Poezia zilei De gardă - Valentina Popescu

Motto: „Ieși, copile cu părul bălai, afară…”
 
 
De gardă 

Nimic nu se naște din nimic, nimic nu dispare.
Umbre vechi tresaltă în palmele copilăriei, 
Se joacă în casa părintească, se ascund. 
Azi soarele nu răsare, nu poate să apună.
S-a topit în inima iernii, ca o silabă 
Prea greu de rostit de un micuț peltic. 
Soare, ești bolnav, îmbătrânești și tu?


 
Unde ești, luminos paj al adevărului? 
O compresă ninsă cu muzică de stele 
Oare ți-ar mai șterge fierbințeala?
Dragule, întoarce-te la treabă, te rugăm! 
Iată, un soare gri ți-a luat deja locul... 
Am crezut că luna te-a urmat la apus! 
Dar soarele gri împrăștie raze de cenușă 
Pe creștetul lumii intrate în derivă.


 
Copilul din mine tropăie, trezește dimineața, 
Șterge întunericul cu zâmbet de cireșe amare, 
Mângâie fruntea îngenuncheată a astrului.


Sinele golit de clocot, de gânduri râncede. 
Răbdător, stă de veghe la căpătâiul soarelui, 
Dezghioacă o portocală, așteptă un nou răsărit.

 
Citește și:  


 
#citeșteDobrogea: „Chipurile trezirii”, în viziunea Valentinei Popescu
 
Lansare de carte la Consiliul Județean Călărași. Valentina Popescu și-a lansat volumul de poezii „Chipurile Trezirii“ (galerie foto)