Lumea Poeziilor Vasile Voiculescu - Nu te mira...

Nu te mira că-mi prinzi privirea,

Păienjenită de durere,

Adesea cercetând ivirea

Şi alte lumi, şi altor ere.

 

În toiul luptelor nebune,

Pe rana inimii ce moare

Nădejdea vremilor mai bune

Răsare pururi ca o floare.

 

Din tot ce mi-a-nflorit vreodată,

Ea singură purta-va roade,

Azi, când grădina-i scuturată

Şi toată floarea stearpă-mi cade.

 

Zadarnic firea mă striveşte

Mereu sub aspra-mi suferinţă,

În mine pururi încolţeşte,

Mai viu, obşteasca năzuinţă.

 

Şi-n van m-abate-n jos furtuna

Şi strâns mă ţin cătuşe grele,

În mine lumea-şi încearcă-ntr-una

Avântu-i veşnic către stele!

 

Din mii de gânduri turburate

Un vis curat mi se încheagă,

Precum din spume sfărâmate

Ieşit-a Venera întreagă!

Pe lângă poet, Vasile Voiculescu a fost prozator, dramaturg şi medic. A frecventat cursurile Liceului „Alexandru Hâjdeu” şi apoi pe cele ale Liceului Gheorghe Lazăr din Bucureşti. În 1910, şi-a obţinut doctoratul în medicină.

 

Editorial a debutat cu volumul „Poezii” (1916). Dintre alte scrieri ale sale, amintim „Capul de zimbru”, „Ultimul Berevoi”, romanul „Zahei orbul”, „Duhul pământului”. În 1941, graţie talentului său, a fost distins cu Premiul Național de poezie.

 

Vasile Voiculescu a fost, timp de patru ani, deținut politic în închisorile comuniste. A avut de suferit ca urmare a convingerilor sale democratice.