Poezia zilei Seminţele noastre - Irina Lucia Mihalca

Seminţele noastre
 
Dincolo de tablourile brodate cu aer de poveste,
în liniştea serii, o uşă se deschide.
Răsfoite din albumul sepia, 
trezite 
din sângele tău, 
seminţele purtate în neant de vânt, 
ca un puf de păpădie, 
fără o direcţie,
risipite-n petale de lumină, 
vin şi pleacă 
în valuri de fericire, de nestăvilit.
 
Amintiri fulguite, credinţe, primăveri de trăiri în zbor, 
atingeri, emoţii înmugurite-n paşi de dans, 
mângâieri, ninsori de dorinţe
cu toate simţurile, prin toţi porii,
gânduri mai curate ca o lacrimă, 
aripi întinse, suspine, 
ţesături de vise purtate în suflet, 
ca un cântec suav, ca o adiere, 
se confundă cu tine însăţi
şi-acel 
sentiment unic 
de plenitudine a vieţii 
- singura forţă creatoare -,
cerul cu stelele, 
soarele cu florile 
şi roiurile de fluturi,
copacii cu trilurile de păsări, 
gâzele cu animalele,
norii cu ploile aduse,
munţii sacri cu izvoarele, 
râurile cu mările, cu oceanele,
oamenii pictaţi 
cu zâmbetul pe buze
şi dragostea lor eliberată, 
odată şi odată, de toate aşteptările.
 
21 martie 2016

Ti-a placut articolul?




Nume:

Email:

Comentariu*:

Articole asemanatoare

Nu exista articole asemanatoare.