Sănătate Plantă toxică care tratează afecţiuni ale pielii

Laptele câinelui, o plantă de fâneaţă şi păşune, cu o înălţime maximă de 40 cm, Face parte din familia euforbiaceelor şi înfloreşte din aprilie până în iulie. La rupere, tulpina secretă un suc lăptos, cu miros specific care pătează pielea. În scop medicinal se recoltează planta întreagă, atunci când este înflorită şi seminţele. Pentru aplicaţiile externe, se foloseşte, în mod direct, laptele secretat de plantă.
 
Această plantă conţine două substanţe specifice, acid euforbic şi euforbină, dar şi proteine, ulei volatil, lipide. Laptele câinelui este o plantă toxică şi nu se administrează în terapii privind afecţiunile interne. Planta este folosită pentru tratarea unor afecţiuni ale pielii, precum negii, pecinginea, pistruii şi petele de pe piele, mai ales cele de pe faţă.
 
Preparată sub formă de decoct, această plantă oferă rezultate pozitive în tratarea fenomenelor de calviţie, oprind căderea părului şi fortificând rădăcina acestuia. De asemenea, laptele câinelui este o plantă utilă în tratarea eczemelor şi a micozelor.