Lumea poeziilor Irina Lucia Mihalca - Conturul nopţii

În taina nopţii e-o şoaptă, o chemare,

un dor crescut din lumina zilei.

- Lasă-te purtat pe aripile visului

şi-adu lumina din tine! - îţi spuneam.

Pe firul undelor

un cântec adie în poarta viselor.

“Frunze pe alei,

o frunză pe alee purtată de vânt!”

ai simţit, închizând ochii.

Prin umbra chiparoşilor,

ecoul revine în dansul lunii,

tot mai adânc

răsună ecoul cântecului.

Timpul nu curge

pentru toţi într-o singură direcţie!

Mai presus de toate există ceva,

ceva ce te face să pluteşti,

desprinzându-te

uşor de tine. - mi-ai spus.

Pagini albe de tăcere există în noi,

pe marea vieţii

mantia infinitului

ne-acoperă statura.

Înaintăm în propriul labirint

după cântecul lăuntric,

visele subterane

vor umfla izvoarele

ce ne conduc, prin anotimpuri,

în oceanul timpului necuprins.

O vibraţie te-nalţă pe scara cerului!

Drumurile recuceresc

câmpia mlădioasă din noi,

doar vântul ne schimbă destinul! -

îţi şoptea aerul

ce multiplica

gândul meu în spaţiul mistuit.

Originară din Piatra Neamţ, poeta Irina Lucia Mihalca s-a născut pe 5 mai. În prezent, locuieşte în Bucureşti. Pentru artistă, poezia „are puterea de a ne transpune din lumea înconjurătoare, limitată, într-o lume interioară, a fanteziei veşnice, transformând, ceea ce este imposibil în realitate, în a fi posibil în imaginaţie”.

 

De asemenea, poezia, a mai spus poeta, „este vocea omului şi a pământului, e drumul căutării după iubire, frumos şi lumina vieţii, folosind imaginaţia, amestecând realul cu lumea interioară din subconştient, conferind noi forme, înnobilând şi îmbogăţind cu noi semnificaţii interioare”.