Lumea poeziilor Andilandi - Violetta Petre

Ruinele planetei se destramă, 

Abisuri se deschid, înfometate, 

Un ochi se-apleacă peste-un ciob de teamă 

Şi-un altul se închide în cetate. 

 

Cu braţe retezate, strângem cerul 

Ologi, ne plângem paşii, prinşi în lavă; 

Ne-ameninţă, cu arma grănicerul 

La un hotar, trăgând în vena cavă. 

 

Ne mistuie un foc, (din Iad coboară) 

Şi din cenuşa viselor trădate 

Răsare o Măiastră primăvară 

C-un cântec răstignit pe jumătate. 

 

O zână din Tărâmul de himere 

O ''Phoenix'' izolată-n sihăstrie 

Renaşte din-ntr-un strigăt de durere, 

Lumini celeste-i ning pe pirostrie. 

 

De dincolo de lume, trilu-şi cerne 

Ne luminează-o pană, cât un soare; 

Un orb îşi pierde nopţile eterne 

Când ea-şi ucide propria dogoare. 

 

Îşi poartă Andilandi-n veci, blestemul 

(Dar, merele de aur îi sunt hrană). 

Lumina ei ne-învăluie totemul 

Şi cântă-n noi, cu glasu-i de soprană.

Violetta Petre s-a născut pe 11 iulie 1953, la Constanţa. Dintre poeziilor publicate de-a lungul anilor, amintim „Lăsaţi, copiilor, ferestrele deschise spre inimă!”, „Violet în iarnă”, „Atâtea anotimpuri”, „Mă-nalţ până la Cer”, „Colind, te-aştept”.