Lumea poeziilor Ion Minulescu - Unei fete

O, nu mă mai privi întrebătoare

Cu ochi-ți mari și plini de-atâta milă,

Căci niciodata n-o să poți, copilă,

Pătrunde jalea inimii ce moare.

 

Tu pari născută-n țara primăverii

Cu cer senin și mare de smarald

În valurile căreia își scald

Tremurătoare umbre palmierii.

 

Și nu cunoști posomorâte valuri

Bătute veșnic de ocean și vânturi

În preajma căror n-auzi alte cânturi

Decât eternul zbuciumat de valuri.

 

Întoarce-ți, dar, privirile spre soare

Spre orizonturi pururea senine

Și nu căta să renviezi în mine

Apusul vis ce încă tot mă doare.

Reprezentant important al simbolismului românesc, Ion Minulescu s-a născut în 1881, la Bucureşti. A scris poezii, proză, piese de teatru şi cronici dramatice.

 

În 1897, îi apar primele poezii în revista „Povestea vorbei”. După ce termină studiile liceale, pleacă la Paris, pentru a studia dreptul, la care renunţă, optând pentru literatura simbolistă franceză. În decursul vieţii, a publicat numeroase volume, precum „Romanţe pentru mai târziu” (1908), „De vorbă cu mine însumi” (1913), „Nu sunt ce par a fi” (1936).

 

În 1944, în urma unui stop cardiac, Minulescu se stinge din viaţă, la Bucureşti. A fost înmormântat la Cimitirul Bellu.