centrulnatura.ro PACE

Am descoperit că de o jumătate de secol mă lupt cu mine însămi. O parte din mine este mereu în conflict cu o altă parte din mine.

Una dintre marile descoperiri și acceptări din ultimii ani este faptul că sub o aparență de personalitate singulară, sunt de fapt o făptură multistructurată, alcătuită din zeci, sute sau poate mii de părți componente.

Întocmai cum corpul meu biologic este format din miliarde de celule, fiecare dotată cu o inteligență proprie și cu abilitatea de a supraviețui individual, dar toate lucrând împreună, sub coordonarea conștienței (energiei Vieții) și alcătuind un Întreg.

Pe același principiu, am descoperit că și la nivel energetic sau mental sunt alcătuită similar – din fragmente cu o existență oarecum individuală, dar care împreună, aduse la un loc, formează totalitatea care se exprimă sub forma unică a personalității mele.

Până am ajuns să conștientizez și să accept această modalitate fractală de alcătuire interioară, am fost mereu prinsă în conflictele care apăreau între diferitele mele părți componente.

Ceva din mine spunea să fac într-un fel și altceva din mine mă împingea să fac invers.

O parte din mine vrea să respecte reguli și disciplină, iar altă parte din mine forțează la încălcarea tuturor regulilor și neglijarea disciplinei.

În procesul de detoxifiere, în perioadele mai intense de lucru (tip posturi cu fluide sau posturi negre), conflictele dintre părți au ieșit la suprafață și au devenit foarte evidente.

”Ai să mori de foame! Ai să intri în carență de vitamine și minerale! Cazi din picioare!” striga mereu o parte moralizatoare din interior.

”Am încredere în Inteligența corpului meu, am încredere în Divinul care mă îndeamnă să încerc, să testez, să experimentez, să descoper” – riposta o altă parte din mine.

”Ia și tu o bucățică din acel aliment! Nu-ți aduci aminte ce gust bun avea?” mă îmbie ispitoare o amintire celulară

”Îți face rău! De câte ori ai mâncat, ți-a fost rău și corpul a arătat îmbătrânit!” a venit altă voce.

”Exercițiile fizice și mișcarea sunt neapărat necesare pentru sănătate” spune o mică voce din interior.

”N-ar fi mai bine să stai câteva ore în pat și să citești?” intervine o altă voce. ”Afară este frig, toți ceilați stau la căldură, unde să umbli doar ca să faci ”mișcare”?

Tot acest dialog mental, între diferitele mele părți, continuă și a existat dintotdeauna. De când îmi amintesc că a existat dialogul interior (pentru că au fost și ani de zile, în prima parte a vieții, când NU am avut dialogul interior).

Emoțiile și reacțiile avute, acțiunile și interacțiunile sociale au fost marcate de acest dialog interior continuu, de lupta și micul război ce s-a purtat continuu între mine și mine.

Când am înțeles natura fractală a mea, și apoi și a lumii în care trăiesc, am înțeles și de ce sunt atâtea conflicte și neînțelegeri pe întregul glob pământesc.

Am înțeles și de ce animalele sunt atât de agresive, între ele și cu oamenii.

Am înțeles de ce întreaga Natură de pe pământ este dominată de agresivitate și cruzime.

Pentru că tot acest comportament este în mod evident în interiorul fiecărei ființe umane, susținut și hrănit din copilăria mică, odată cu instalarea dialogului interior.

Războiul și conflictul din lume începe în interiorul fiecăruia dintre noi – cu propriul nostru război interior.

Dacă eu mă hărțuiesc continuu și pierd energie cu o luptă interioară veșnică, voi oglindi în jurul meu acest lucru. Pentru că voi împrăștia în lume vibrația luptei, a bătăliei, a contradicției, a înfruntării.

Și lumea începe să vibreze la fel ca mine.

Și dacă nu doar eu, ci fiecare dintre ființele umane procedează la fel, nu este de mirare că civilizația modernă ne reflectă înapoi exact ceea ce am ”plantat” în ea: conflicte, luptă, agresivitate.

În ultimele zile am avut revelația inutilității ”luptelor” pe care le purtăm, la nivel social (nu doar la nivel personal).

”Lupta pentru pace” este o sintagmă bună pentru o comedie reușită.

Cum poate ”lupta” să stea în aceeași propoziție cu cuvântul ”pace”?

Ori este ”luptă” ori este ”pace”.

”Lupta pentru pace” este o idee stranie, dacă stai să te uiți la ea cu ochii înțelegerii fractalice a lumii.

La fel si ”lupta împotriva sărăciei” (cum poate o ”luptă” – o încrâncenare – o strădanie – să obțină rezultate durabile în probleme reale?).

Sau ”lupta împotriva bolilor”.

Aici am propria mea opinie, legat de asumarea responsabilității fiecăruia pentru creearea suferinței în corpul fizic și deci, apariția bolii.

Dar fiind multe de spus și subiectul delicat, prefer să vă las să citiți cartea ”Sănătate 5D” de pe www.centrulnatura.ro – pentru a înțelege ce doresc să spun.

