Lumea poeziilor Virgil Carianopol – La o fotografie

Mă uit privind fotografia
În care chipu-ţi stă cuprins
Şi de pe care vitregia
Nicio lumină n-a desprins.

Eşti tot aşa ca altădată,
Precum erai şi te-am visat.
De ramă veşnic apărată,
La tine timpul n-a intrat.

Prin marginile ei de piatră
Cu care dârz te-mprejmuii,
Chiar de-ar fi vrut să te lovească,
Duşmanul n-a putut lovi.

Privesc la tine, cea de-afară
Ce-n nici o ramă nu te-ai vrut

Şi peste care timpul, fiară,
Ca toate fiarele-a trecut.

De-ar fi să te găsesc acuma
După portret şi nu te-aş şti,
Aş răscoli întreaga lume
Şi nu te-aş mai putea găsi.

Despre Virgil Carianopol

Născut în anul 1908, la Caracal, poetul român Virgil Carianopol, după ce a urmat primii ani de şcoală în oraşul natal, s-a înscris la o şcoală militară din Bucureşti. Editorial a debut în 1931, cu volumul de versuri „Flori de spini”. După şapte ani, a absolvit cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie din capitală, iar pentru o perioadă, a colaborat la revista „Viaţa literară”, condusă de George Murnu.

La scurtă vreme după instaurarea comunismului, mulţi scriitori români, printre care şi Virgil Carianopol, au fost arestaţi din motive politice, fiind anchetaţi şi torturaţi, deoarece au frecventat un cenaclu literar găzduit de sora lui Pamfil Şeicaru, considerat cel mai mare gazetar dintre cele două războaie mondiale.

Opera lui Virgil Carianopol include versuri avangardiste („Un ocean, o frunte în exil”), lirică neoclasică, tradiţionalistă, care exaltă sentimentul naţional („Ştergar Românesc”), dar şi memorialistică („Scriitori care au devenit amintiri”).
Poetul român s-a stins din viaţă în anul 1984 şi este înmormântat la cimitirul Bellu din Bucureşti.