Lumea poeziilor
Timpul există sub semnul întrebării.
Sentimentele pentru ea
te-au ridicat, în vârtejuri,
la înălţimi alarmante.
Nimic nu s-a schimbat.
Cel mai adânc ocean
este aici lângă tine,
amintindu-ţi
de dragostea ta.
Ai nevoie de căldura ei
aşa cum ai nevoie
de aripile îngerilor.
Vântul îi poartă departe şoaptele,
plângi, o mie de lacrimi în praf,
dorul te sugrumă,
trebuie vărsate,
aşa se curăţă sufletul.
Un vis nedescifrat, un vis
încremenit într-o buclă
ţi se tot repetă,
uneori ea e acolo
şi atunci nu o poţi găsi,
ca, în final, să se topească
printre stele, odată cu muzica,
în tăcere totală,
în ritmul bătăilor inimii.
Gândurile tale pentru ea
sunt întotdeauna neîntrerupte.
Gândul, o tranziţie de sentimente
între două inimi!
Mori de dragoste pentru ea.
Nu lăsa sa se întâmple asta! îi spui.
Timpul înfăşurat între umbre fugare
şi raze diafane de lumină
plimbă visele întrepătrunse,
în floare de amurg îndepărtat,
pe un cer înstelat, străbătându-l.
Pierdut în emoţie,
îmbrăţişezi speranţele,
binecuvântându-le din zbor,
şoapte calde ţi se presară în inimă,
le-aprinde şi le stinge-n ecou,
ca un far
ce-ţi luminează gândurile.
Lumea Poeziilor Irina Lucia Mihalca – Spirala gândurilor
23 May, 2016 00:00
2566
Timpul există sub semnul întrebării.Sentimentele pentru ea
te-au ridicat, în vârtejuri,
la înălţimi alarmante.
Nimic nu s-a schimbat.
Cel mai adânc ocean
este aici lângă tine,
amintindu-ţi
de dragostea ta.
Ai nevoie de căldura ei
aşa cum ai nevoie
de aripile îngerilor.
Vântul îi poartă departe şoaptele,
plângi, o mie de lacrimi în praf,
dorul te sugrumă,
trebuie vărsate,
aşa se curăţă sufletul.
Un vis nedescifrat, un vis
încremenit într-o buclă
ţi se tot repetă,
uneori ea e acolo
şi atunci nu o poţi găsi,
ca, în final, să se topească
printre stele, odată cu muzica,
în tăcere totală,
în ritmul bătăilor inimii.
Gândurile tale pentru ea
sunt întotdeauna neîntrerupte.
Gândul, o tranziţie de sentimente
între două inimi!
Mori de dragoste pentru ea.
Nu lăsa sa se întâmple asta! îi spui.
Timpul înfăşurat între umbre fugare
şi raze diafane de lumină
plimbă visele întrepătrunse,
în floare de amurg îndepărtat,
pe un cer înstelat, străbătându-l.
Pierdut în emoţie,
îmbrăţişezi speranţele,
binecuvântându-le din zbor,
şoapte calde ţi se presară în inimă,
le-aprinde şi le stinge-n ecou,
ca un far
ce-ţi luminează gândurile.
Ti-a placut articolul?
Articole asemanatoare
Nu exista articole asemanatoare.
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: