Știați că... la 2 iunie 1964 s-a stins din viață folcloristul Dumitru Caracostea?

• Dumitru Caracostea s-a născut la 10/22 martie 1879, în Slatina, județul Olt și a fost un critic, istoric literar și folclorist român.
• Este considerat a fi, alături de Tudor Vianu, unul dintre cei mai mari stilisticieni ai literaturii române.

 
Și-a început studiile la Slatina, pe care le-a continuat la Colegiul „Sf. Sava” din București. Urmează apoi cursurile Facultății de Litere și Filosofie de la Universitatea din București, unde își ia licența în 1908. A fost elevul lui Titu Maiorescu, Ion Bianu și Ovid Densusianu.
 
În 1909, obține o bursă la Viena, unde va lucra sub îndrumarea lingvistului Wilhelm Meyer-Lübke. Susține două doctorate, în 1913, unul în filosofie, altul în filologie romanică.
 
Din 1920, devine docent la Universitate, iar în anul 1930 profesor la catedra de istorie a literaturii române moderne de la Universitatea din București. În același an a fost primit ca membru corespondent al Academiei Române, iar în 1938 devine membru titular, scrie Wikipedia.
 
Datorită strădaniilor sale, în 1933 ia ființă Institutul de Istorie Literară și Folclor. A fost ministrul educației naționale în Guvernul Ion Gigurtu (4 iulie - 4 septembrie 1940) și Guvernul Ion Antonescu (4 - 14 septembrie 1940).
 
În perioada 1941 – 1944 a fost director al Fundațiilor Regale pentru Literatură și Artă.
 
A colaborat la revistele Convorbiri literare, Adevărul literar și artistic, Flacăra, Langue et littérature, Gândirea, Revista Fundațiilor Regale și Viața românească.
 
Activitatea sa literară și științifică s-a orientat în două direcții: studiile de folclor („Miorița în Moldova”, „Muntenia și Oltenia”, 1924) și exegeza operei eminesciene („Arta cuvântului la Eminescu”, 1938; „Creativitate eminesciană”, 1943). „Expresivitatea limbii române” reprezintă un important studiu de stilistică literară.
 
Dumitru Caracostea s-a stins din viață la 2 iunie 1964, la vârsta de 85 de ani, în București.