori mere, sau lăzi cu portocale, mandarine și struguri.

VÂNZĂTORII nu consumă din propria marfă!
Și se uită ciudat la noi când îi chestionăm despre acest subiect și încercăm să le sugerăm că le-ar fi mult mai bine dacă ar introduce în alimentație produsele pe care le au ”sub nas” ZILNIC.

Am văzut vânzătorii de la pere cum mâncau pâine uscată (aproape mucegăită) și se plângeau de dureri de burtă sau spate (și stau în frig atâta timp!).

Am văzut vânzătorii de la portocale și mandarine cum mâncau pizza sau shaworma adusă la pachet, sau cum beau bere și consumau alune și chipsuri. Una dintre vânzătoarele de la mandarine ne-a spus cum a făcut suc din mandarine pentru prima dată de când lucra acolo, pentru că i-am spus că poate fi un remediu bun pentru răceala care nu-i mai trecea!

OAMENII CARE STAU PE COMORI – ȘI NU AU HABAR DE EXISTENȚA LOR!

Pentru cei mai mulți dintre vânzători MARFA ESTE MARFĂ. Iar FRUCTELE sunt pentru cei mai mulți doar o altă ”marfă”, în plus și foarte perisabilă și delicată.

De aceea, mare parte din comerț este LIPSIT DE SUFLET, lipsit de implicarea personală și acest lucru SE SIMTE și SE TRANSMITE ÎN PRODUSE.
De aceea, mulți oameni NU VOR AVEA NICIODATA SUCCES ca și comercianți, deși toți visează ”să facă bani”.

Vânzătorii și producătorii de fructe sunt niște oameni FOARTE BOGAȚI.
Dacă ar consuma zilnic măcar o mică cantitate din marfa pe care o comercializează – ar înțelege ACEASTĂ BOGĂȚIE și modul lor de gândire și percepția lor S-AR SCHIMBA ATÂT DE MULT încât întreaga lor viață se va schimba!

Câți dintre noi nu suntem EXACT PRECUM ACEȘTI OAMENI?
Stăm pe comori – și habar nu avem că o facem.
Deținem resurse inestimabile de cunoaștere, de înțelepciune, de îndrumare PENTRU ALȚII – dar nu suntem în stare să le accesăm – și ne plângem tuturor ”ce săraci suntem” și ”În ce mari lipsuri” trăim!

Paulo Coehlo în cartea sa ”Alchimistul” – dezvoltă exact această metaforă: a celui plecat de acasă să descopere în lumea largă COMOARA, și a descoperirii, către finalul unei complicate și pline călătorii, a faptului că dintotdeauna COMOARA s-a aflat acasă la el!
Doar că această CĂLĂTORIE i-a deschis ochii să o poată vedea!

V-aș încuraja să folosiți DARURILE NATURII – fructele și legumele proaspete – drept instrumente pentru ”DESCHIS OCHII” și părți importante ale ”călătoriei” de descoperire a stării de bine a corpului.
Și poate că, treptat, încetul cu încetul, fiecare dintre voi va reuși să DESCHIDĂ OCHII și să vadă COMOARA ce a existat dintotdeauna ”sub nasul lui”, în casa lui, în corpul lui sau în mintea lui.
Și atunci, să o împărtășească cu ceilalți, dar beneficiind în același timp de ea!

NU POȚI SĂ DĂRUIEȘTI DACĂ TU NU AI!
OAMENII DĂRUIESC DIN PREA-PLIN, NU DIN PUȚINUL CARE ABIA LE AJUNGE!
ABUNDENȚA ESTE SURSA DĂRUIRII!
ABIA ATUNCI DĂRUIREA VINE DIN INIMĂ – CU INIMĂ ȘI FĂRĂ NICI O REȚINERE!

Ar fi o minune să vedem fiecare vânzător de fructe mâncând extatic din propriile produse, în timp ce le împachetează pentru ceilalți!
Legăturile dintre noi ar fi complet diferite, în aceste circumstanțe!

Înlocuind IGNORANȚA cu o CUNOAȘTERE DOBÂNDITĂ PRIN EXPERIENȚE PERSONALE și o trăire CU OCHII DESCHIȘI – vom descoperi CÂTE BOGĂȚII NEBĂNUITE AVEM FIECARE DINTRE NOI!
ȘI CÂT DE ABUNDENTĂ ESTE VIAȚA NOASTRĂ!

http://www.centrulnatura.ro/ignoranta-sau-stand-pe-comori-si-plangandu-te-de-saracie/