Irina Lucia Mihalca - Aripile noastre uitate

 Într-o particulă misterioasă
 încape întregul univers.
 În noi s-a creat,
 acum cuvântul există
 şi-odată cu el
 viaţa
 pulsează
 în stele, planete,
 natură, om, lumi infinite.
 
 Lumina
 îşi cere întruparea.
 Ne naştem, murim,
 revenim în lumină. Suntem.
 Nici început, nici sfârşit, nu există!
 
 Totul este lumină,
 în razele ei ne e scris viitorul.
 Ascultă mesajul stelelor ce strălucesc!
 Dacă alergi o viaţă să prinzi stele căzătoare,
 vei prinde, până la urmă, una.
 
 Asculţi glasul culorilor?
 Sunetul, odată creat, continuă
 să existe etern,
 chiar şi-n adâncă tăcere.
 Cu toate simţurile atingi lumina muzicii,
 eternul ciclu al paradisurilor stelare,
 în infinit se-ating liniile paralele.
 
 Respiră, priveşte şi-ascultă
 prin respiraţia,
 ochii şi-auzul universului!
 
 Cândva aripile ni se vedeau,
 încă le mai avem,
 copiii şi tinerii
 le folosesc în zborul lor
 prin lumi nevăzute.
 Cu aripile tinereţii, gândul
 prinde înveliş în azurul cerului.
 
 Asculţi bătăile inimii?
 Sunt părţi din simfonia pământului
 ce-şi poartă în noi
 mesajul - viaţa are un sens -,
 nu uita cine şi de ce suntem aici.

Sursa foto: ZIUA de Constanta