Lumea Poeziilor Ana Blandiana - Cândva arborii aveau ochi

Cândva arborii aveau ochi,
Pot să jur,
Ştiu sigur
Că vedeam când eram arbore,
Îmi amintesc că mă mirau
Ciudatele aripi ale păsărilor
Care-mi treceau pe dinainte,
Dar dacă păsările bănuiau
Ochii mei,
Asta nu îmi mai aduc aminte.
Caut zadarnic ochii arborilor acum.
Poate nu-i văd
Pentru că arbore nu mai sunt,
Sau poate-au coborât pe rădăcini
În pământ,
Sau poate,
Cine ştie,
Mi s-a părut numai mie
Şi arborii sunt orbi dintru-nceput...
Dar atunci de ce
Când trec de ei aproape
Simt cum
Mă urmăresc cu privirile,
Într-un fel cunoscut,
De ce, când foşnesc şi clipesc
Din miile lor de pleoape,
Îmi vine să strig -
Ce-aţi văzut?...

Născută pe 25 martie 1942, la Timişoara, Ana Blandiana a absolvit cursurile Facultăţii de Filologie a Universităţii din Cluj, debutând în revista „Tribuna” din Cluj, cu poezia „Originalitate”.

 

Ana Blandiana, pseudonimul Otiliei Valeria Coman, este o luptătoare a libertăţii civice contemporane din România. De-a lungul anilor, a călătorit în diverse ţări europene, participând la conferinţe şi festivaluri de poezie.

 

În decursul carierei, a fost distinsă cu numeroase premii, printre acestea numărându-se Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din România (1969), Premiul pentru poezie al Academiei Române (1970), Premiul Internaţional „Gottfried von Herder” (1982), Premiul Internaţional „Vilenica” (2002).