Și multele celelalte ”lupte” despre care tot aud prin mass-media.

Lupta declanșează doar luptă.

Asta am văzut în comunitatea veganilor și vegetarienilor – care declanșează cea mai mare luptă și împotrivire din partea celor ce mănâncă ”de toate”.

Și asta se întâmplă întrucât vegetarienii își susțin atât de agresiv și vehement punctul de vedere, impunându-l cu forța asupra celorlalți (”eu am dreptate, tu nu ai”) încât declanșează (în mod inconștient) rezistența și agresivitatea celorlalți.

Vegetarienii, ca și mulți căutători spirituali, intră într-o stare foarte ”serioasă” de atot-știutori și încep să propovăduiască neîntrebați și nesolicitați.

Din păcate, am văzut la mulți cum dispare simțul umorului, distracția, zâmbetul pe buze și apare ”sindromul misionarului” ce vrea să salveze lumea.

O lume care NU se dorește salvată.

Și așa, apare lupta.

Am văzut atâtea conflicte, luptă și dezbinare, atât în comunitățile vegetariane, cât și în cele spirituale, încât nu am contenit să mă întreb: ce se întâmplă?

Iar răspunsul meu, continuu a fost: LUPTA MEA INTERIOARĂ se oglindește în lupta exterioară.

De fiecare dată, doar acesta a fost ”răspunsul corect” (cel puțin, pentru mine).

Și eu am luptat ani de zile pentru ”opiniile mele”.

Și eu am luptat ”să mi se dea dreptate”.

Am presat oamenii cu propriile percepții și opinii, și am căutat acceptare și (de ce nu?) admirația celorlalți.

Și am fost uimită când am obținut (nu de puține ori) refuzuri, agresivitate și chiar indignare.

Revelația mea în această parte a anului 2017, în ziua de Solstițiu de iarnă este legată de STARE DE PACEA din interiorul meu.

AM OBOSIT SĂ MĂ LUPT CU MINE.

M-am săturat să mă lupt cu mintea mea, cu emoțiile mele, cu gândurile sau cu cei din jurul meu.

Am decis să opresc lupta.

Și să închei războiul.

Toată lumea are dreptate și fiecare are dreptul să trăiască și să-și exprime opiniile.

Orice parte din mine ce simte nevoia să se exprime o poate face, fără să fie ridiculizată, pusă la colț, admonestată, sau dimpotrivă, adulată ori lăudată. Nu există pe lumea asta ceva mai bun decât altceva.

De ce starea de tristețe ar fi mai rea decât bucuria, sau lăcomia este definită ca o trăire ”negativă”? Toate sunt părți din mine, toate au nevoie să se exprime, toate îmi aparțin și ne definesc ca oameni.

Totul este PERFECT, creat de o Energie Imaginativă Creatoare Divină.

Pacea interioară este o stare de liniște și de echilibru.

Nu îmi este familiară.

Nu este ceva pe care să-l trăiesc în mod natural.

Dar agreez senzația de plutire caldă din dreptul inimii, resimțită de câte ori mă concentrez pe senzația de pace.

Mi-e bine să mă simt în pace cu mine însămi.

Mi-e bine să fac pace cu orice aspect din această lume sau din mine, care mi s-a părut anterior necorespunzător (și uneori, m-am chinuit ani buni să-l ”repar” sau corectez).

Asta nu înseamnă că nu voi mai acționa și nu mă voi mai strădui către perfecțiune și rezolvare.

Pentru că oprirea acțiunii înseamnă să nu mai fiu eu.

Voi continua, ca și până acum, aventura explorării, descoperirii și expansiunii limitelor mele dincolo de marginea de confort a vieții.

Doar că intenționez să o fac din premisa interioară a păcii sufletești.

Și orice voi obține, cu orice mă voi mai confrunta, va fi OK.

Odată cu pacea, vine și ACCEPTAREA, dar mai ales CONSIMȚIREA destinului ce este deja, pregătit pentru mine, la nivel de energie.

Important este să fiu atentă la ”semnele de pe drum” și să urmez calea.

Pot crea conștient, alături de Creatorul Divin, doar când încetez să mă mai lupt, în interior sau exterior.

Voi economisi suficient de multă energie, odată cu încetarea ostilității interioare, cât să o folosesc pentru procesul de Creație.

Vă doresc tuturor o perioadă cât mai specială, în prag de Sărbători de Crăciun.

Sper ca Solstițiul de iarnă să vă fii adus tuturor Revelații interesante și să vă ajute să încheiați în mod înțelept anul 2017 (cu o recapitulare temeinică), pentru a vă putea face planurile și proiectele (la nivel imaginativ, deocamdată) pentru 2018.

Vă mulțumesc că mă însoțiți în propriul drum de explorare și simțire interioară și vă sunt recunoscătoare pentru susținerea și iubirea pe care am primit-o de-a lungul anilor de la voi toți,

Vă îmbrățișez din inimă, din profunzimea celei mai adânci păci și liniști pe care am resimțit-o întreaga mea viață,

Sunt lângă fiecare dintre voi, la nivelul câmpului de energie a Universului,

 
Cu iubire,

Sorina