Lumea poeziilor Zaharia Stancu - Ţineam în mâini pământul

Tu-mi spuneai: iarba, a-ncolţit iarba.
Ţineam în mâini norii, toţi norii,
Tu-mi spuneai: a-nserat, se-nnoptează.

Ţineam în mâini cerul, tot cerul,
Tu-mi spuneai: a-nnoptat , e târziu.
Aduceam soarele, soarele.
Tu-mi spuneai: e târziu, prea târziu...

Născut în anul 1902, în judeţul Teleorman, Zaharia Stancu a fost scriitor, poet, director de teatru, jurnalist, academician şi laureat al Premiului Herder.

Încă din perioada interbelică, a fost recunoscut ca poet şi prozator de valoare în cercurile literare. În anul 1926, pentru sonetul „Viaţa”, publicat în revista „Ţara noastră”, condusă de Octavian Goga, a fost premiat de către Societatea Scriitorilor Români. Din cauza atitudinii politice reflectate în literatura sa, a fost un scriitor controversat.

În perioadele 1946-1952 şi 1958-1968, Zaharia Stancu a fost director al Teatrului Naţional din Bucureşti, iar din 1948, membru al Comitetului de Direcţie al Editurii pentru Literatură şi Artă.
Zaharia Stancu s-a stins din viaţă în anul 1974, la Bucureşti, la vârsta de 72 de ani.