Lumea poeziilor
Ce-i poezia?
Gânduri înaripate spre inimă
prin care o nouă lume se naşte!
Şiragul de stele îl vede şi prin nori,
al ei este şiragul,
îl va simţi şi-l va vedea.
O minune de fată!
Ochii-i răspândesc vraja, surâsul,
miresmele ei te inundă.
Focul - singura lumină
şi umbrele
ce dansează sălbatic în jur.
Ea se hrăneşte cu lumină, cu tot ce creează,
cu toate trăirile ce pot răsări din ea, din orice fiinţă,
cu vise, cu soare, cu ploaie, cu fulgii de nea,
cu-adieri, cu-arome, cu vânt din câmpii,
cu aburii pâinii, cu nectar, cu vin bun,
cu stele, cu flori, copaci, anotimpuri,
cu munţi şi cu ape, culori şi sunete,
cu zborul de fluturi, cu versuri,
cu gesturi, cu imagini păstrate,
cu dans şi atingeri, cu viaţa
şi tot ce conţine ea.
O dependentă de viaţă,
un suflet aproape de sursă
ce ridică sufletele spre lumină!
Cu adevărat fericită!
Transcende. A dat şi-a luat
un mare examen divin.
Coboară în oameni,
în gânduri, în inimi şi-n vise.
Forţa ei stă în cuvinte,
în zborul de porumbel ce te-atinge,
o carte a sursei
pentru vieţile ce te-aşteaptă
spre lumina magică a divinităţii.
Ai zburat în dreptul aripilor
să vezi cum fâlfâie precum o pasăre?
Bucuria apare după ce laşi manşa din mână
sau după ce-aterizezi,
aproape ca la salturi,
din lumină,
din zbor,
din salt
şi-amintiri...
Prin murmurul vântului ai privit-o în vis.
O crăiasă! A reuşit uimitor
să te treacă dintr-o dimensiune în alta,
te-a ridicat mai mult decât ai fi putut gândi,
pentru că treptele de mai sus
trebuie ajunse şi călcate,
altfel inutile mai sunt.
Ucenic al luminii, al iubirii şi-al ei,
te miri cum poate da viaţă
atâtor sentimente, bucurii,
dureri, emoţii, simţiri,
cum îţi încarcă sufletul cu hrană.
E fiica lui Dumnezeu, din care s-a născut,
gingaşă, puternică, vie, încrezătoare,
ea nu va muri niciodată,
veşnic, în lumină, va trăi!
Lumea Poeziilor Irina Lucia Mihalca - Cheia Ei
15 Jun, 2016 00:00
4406
Ce-i poezia?Gânduri înaripate spre inimă
prin care o nouă lume se naşte!
Şiragul de stele îl vede şi prin nori,
al ei este şiragul,
îl va simţi şi-l va vedea.
O minune de fată!
Ochii-i răspândesc vraja, surâsul,
miresmele ei te inundă.
Focul - singura lumină
şi umbrele
ce dansează sălbatic în jur.
Ea se hrăneşte cu lumină, cu tot ce creează,
cu toate trăirile ce pot răsări din ea, din orice fiinţă,
cu vise, cu soare, cu ploaie, cu fulgii de nea,
cu-adieri, cu-arome, cu vânt din câmpii,
cu aburii pâinii, cu nectar, cu vin bun,
cu stele, cu flori, copaci, anotimpuri,
cu munţi şi cu ape, culori şi sunete,
cu zborul de fluturi, cu versuri,
cu gesturi, cu imagini păstrate,
cu dans şi atingeri, cu viaţa
şi tot ce conţine ea.
O dependentă de viaţă,
un suflet aproape de sursă
ce ridică sufletele spre lumină!
Cu adevărat fericită!
Transcende. A dat şi-a luat
un mare examen divin.
Coboară în oameni,
în gânduri, în inimi şi-n vise.
Forţa ei stă în cuvinte,
în zborul de porumbel ce te-atinge,
o carte a sursei
pentru vieţile ce te-aşteaptă
spre lumina magică a divinităţii.
Ai zburat în dreptul aripilor
să vezi cum fâlfâie precum o pasăre?
Bucuria apare după ce laşi manşa din mână
sau după ce-aterizezi,
aproape ca la salturi,
din lumină,
din zbor,
din salt
şi-amintiri...
Prin murmurul vântului ai privit-o în vis.
O crăiasă! A reuşit uimitor
să te treacă dintr-o dimensiune în alta,
te-a ridicat mai mult decât ai fi putut gândi,
pentru că treptele de mai sus
trebuie ajunse şi călcate,
altfel inutile mai sunt.
Ucenic al luminii, al iubirii şi-al ei,
te miri cum poate da viaţă
atâtor sentimente, bucurii,
dureri, emoţii, simţiri,
cum îţi încarcă sufletul cu hrană.
E fiica lui Dumnezeu, din care s-a născut,
gingaşă, puternică, vie, încrezătoare,
ea nu va muri niciodată,
veşnic, în lumină, va trăi!
Ti-a placut articolul?
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*:
17 Jun, 2016 09:28
IS, THE GREAT. SI MULTUMESC, MI SE PARE PUIERIL, ASA O OPERA ARTISTICA CE CUPRINDE SENTIMENTE PROFUNDE DE UN SUFLET NOBIL, CERE IN APRECIEREA EI O MULT MAI EXTINSA ADORATIE, CU PLECACIUNE. POEZIA - O CRAIASA, FICA LUI DUMNEZEU, ARE O SINGURA SOSIE - FEMEIA.