Poezia zilei Furtună – Valentina Popescu

„Prin fumul lumânării cu luciu de opal
Ceaţa vorbelor tale întunecă apele;
Privesc furtuna palidă iscată în pahar. Mâini grele strivesc în pian clapele.
Respirație cu lacrimi reci de tăcere,
Cuvinte-fantomă cad încet și topesc
Mucul lumânării care arde-n durere.
 
Ploi aiurite din inima mea izvorăsc,
Vin calde, apoi se transformă-n zăpadă.
Iubirea-i egoistă, zid tragic între noi.
Furtunii din paharul cu apă-i suntem pradă,
Nu ştim trăi ca Unul, păcat că suntem doi!”